In ultima saptamana a campaniei electorale, majoritatea partidelor se afla intr-o degringolada totala.
PSD este, pur si simplu, ametit de atatea lansari si re-re-relansari ale candidatilor la Europarlamentare dar si de lansarile lui Mircea Geoana (elevul sarguincios al lui Ion Iliescu) la prezidentiale.
Mai mult decat atat, Marean Vanghelie face o campanie acerba, chiar narcisista pentru propria persoana. Dupa ce a garantat pentru ministrul Educatiei si al Cercetarii (sic!), gramaticul PSD garanteaza si pentru Adrian Severin.
Portretul revolutionar al primarului din Ferentari a impanzit Bucurestiul. Se pare ca Vanghelie si-a facut AMR-ul pentru a-i lua locul lui Geoana. Pentru ca indiferent de situatie, gramaticul se afla in carti Nu in cele de limba romana, in cele de joc jocul pentru putere. Fireste ca Geoana nu va intra in turul doi, moment in care Vanghelie va deveni presedintele PSD. Amintim ca Vanghelie face o campanie paralela cu cea a PSD. Nu foloseste acelasi mesaj si, implicit, nu se supune strategiei oamenilor lui Obama, platita cu bani cu grei de catre PSD-isti. Asta inseamna ca, in plina campanie pentru Europarlamentare, Marean Vanghelie este interesat doar de propria imagine si de propria ascensiune in PSD. Miron Mitrea trage un puternic semnal de alarma pe blogul personal.
PDL si-a lansat candidatii la Teatrul Masca. Maestrul de ceremonii a fost Buldogul Vasile Blaga. Dupa ce a fost transat de catre independentul Sorin Oprescu si, in loc sa-si vada de scandalurile privind averea sa, buldogul de plus Vasile Blaga conduce aceasta campanie a europarlamentarilor PDL. Domnia sa a spus ca are cea mai buna echipa. Lista PDL e deschisa de draga Stolo si continuata cu marii lingai ai DOSULUI lui Base, Traian Razvan Ungureanu si Cristian Preda. Plus ca umbra EBEI bantuie toate filialele PDL. Ca o paranteza, exceptional articolul postat de Adrian Nastase referitor la criza social-economica a tineretului din Romania. Il puteti citi aici.
PRM a cam ramas fara o locomotiva. Becali-Iisus nu vrea sa-si bage argintii in campanie. Se pare ca atat vizita lui Hrebenciuc in arest dar si sforile trase de Basescu, l-au facut pe razboinicul luminii sa se disocieze de Vadim. Care sufla ca o locomotiva cu aburi. I-a cumparat lui Basescu un costum de clovn.
PNL este singurul partid care isi vede de treaba. Crin Antonescu are vocatie de lider. Nu are afaceri si nu il intereseaza jocurile de interese. A spus foarte clar ca va fi presedintele tuturor romanilor si nu il are pe primul ministru in bagaje. Crin Antonescu nu garanteaza pentru nimeni chiar daca sunt destui care garanteaza pentru el. Pentru ca Norica Nicolai, Adina Valean, Renate Weber, Ramona Manescu si ceilalti candidati liberali garanteaza ei-insisi si pentru interesul romanilor in Europa.
Si referitor la Crin Antonescu. Este sustinut de Sorin Oprescu. Independentul care i-a pus pe botul pe labe atat pe buldogul Blaga si pe Traian Basescu dar si pe dulaii din PSD.
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Sau aici:
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9830
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-06-03 14:46:37
Iată, vă prezint un exemplu de propagandă globalistă facută de un individ cu pretenții de intelectual. Este vorba despre un articol gazduit de Agonia, site pe care eu sunt interzis de către Paul Bogdan, un cenzor cu patrafir. Nu mă victimizez, dar regret ca nu pot comenta o asemenea idioțenie. Vă dau link-ul cu pricina dar vă avertizez că veți trăi frustrarea neputinței de a reacționa dacă nu aveti cont sau sunteți cenzurat....
http://agonia.ro/index.php/essay/1839918/Despre_ipocrizia_miscarilor_antiglobaliste
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-06-03 14:21:50
Ecsintescu, ai în text un cuvânt pe care și alții au fost "rugați" să-l scoată. Cel puțin pentru tratament egal te rog să-l scoți și tu. Nu de alta dar este păcat de text care se susține fără cuvântul neeuropeic.
Mulțumesc.
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-06-02 08:51:58
mic exemplu de "barbat de stat"
(pana nu-l scot aceia de pe youtube)
Postat
de catre
definitiv retras 02octombrie09 la data de
2009-06-01 18:54:19
Multă vreme m-am întrebat de ce a fost nevoie de un scenariu sângeros pentru a simula o revoluție în România, în timp ce, în celelalte țări comuniste, trecerea de la un sitem la altul s-a făcut fără acțiuni armate. Voi încerca să încropesc o teorie, pe baza evenimentelor istorice și a articolelor de presă apărute de-a lungul timpului, care să argumenteze convingerea mea intimă că România își trăiește agonia ultimelor clipe în cadrul actualelor granițe, agonie hrănită de o comunitate, mai mult sau mai puțin ocultă, cu vederi globaliste, cu interese ostile populației acestei țări. Imediat după marea înghesuială a serviciilor secrete multinaționale din Decembrie 1989, și transferul de putere în mâinile celor ce reprezentau interesele acestora, s-a trecut la decapitalizarea marilor unitati economice si la înstrăinarea resurselor naturale naționale într-o manieră rusească. În plan mediatic, atacul la adresa unității și integrității noastre teritoriale se desfașoară în mod subliminal, concertat și sincron în marile trusturi de presă. Nu uit, spre exemplu, o emisiune de radio de la Realitatea FM intitulata în mod ostentativ mitici versus aerdeleni și prezentată de Robert Turcescu. Se promova ideea ca un ardelean venit în București, sau invers, un bucureștean ajuns la Cluj, ar avea probleme de adaptare. Spre mirarea lui Turcescu, care se aștepta ca ascultătorii care interveneau telefonic să intre în polemică, toți cei care au intrat în direct și-au exprimat dezacordul față de falsa idee ca românii ar fi divizați după acest criteriu. Jurnalul meteo de la Realitatea TV, deși prezintă aceeași vreme în toată țara, se incăpățânează să o faca separat pentru Ardeal, Moldova, Dobrogea si Muntenia, prezentând în mod evidențiat harta fiecărei regiuni în parte. E ca și cum ai spune, la ardeleni e soare, în timp ce la moldoveni, în mod paradoxal, este tot soare precum și în Dobrogea și Valahia. Lista poate continua cu atacurile susținute la adresa instituțiilor fundamentale ale statului, precum si cu emisiuni care au drept scop terfelirea sentimentului patriotic. Aparatul de propagandă antiromânească nu i-a scutit nici pe românii din diasporă, cărora li s-a sugerat să își lepede identitatea românească, despre care se spune ca este una sinonimă sau se asociază în mod automat cu identitatea rromă, și să își spună freelance. Privește numai la agresivitatea campaniei făcute pentru Roșia Montană, ca să înțelegi ce urmăresc aceste grupuri de presiune. Pe sărmanii locuitori din Roșia Montană, mai cu forța, mai cu un pumn de mărunțiș, îi poți păcăli să își părăsească pământurile ce ascund cel mai mare zăcmânt aurifer din Europa, dar cum poti convinge o țară? Răspunsul vine de la sine, divizându-i.
România a devenit victima celor ce, intrați în politică pe baza carnetului PCR sau desprinși din structurile serviciilor secrete, și-au dat mâna și s-au constituit într-o organizație transpartinică, de tip mafiot, cu scopul de muta valorile, mobile și imobile, din patrimoniul național în buzunare private, iar, de cele mai multe ori, aceștia au găsit de cuviință să le înstrăineze pe o rută care nu ocolește Moscova, Parisul, Viena, Berlinul, Londra. Dacă luăm în calcul valoarea la care au fost vândute resursele energetice ale României, resurse strategice de altfel, putem să comparăm această tranzacție cu schimbul pe care l-au făcut coloniștii cu indigenii de pe continentul american.
Să ne amintim cum a început: Anul de grație 1968. Ceaușescu împlinea 50 de ani. Departe de a deține puterea absolută viitoare, tânarul secretar general era serbat relativ discret în jurnalul partidului unic. Principala publicație scrisă a regimului, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Scanteia menționa, în 26 ianuarie, cu o informare banală - Tovarașul Nicolae Ceaușescu a împlinit 50 de ani - care, la rândul ei, deschidea o scrisoare de felicitare către scumpul tovarăș din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat al Republicii și Consiliului de Miniștri. Ceaușescu încă nu făcea singur totul, iar alți camarazi, precum Maurer, mai prindeau și ei prima pagina. Nu lipseau telegramele de felicitare adresate lui Ceaușescu de conducatorii altor state. Pe listă figurau lideri din lumea bună a relațiilor internationale. Deși nu avusese încă momentul sau de glorie din august 1968, când a condamnat de la balcon invazia din Cehoslovacia atrăgându-și respectul occidentalilor, Ceaușescu era privit ca marea promisiune a lagărului socialist pentru că arătase deschidere în relațiile cu Vestul (cu RFG, Israel, SUA). Așa că diplomați importanți îl curtau pentru a-l folosi ca intermediar în relațiile cu state altfel greu accesibile, precum China, și îi scriau din inimă.
România a început să facă notă distinctă în rândul celorlalte țări membre ale Tratatului de Varșovia în februarie 1968, la Budapesta, unde a avut loc o întâlnire pregătitoare a secretarilor comitetelor centrale, în vederea Conferinței Internaționale a Partidelor Comuniste și Muncitorești, programată pentru sfârșitul anului.
În timp ce americanii duceau un război de imagine în Vietnam, situația din Cehoslovacia a fost, încă de la începutul anului 1968, prezentată pe larg în presa de la București. Paginile Scînteii reflectau în detaliu tot ce se întâmpla la Praga, ca ecou al interesului tot mai mare arătat de puterea politică încercărilor de a ieși de sub influența nefastă a Moscovei. Ceaușescu părea tentat de această posibilitate. Aceasta a fost la început mai mult o formalitate, apoi doar o realitate generată de factori conjuncturali.
România a început să facă notă distinctă în rândul celorlalte țări membre ale Tratatului de Varșovia în februarie 1968, la Budapesta, unde a avut loc o întâlnire pregătitoare a secretarilor comitetelor centrale, în vederea Conferinței Internaționale a Partidelor Comuniste și Muncitorești, programată pentru sfârșitul anului.
Ca urmare a tensiunilor dintre URSS și China, aceasta din urmă a fost atacată în absența vreunui reprezentant, fapt ce l-a făcut pe Paul Niculescu-Mizil, reprezentantul României, să se opună înfierării acesteia. Acuzațiile au fost redirecționate apoi către regimul de la București, fapt ce l-a făcut pe Niculescu-Mizil să părăsească întrunirea, iar mai târziu ca România să fie exclusă de la alte discuții. Inclusiv sau în special de la cele ce vizau situația din Cehoslovacia.În această situație, Bucureștiul amână reînnoirea Tratatului româno-sovietic și îl semnează în schimb pe cel cu Cehoslovacia, al cărui text a fost aprobat în Prezidiul Permanent al CC al PCR din 27 mai 1968, după ce fusese negociat cu partea cehoslovacă.
Chiar dacă Praga dorea reformarea sistemului, Bucureștiul își dorea doar un control absolut, fără imixtiuni externe. Într-un grup ce avea să fie numit Mica Antantă, celor două țări avea să li se alăture Iugoslavia, care, la rându-i, era percepută ca un stat nealiniat și avea în Occident o imagine diferită de celelalte state comuniste. De cealaltă parte, se cristalizase alianța celor cinci: RDG, Polonia, Bulgaria, Ungaria și, în fruntea lor, URSS. URSS vede la Praga pericolul unei contrarevoluții, favorizată de politica prim-secretarului Aleksander Dubcek. Ca urmare a intensificării așa-ziselor forțe de dreapta, revizioniste, la graniță încep să fie masate trupe, la inițiativa grupului celor cinci, informație care începe să circule în mediile diplomatice.
În acest context politic,Tito face o vizită oficială în Cehoslovacia între 9 și 11 august, urmat la scurt timp, pe 14 și 15 august, de Ceaușescu. Pe 17 august, conservatorii cehoslovaci, conduși de Vasil Bilak, i-au dat lui Brejnev semnalul pentru a intra cu trupe în Cehoslovacia. Armata sovietică a ales data de 20 august pentru că atunci, cu ocazia Congresului PCC, ar fi putut să ușureze de revizioniști întreaga conducere de partid, ce urma să se găsească în rândurile membrilor Adunării Naționale și ai guvernului. Pe 20 august, la miezul nopții, trupele sovietice, respectiv 29 de divizii, 7.500 de tancuri și circa 1.000 de avioane, au invadat Cehoslovacia.
Informația despre invazia trupelor sovietice ajunge la București în jurul orei trei dimineața, Paul Niculescu-Mizil fiind informat de către corespondentul Agerpres la Praga, Eugen Ionescu. Ceaușescu a aflat imediat după aceea, de la Niculescu-Mizil, convocând Prezidiul Permanent al CC. Ceaușescu propune, și este aprobat în unanimitate în Prezidiul Permanent, înființarea gărzilor muncitorești ca unități înarmate precum și gărzi patriotice la țară. În acest răstimp s-a organizat în exterior celebra manifestație din Piața Palatului. Cifra estimativă a participanților a fost de 80.000, cu mult peste așteptările lui Ceaușescu. Reacția lui Ceaușescu în fața mișcării de solidaritate cu ceea ce se întâmpla în Cehoslovacia a variat de la neliniște la exaltare, iar discursul ținut de acesta în fața manifestanților a oscilat de la rațional la vehement.
Acest discurs avea să constituie marele noroc al carierei sale politice, prin capitalul de imagine pe care i l-a adus ulterior.
La Praga, ca urmare a solidarizării civililor cu liderii de partid și reformele creionate încă de la începutul Primăverii, sovieticii au fost nevoiți să recunoască vechea conducere a PCC, în frunte cu Dubcek. Pentru a rezolva situația, Brejnev a dispus ca membrii Comitetului Executiv de la Praga să fie duși la Moscova.
La București, pe 23 august a avut loc parada militară, la care, în premieră, au defilat formațiuni de gărzi patriotice pentru a arăta comunității internaționale largul sprijin al poziției luate de România în rândul populației.
Speriat de amploarea mișcărilor și îngrijorat de consecințele unui sprijin real acordat revizioniștilor de la Praga, Occidentul a tacut, considerând că este o problemă internă a tratatului de la Varșovia.
La întâlnirea cu Iosip Broz Tito la Vîrșeț, pe 24 august, Ceaușescu, însoțit de Emil Bodnăraș, i-a cerut liderului de la Belgrad îl asigurare că, în cazul unui conflict, armata și autoritățile române s-ar putea retrage pe linia Timișoara-Turnu Severin în Iugoslavia. Tito a evitat un răspuns tranșant, invocând problemele teritoriale ale Iugoslaviei de la granița cu Italia, precum și cele cu Albania.
Întors în țară, Ceaușescu s-a trezit, ca după un duș rece, și a căutat să își mai îndulcească discursul, apelând la o retorică care să evite implicarea ONU.
Practic, curajul lui Ceaușescu de a se opune URSS a durat doar o zi. Ziua de glorie 21 august 1968.
La opt luni după înăbușirea Primăverii de la Praga, Dubcek este definitiv înlăturat, în aprilie 1969, din postul de prim-secretar al PC de comunistul Gustav Husak, susținut de Kremlin. În mod paradoxal, Gustav Husak a fost deținut al regimului stalinist în perioada 1951-1960. Husak va deține frâiele partidului până la căderea comunismului. Dubcek, mai întai președinte efemer al Parlamentului, apoi ambasador în Turcia în 1970, devine apoi muncitor forestier, păzit de ochiul vigilent al poliției secrete. După pensionare, trăiește izolat în casa de pe strada Misikova de la Bratislava. Reapare în public la Revoluția de catifea din noiembrie 1989, aspirând la funcția supremă în stat, dar populația îl preferă pe disidentul Vaclav Havel. Devine președinte al Parlamentului în 1989-1992, ia conducerea Partidului Social-Democrat slovac, dar moare în 7 noiembrie 1992 într-un accident de mașină.
România a continuat să aibă relații bune cu guvernele occidentale și cu instituțiile internaționale precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială și după evenimentele de la Praga. România a stabilit sau a păstrat relațiile diplomatice cu țări precum Germania de Vest, Israelul, China sau Albania, care din diferite motive aveau relații tensionate cu Moscova. După evenimentele de la Praga a urmat o perioada de inflexiune care l-a determinat pe Ceaușescu să își concentreze eforturile spre o reformare profundă a serviciilor de securitate. Peste 30% din totalul de 119.000 de informatori, colaboratori, rezidenți și gazde de case de întâlnire și conspirative au fost înlăturați din sistem. În paralel, au fost recrutate aproape 14.000 de persoane pentru realizarea urmăririi informative speciale și a supravegherii informative generale. Aparatul securității a suferit cea mai puternică reformă pâna la lovitura dată acestuia de trădarea generalului Pacepa. Acțiunile serviciilor de securitate precum si ale serviciului de contraspionaj s-au intensificat, astfel încât, într-o perioada relativ scurtă de timp, aparatul serviciilor de informații românești a ajuns să fie unul dintre cele mai temute din aceasta zonă. Controlul asupra societății civile a devenit mult mai strict, cenzura a fost extinsă, iar Securitatea a recrutat noi agenți-informatori și a mărit numărul de posturi telefonice puse sub observație. Numărul românilor care aveau dosare de urmărire a crescut. În conformitate cu dezvăluirile CNSAS, în 1989 unul din trei români era informator al Securității. Jenant, nu?
În 1989, schimbarea la față a rușilor, reforma acestora și spargerea imperiului sovietic l-au lăsat pe Ceaușescu în ofsaid. Tușierii unguri și cei bulgari, rămași cu steagul sus, fluierau a pagubă pentru Ceaușescu, iar acesta, orbit de orgoliu si de puterea absolută dată de un serviciu de informații omniprezent, nu a realizat că s-au schimbat regulile jocului. Sistemul funcționa perfect dar a dorit să se alinieze noilor condiții internaționale. Trecerea serviciilor de informații de partea unui lider comunist care să le asigure tranziția spre ceea ce a urmat după 1989 nu s-ar fi putut face decât prin reducerea la tăcere a lui Ceaușescu, ceea ce s-a și întâmplat. Mascarea trădării acestora și capitularea lor în fața serviciilor rusești și occidentale, trebuia făcută după o regie care să simuleze o revoluție populară, fapt ce a legitimat noua succesiune la putere a comunistului Iliescu, persoană agreată de Kremlin. Comanda asasinatului lui Ceaușescu a venit direct din birourile Kremlinului, nu mai este un secret. În acel moment, nomenclatura comunistă a răsuflat ușurată. Sistemul funcționa din nou și mai era doar o chestiune de timp până la cosmetizarea acestuia. Cehoslovacia a fost divizată în Cehia și Slovacia, Serbia a fost spartă cu tancul și bombardierele, iar Romania, țară membră NATO, membră UE, este devalizată de o clasă politică iresponsabilă si șantajabilă, ale cărei dosare de colaborare cu fosta securitate stau în sertarele serviciilor străine de securitate, ca parghie de control și comandă a acestora. Așa a fost posibilă înstrăinarea cu bună știința a marilor capacități energetice precum si a zonelor cu potențial economic dezvoltat. Presa din România, și anume acea parte care nu a intrat sub pulpanul marilor trusturi de presă, alimentate financiar din exterior, a început să semnalizeze derapajele majore spre care ne îndreptăm. Societatea civilă este aproape inexistentă iar încercările acesteia sunt împiedicate să coaguleze și să se exprime într-un mod coerent. Singurul obstacol pe care îl mai au de înfrânt serviciile care își doresc o Românie regionalizată, este coeziunea si unitatea românilor, sau, mai bine spus, sentimentul de patriotism al acestora.
Te citeam scriind despre orientarea ta spre stânga politică, și m-a încercat un sentiment de duioșie. Trebuie sa fii ori naiv ori orb să nu observi că partidele, absolut toate partidele din România, nu sunt construite doctrinar. Structurate în jurul marilor interese economice si financiare, partidele din România, afiliate la corespondentul lor din spectrul politic European, fac jocul perfid al unor clase de nomenclaturiști care le finanțează aberațiile legislative si executive ale acestora, legi date într-un total dispreț față de proprii cetățeni. Cum poți să diferențiezi partidele după orientare sau doctrină politică din moment ce mai toți liderii acestora fac parte din același SISTEM, și provin din aceeași scoală PCR?...ecsintescu, dacă poți să te desprinzi de condiția de slujbaș al oricăruia dintre clienții tăi(chestie care nu este condamnabilă), și dacă te ridici ușor în vârful picioarelor să arunci o privire peste tot acest ansamblu, vei avea surpriza să observi că nu tragi spre stânga, cel mult spre est. Când dorești să vorbești despre opțiunea ta pentru postul de președinte trebuie să îi atașezi acestuia și interesele celor care îl susțin financiar în acest scop. Orice jurnalist cu experiență, înainte să își formeze o opinie, ia urma banilor și a celor cu care se întovărășește acesta, încercând să deslușească în mod clar ce motivație au fiecare dintre ei. Te las pe tine să o faci, dar te rog să iei în calcul atât afacerile cu petrol, cu energie electrică, cât și cu cu gaze naturale(vezi Insula Șerpilor), etc.
Sunt lucruri pentru care un președinte trebuie să aibă boașe tari, să fie pregătit să răspundă ferm NICIODATĂ!!!, atunci când este cazul, și să nu aibă ca subiect major de interes pipițele din politica românească.
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-06-01 12:36:34