|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un cer mai departe |
|
|
Text
postat de
Dorin Nicolae GHIMIS |
|
|
Un cer mai departe
Tatalui meu plecat preacurând demult
Peste tine vor ninge,
Coroane de flori ,
Catafalcuri și negre culori, vor plânge
Seninele flori, iar mâine
Casa ta va fi un sicriu,
Locul tau pe Pământ un mormânt.
Acesta nu este tatăl meu, am strigat în pustiu, el avea mâinile calde si era viu, pe Pamânt, privirea sa o bolta de cer ,o bolta de cer efemer.
De ce aripile fâlfâie ca o sinistră pasare de prada,
Soarele a fugit spre apus lasându-și
Haina purpurie ca o hemoragie astrala,
Noaptea neagra și grea, ca un capac de sicriu, sa vesteasca.
Mi-a spus cineva sau ...clipele bat ,
Ca niște clopote ..răsfirate ,ce ciudat e să simți structura lor înfiorându-te ce straniu ,ce frig și ciudat.
Dar cine? Cine spune ? Cine? Tata nu a murit ,el este ,este aici, acasă, printre obiectele din jur ,
ștafeta inimii lui bate în pieptul meu ,
BATE BATE ca un strigăt la cer .
Farurile nu pot decupa ziua cu perfuzie de fotoni ,nu pot
Tată, nu pot ,ce caută străinul acela în sicriu ? Tata ce caută ? De ce materia moartă a luat tocmai forma chipului tau ? .
De ce taci inert cu obraji și fruntea de piatră ?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|