FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie
Text postat de Bot Eugen
inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,


cutreieră în lung și-n lat siberiile celeste,
își contemplă de sus umbra care se trece,
ca o nescrisă poveste,
între cer și pământ,
printre teii din Cernăuți care florile-și ning
peste buzele sângelui său rătăcitor murmurând:

"Las umbra păsării călătoare
să-mi aterizeze pe umeri,
pribegele aripi la mine în suflet
să-și ridice o patrie..."

Pe o pală de vânt coboară
din turnul său de veghe
gardianul nimeni
în chip de ploaie de sudoare
să converseze cu limbile de foc
ale flăcării care palpită
în venele tale jugulare...

De unde vii și încotro te duci,
nu ai viză și nici valută,
rudele nu ți-au făcut chemare...
Scoți din buzunarul interior
pașaportul inimii neștampilat
să se usuce de lacrimi la soare.
Ți-ai croit solitar drumul
până acum
prin pustiul marilor orașe,
în căutarea unui loc care să fie
numai al tău,
ți-ai croit solitar drumul
până acum
și iată unde-ai ajuns-
în fața marelui zid al tăcerii-
un străin printre străini,
mai necunoscut decât toți necunoscuții
luați la un loc.
Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume...
Mâine-poate nici el...


Aruncându-se în apele reveriei,
plutește-mpreună cu nourii
cugetul tău însetat
de roua amintirii,
în căutarea unui loc care să fie
numai al tău,
se adâncește tot mai tare
în dialoguri visătoare
cu cel apus în iarba-naltă,
cu verdele foșnitor al pădurii,
ascultă pașii sângelui rătăcind,
ecoul lor în inimile celor care
pe lângă tine demult nu mai sunt,
depărtatele ieremiade
ale bunicilor surghiuniți
dintr-o Bucovină în care
doar morții tăi din cimitire
încă mai plâng
în limba acestei poezii
pe care acuma o scrii...

în timp ce nisipurile de aur
ale singurătății suspină
după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate,
după corăbiile de hârtie
ale inimii navigând
pe plumbul fluid al nourilor de ploaie…

când numai ea aude cum se stinge
între zidurile cu igrasie
ale sălii de așteptare
vocea cărnii muribunde murmurând:

„Las umbra păsării călătoare
să mi se dezlege de umeri
pribegele aripi din palmele mele
să-și ia zborul departe...departe...

până dincolo de marele zid ucrainean”.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23757
Comentarii: 120459
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE