FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
La mormântul eroilor revoluției din decembrie 1989
Text postat de corneliu zegrean
“Noi nu plecăm! Noi nu murim!
Noi libertatea ne-o dorim
Chiar dacă-o fi să ne jertfim!
Un fir de iarbă pe mormânt
Să crească pentru cei ce sunt
Eroii neamului, că-i Sfânt”
Corneliu

Un singur semn mi-a fost de-ajuns
Căci rana-n piept mi-a și pătruns.
De uiți ușor, ce ești, ce-ai fost,
Laș să trăiești? Nu are rost
Viața pe ascuns.

Un zbucium rănile-mi deschid,
Ce dor de-a pururea și-n vid.
Gândul îmi zboară dragi eroi,
Era să fiu și eu cu voi,
Dar pieptul mi-a fost zid.

Fie-vă dorul din mormânt,
Pentru cei vii un legământ.
Să poarte steagul triumfal,
Să-ndeplinească un ideal
Căci ați murit cântând.

Cu pieptul gol printre vrăjmași,
Marșul acelor bravi ostași,
Ce-au respectat un jurământ
Să-și apere pământul sfânt,
Să nu moar㠓ocnași”.

Si gândul vostru-a triumfat…
Mă-nchin plângând și… cu-n oftat…
O rugă, Doamne-ți adresez,
Căci nopți de-a rândul îi visez,
De ce ni i-ai luat?

Apoi... Mă-nchin, mă-aplec ușor,
Trei lacrimi curg pe piatra lor.
- Eu n-am uitat cum ați căzut,
Vă las piosul meu salut,
In glastră... Un bujor.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnilor! Pe cari vă mânâncă undeva de tresele și poemele mele. Bine a zis Marele actor: sunteți niște "ciocoflenderi", de joasă speță, vă lăudați la tot pasul, dați "indicății" prețioase dar sunteți niște "pitici" cu mintea cât un bob de linte și "trompa" cât un elefant. Prin laude, miștocării, blamări și bârfe vreți să fiți mari?? Dar... sunteți niște pitici... Halal de gândire și principialitate.
Mai bine dacă v-ați vedea mizeria din ochii voștri apoi să faceți referiri la alții.
„Eu am fost....și știu mai multe decât vă veți putea vreodată imagina”... Dacă nu eram acolo, te credeam dar așa....Ai stat cu arma în bandulieră într-un cordon de ordine, apoi te-ai retras în cazarmă și te-ai uitat la Tv. Dacă l-ai avut și pe acela. Să nu ne mai lăudăm domnule. ..... Știi puține dar lauda e mare..
Domnule latunski, văd că nu te astâmperi și mereu te ia gura pe dinainte, vezi domnule de „oile” tale și lasă-le pe ale mele să pască liniștit. Ești cam prostuț în ale „armatei”, te bagi mereu unde nu-ți fierbe oala, vezi să nu te opărești. Mereu depășești limitele unor reguli stabilite pentru acest sit-eu. Dacă legile ne scrise ale bunului simț nu te interesează, vezi că mai sunt și niște legi scrise, cari, uneori se mai și aplică și s-ar putea să te usture..

Cu bine și mai multă seriozitate, domnilor....

 
Postat de catre corneliu zegrean la data de 2009-06-04 15:08:38
         
 
  Mariana,
Insistența dumitale, dacă nu ar fi ridicolă pentru mine, ar putea însemna dorința de a-mi comunica ceva, dar pentru că nu-mi comunică decît o strepezeală didactică rămîne doar atît
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-31 23:28:04
         
 
  "Tavi,
Copil de trup și suflet a popotarilor tu ce făceai prin decembrie 89? Te dădeai cu Săniuța( aia la jumate) că la ce rivoluție o fo pă la Blaj cred că aflarăți de evenimente după sîntu Ion!" (Gheorghe Rechezan)

Copil de trup și suflet al popotarilor...
Te dădeai cu Săniuța (aia la jumate)...

Măcar aciditățile (jignirile aduse cu nemiluita) să fie scrise corect!
 
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2009-05-31 21:19:51
         
 
  Tavi,
Copil de trup și suflet a popotarilor tu ce făceai prin decembrie 89? Te dădeai cu Săniuța( aia la jumate) că la ce rivoluție o fo pă la Blaj cred că aflarăți de evenimente după sîntu Ion!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-31 20:28:16
         
 
  "A fost.... În prezent armate s-a tot modernizat până s-a desființat. Cine și ce cântece să mai asculte, poate trompeta bombelor în Afganistan, șuieratul gloanțelor în Irak și țipetele de disperare ale sârbilor și albanezilor în Kosovo. Pentru ce? Pentru un „ban” în plus."

din com. Cornelius Z.

și sângele vărsat
a fost cosmetizat
...să poată fi uitat
apoi discreditat!
( de unii Tr-iști)

vot,
t
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-05-31 19:50:59
         
 
  Și încă ceva, că m-am enervat așa de tare încît mi se zbate vena cavă de la degetul mare al piciorului szîng și-mi pulsează artera femurală din urechea dreaptă. Citez: "militarul a depus un jurământ și îl respectă chiar cu prețul vieții." Îmi mai aduc și eu aminte cum sună jurămîntul. Parcă zice ceva și de comandantul suprem. Eu, dacă eram general de manutanță adunam toate bucătăriile de campanie și puneam în bătaie marmitele pentru a-mi salva "comandantul suprem". Sau, dacă nu reușeam îi puneam la zid pe galonații speriați și timorați care au participat la un asemenea act barbar.
Asta ca să te scot puțin din lumea ireală în care ți se pare că exiști.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-05-31 00:37:51
         
 
  Domnule Zegrean, că doar nu te-ai aștepta să-ți spun general, aici ești pe un sait literar, unde avem drepturi egale. Diferențierea dintre noi se face în funcție de calitatea textelor postate. Ori, ce scrii matale nu numai că nu este poezie patriotică, este o "scriere" cum bine o pui între ghilimele. În plus, ești lipsit total de simțul umorului. Doar nu-ți închipui că existam în 1917! Și mai sînt nevoit să-ți dau dreptate într-o privință: Citez: "Am fost și sunt militar de carieră, acum în retragere,..." Că bine zici! Cam de două mii de ani sînteți tot în retragere. Cel puțin nemții spuneau: repliere pe poziții strategice. Și încă ceva: nu sînt deloc muscal și am motive cel puțin la fel de puternice să mă simt român fără să cad în ridicol. Dacă ai fi citit mai mult și ai fi scris mai puțin, ți s-ar fi dezvoltat imaginația și ai fi aflat pînă acum că Latunski nu este autorul "Manualului comandantului de companie".  
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-05-31 00:02:19
         
 
  Domnule general,
Nu știu, și nici nu este subiectul acestei relatări cum v-ați cucerit galoanele
Nu mi-e clar nici pentru ce au murit atîția oameni dgeaba în 89. Un lucru știu însă sigur: nu au murit pentru ca dumneavoastră să-i "proslăviți" în halul acesta. Poezia de acest gen are niște cerințe înalte, care e clar că vă depășesc și scriind astfel despre eroi, le faceți de fapt un mare deserviciu, Eu am fost în decembrie 89 la Timișoara și am văzut mai multe decît vă veți putea vreodată imagina. Nu aceasta este imaginea eroilor revoluției!

soldat TR Gheorghe Recheșan, participant la evenimentele din decembrie 1989 din Timișoara
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-30 23:30:17
         
 
  Domnilor!
Sun păreri, și păreri despre o „scriere”, fie ea de orice fel, ce se postează aici sau în altă parte. Unele realiste, ce se apropie sau chiar suprapun peste ideile autorului, altele, sunt personale, iar altele sunt îndreptate de unii „miștocari de meserie” spre discuții neprincipiale și zâmbete ironice. Nu intru în polemică nici cu unii nici alții. Totuși, simt nevoia să răspund unor provocări subtile, directe sau indirecte, nu numai la acest poem ci și la altele, în special cele patriotice, (ce să fac? Am fost și sunt militar de carieră, acum în retragere, sunt patriot și... nimeni nu mă poate obliga să fiu altfel decât sunt și nici să-mi schimb părerile și calitățile)
-Domnule „latunski”, Tu și neamurile tale, în
1917, ați fost niște... Ce? .... Niște „muhaiele” .
De atunci și până astăzi ați mâncat o „limbariț㔠ce v-a făcut limba lată, mâncărici la partea dorsală de vă scărpinați și acum și.... Vă mâncă mereu. De ce? Pentru că aveți venin la ficat, cucută la inimă și un bob de linte la cap.
Te las pe tine să lupți corp la corp cu Nașa, Pașa și Natașa și alte albgardiste de ale tale. Eu am luptat aici, nu în State, aici am să mor și aici voi fi îngropat în lutul neamului meu, alături de cei ce s-au jertfit, pentru ca Tu, și mulți alții de teapa ta, să poată huzurii în pace și să lanseze miștocăreli la tot pasul.
Atâta vrei, atâta poți, atâta faci. Nu am postat o poezie să nu o apostrofezi cu mintea ta de „găinar” și cuvintele tale de miștocar de slabă speță.
-Domnule Recheșan! După nume, sper că sunteți ardelean iar după ani, sper că ați trăit sau vi s-a povestit despre anii 40 – 45 și... după... Cunoașteți cam prin ce am trecut și cum am trăit Eu, în acele vremuri, pentru că sunt un pic mai trecut ca dv. Și atunci?.... Cum să fiu de acord cu părerile unui: turc, unui hortist sau a unui muscal despre Eroii neamului, patrie mea și, patriotism? Îi respect că doar trăiesc cu nevoile lor alături de noi dar să-și vadă vârful nasului că așa e normal și așa e mai bine.
-Domnule Ștefănescu! Încerc să răspund la cele
două întrebări, deși sunt convins că aveți și dv. un răspuns:
„Oaste”? Printre altele poate fi numită și o: mulțime, bătălie, război . După latinescul „hostis”, apare românescul: dușman.
În decembrie 89, vrem nu vrem să mai recunoaștem, a fost un „război” intre două forțe, inițial inamice (dușmane), ulterior prietene, (forțe înarmate - de regulă militari dar și forțe civile, mulțimea oamenilor revoltați). După mine toți au făcut parte din „oaste”, deci toți au fost „ostași”, unii cu arme , alții cu pieptul gol.
Din cei peste 1000 de eroi, peste jumătate au fost militari.
Ce pământ au apărat? Granița de vest, granița de est, împotriva diferitelor grupuri înfiltrate, nu cu intenții bune, aeroportul Otopeni și altele.
Domnule Ștefănescu, militarul a depus un jurământ și îl respectă chiar cu prețul vieții. Pe vremea aceea eram în război, după legile de atunci, ne executarea ordinelor era considerată trădare iar trădarea se pedepsea cu moartea.
Ce era să facă subunitatea care a primit ordin să apere Aeroportul Otopeni? A executat ordinul, au plecat la luptă și au murit, numai acolo, peste 30 de ostași, devenind eroi. Că, ulterior s-a constatat că a fost o eroare și cei vinovați au fost condamnați, cu ce ne încântă?
Astea sunt privațiunile serviciului militar..
Orice cântec ostășesc a fost un mijloc puternic de îmbărbătare, curaj în luptă și hotărâre.
A fost.... În prezent armate s-a tot modernizat până s-a desființat. Cine și ce cântece să mai asculte, poate trompeta bombelor în Afganistan, șuieratul gloanțelor în Irak și țipetele de disperare ale sârbilor și albanezilor în Kosovo. Pentru ce? Pentru un „ban” în plus.
Cu acestea fiind spuse, să auzim numai de bine.


 
Postat de catre corneliu zegrean la data de 2009-05-29 19:57:56
         
 
  am doua intrebari:

1. ce pamant au aparat eroii din decembrie 89, si in fata carui inamic? (strofa 5)

2. daca s-a scos sau nu pana la urma, un DVD cu piesele fredonate pe ritmuri de AKM de tinerii soldati eroi (strofa 4)

in rest, am inteles
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-05-28 17:03:50
         
 
  Kostanie, Kostanie, dacă te vedeam cu carnețelul și pixul prin jurul meu, nu te mai dădeai tu astăzi "reporttere a terre". Erai deja EROU!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-05-28 16:12:56
         
 
  Vorba vine, ca de fapt si de drept Latunski se lua la tranta cu toate rusoaicele si invingea detasat de fiecare data. Dar el nu este erou roman, caci fu soldat sovietic. Umbla vorba despre el ca a trecut pe sub apa cu tzigara aprinsa iar dupa ce a fost calcat de tanc s-a sculat, a batut trei pasi de defilare si a cerut permisiunea sa moara. Mai traieste si astazi, caci comandantul de pluton i-a raspuns: nu permit nimic! Mars in front! De-asta avem azi bucuria...
Kostanie, reporter de front.
 
Postat de catre sters sters la data de 2009-05-28 15:50:40
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ce știu matale muscal firoscos?Noi servim Patria, chiar cînd avem galoane de ață și manevrăm hîrtii unsuroase la manutanță!Tot înainte dom' gheneral, cu pieptu' gol prin ploaia de schije de voroave și șpranele de stihuri sughițînd bravură,pînă la Stalingrad și-napoi!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-05-28 11:21:10
         
 
  "Căci rana-n piept mi-a și pătruns."

Domnule general, așa ca între oameni suferinzi, pentru rana din piept vă recomand un extract de gălbenele, mușețel și ulei de luminița nopții. Se numește EPITELIN. Eu, în 1917, am contractat o iritație mult mai gravă, de la o albgardistă pe care am învins-o în lupta corp la corp. M-am vindecat mai greu, dar tovarășii de arme m-au trimis la tratament și refacere în Statele Unite. Muzele să vă dea sănătate!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-05-28 01:16:51
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE