FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Mihai Vasile
Într-o noapte, am adormit sub un copac înflorit ºi am visat cã sunt un fluture îndrãgostit de o razã de soare. I-am privit reflectarea caldã în prima picãturã de rouã a dimineþii ºi am descoperit, înaintea mea, explozia de flori a începutului de varã. Niciodatã, parcã, nu o mai vãzusem atât de tânãrã ºi strãlucitoare, deºi o cunoºteam de mult, din alte veri ale altor timpuri...
I-am dat bineþe, cu tot entuziasmul noii tinereþi pe care o simþeam alergând prin venele copacului zâmbitor care-mi veghease metamorfoza. În loc sã-mi rãspundã, raza mea a pornit sã alerge printre flori, ascunzându-se când în umbra unei frunze tãcute, când printre ºoaptele ierbii tinere, când între petalele unei corole deschise spre luminã...
Urmãrindu-i jocul, mi-am amintit zbaterea de aripã a zborului ºi bucuria copleºitoare a beþiei de cer. Nu ºtiu cât timp am plutit aºa, printre miracolele verii, cãutându-mi raza în licãririle înºelãtoare ale frunzelor poznaºe ºi în înþelepciunea milenarã a pietrelor.
Asfinþitul m-a prins din urmã la marginea mãrii unde, cu o ultimã clipire tandrã, raza mea s-a pierdut în spuma unui val zdrobit de þãrm. Am simþit întunericul nopþii apropiindu-se hoþeºte ºi i-am recunoscut îmbrãþiºarea de gheaþã, paralizantã ºi odihnitoare. ªi am înþeles - din nou - cã viaþa unui fluture apune, la sfârºitul zilei, o datã cu ultima sclipire de luminã, ca într-o stranie cununie.
...M-a trezit ninsoarea calmã a frunzelor ridate ºi mângâierea de miere a unei raze ostenite care, parcã, ar fi vrut sã-mi aminteascã de ceva anume...
Mã retrag, în tãcere, cãtre iarnã, cu povara toamnei pe umeri, încercând sã-mi amintesc mãcar crâmpeie din cãldura zilei în care am ºtiut sã fiu un fluture îndrãgostit de o razã de luminã.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 



Visul creeazã o atmosferã stranie, personajul participã cu întreaga fiinþã la transformarea unui anotimp în altul Niciodatã nu o vãzusem atât de tânãrã ºi strãlucitoare, deºi o cunoºteam de mult... Metamorfoza autorului în fluture îndrãgostit de o razã de soare te transpune cu totul în lumea plantelor, e ca o joacã de copil, atunci când te închipui floare, fluture… de fapt cred cã este un fel de aducere aminte a copilãriei uitate undeva în miracolul verii. Doar asfinþitul îl readuce la realitate, o realitate cutremurãtoare, transpusã în întunericul nopþilor percepând cu mintea ºi simþirea îmbrãþiºarea de gheaþã spre alte lumi a celui care se credea fluture. Aici parcã transpune miracolul Mioriþei – cã la sfârºitul zilei odatã cu ultima sclipire de luminã va avea loc o cununie stranie între fluture ºi tãcerea razei de luminã. Naºii mari, nu sunt alþii decât marea ºi spuma valurilor, iar lãutarii ninsoarea calmã a frunzelor mângâind zbaterea de aripã.





 
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2004-05-27 13:48:31
         
 
  Mihai, asa cum te stiu eu. Mie, uneori, imi place mai mult cum scrii proza, fiecare fraza e un mic poem delicat si fin creionat. Imagini calde si frumoase ca intr-un tablou.  
Postat de catre dana stanescu la data de 2004-04-29 21:06:28
         
 
  Sigur ca stiu la ce te referi, Sorin! :) Intr-adevar, tare mult noroc avem!  
Postat de catre Mihai Vasile la data de 2004-04-29 17:05:39
         
 
  Noi doi Free, am avut noroc. Asa-i ca stii la ce ma refer?  
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2004-04-29 14:05:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE