|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
gheorghe Sarbu |
|
|
când eram micã mi se spunea
tinereþea e pripitã
dacã vrei ceva ca lumea
fã-þi tema cu moºulicã
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cred ca de incurajare, da, desi Liviu spune, si el corect, altceva,
Carmen insa, desi foarte in tema cu al ei comentariu, fiind dumneaei foarte draguta din fire, lasa in urma un enigmatic suras:
"poanta finala bunicica" -
poanta care beneficiaza de binefacerile unui ermetism nemilos, pentru ochiul meu, nededat la subtilitatile epigramicesti,
asa ca am purces la investigatii:
"tema cu mosulica" (fara diacritice parca-parca ar fi ceva poanta) - aici sa fie? "mosulica" e profesor? sau e la pensie, face pregatire? si o face "ca lumea"? si? ce daca? nu-i de guiness book?
cheia sa fie in antiteza cu "tineretea pripita"? adica decat "flash" mai bine "back"?
nu prea e poanta, atunci, e ca un fel de autoreclama la "Danke" ("da ce-am, bai, nene?"),
tot urcand versurile in cautarea zburdalnicei poante, am ajuns si la primul alineat:
"când eram micã mi se spunea" - am re-verificat numele si prenumele autorului - nici un indiciu (fara de rezonante feminine), un fel de "misterul androginului se intoarce"
sau
- si cred ca aici e clenciul (scuze, maestre) - ca trenul (trenul mai calca peste rosturi, catrenul are melodie, ritm) sa fie un gen de replica-mim intima la un alt text, scris de o poeta cu vino-ncoa` (dar si pleaca-ncolo, cred, dupa replica cuatrenara), aflata inca "pe bancile scolii" (pe scaun, nu pe banci, dar asa vine expresia),
cuvantul de cod fiind "tema",
n-am mai strigat dupa gogu.com sa leg indiciile, deja Dan Brown lua notite pentru “Codu` lu Da Vinci ma o data si two 2bis”, asa ca am gandit o varianta cu incercare de poanta-n coada, zar de fuga-n car cu fan:
Teme(ri)le vârstei
Erai mic ºi era micã…
Ai crescut, apoi, ºi-i greu
sã crezi: tu - un moºulicã,
ea - tot micã … mai mereu.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2006-01-19 14:27:09 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
In sfarsit, pricepui...
Ardelean, de cap cam tare,
Pricepui...La o adica,
Daca vrei un premiu mare,
Scrii o poezie mica...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-01-19 13:32:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E un catren dragut, cu poanta finala bunicica, dar rima e imperfecta, ritmul scartaie, in versul doi accentul cade pe silaba a treia, spre deosebire de celelalte trei versuri care incep accentuat, asa ca, steaua, cine a dat-o, cred ca a dat-o doar pentru incurajare :) |
|
|
|
Postat
de catre
ics ics la data de
2006-01-19 12:12:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|