PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Poezie de Paşti Text postat de Valeriu Cercel Când Paştile se-apropie mereu Sunt luat de amintiri şi dus agale, Copil mǎ regǎsesc în satul meu La casa bǎtrâneascǎ de pe vale ; Simt şi acum, pe prispǎ, dimineaţa, Cernându-şi fluturaşii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingǎşie faţa Cireşii alintându-se în floare, Şi-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal zorit, urându-mi “ziua bunǎ”, Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste la clopotniţa bǎtrânǎ ; Se anunţa o mare sǎrbǎtoare, Iar martorǎ era şi Luna plinǎ : Va coborî din morţi, spre Înǎlţare Isus, a lui Maria, cu luminǎ ! Cǎ începea aşa o primenealǎ, Miresmele de flori de liliac, Şi lutul proaspǎt, iz de vǎruialǎ, Se vânturau prin uşa din cerdac, Ne uşuram şi trupul de povarǎ Şi sufletul cumva de-am suduit, (Scǎpam şi eu atuncea de ocarǎ, În ziua când mergeam la spovedit !) Fiind copii, mâncam în Postul mare Nu doar urzici, cǎ ne rodea burtica, Ne mai spurcam şi noi, deh, la mâncare, Cǎ popa nu ştia, zicea bunica, Dar totul se fǎcea cu rânduialǎ Şi toate le-aşezau la locul lor, Ştiau bǎtrânii bine, fǎrǎ şcoalǎ, Cum sǎ-L primim pe-al lumii Salvator… …………………………………… În miez de noapte, satu-n aşteptare, Biserica-ntr-o horǎ o strângea, Lumini se arǎtau pe la altare, Isus, Cristosul nostru, învia, Ne întorceam cu paşte şi luminǎ, Bunica ne dǎdea miel din cuptor, Iar ouǎle-aşteptau pe masa plinǎ Sfinţite în al nostru tricolor, Iar la amiezi, pe luncǎ ne-ntâlneam Gǎtit în straie noi, cum altul nu-i, Cǎci noi copii-atunci, ne înnoiam Când Se nǎştea şi la-nvierea Lui, Şi câtǎ bucurie, ‘ntregul sat, Ouǎ ciocnind cu mare şi cu mic, “Cristos a înviat ! Adevǎrat !” Pe pajiştea cusutǎ-n borangic, Iar mai apoi, crescusem eu fecior, Aceeaşi luncǎ mândrǎ ca o ie, Mi-a dat ca sǎ le sorb licoarea lor, Doi ochi de vis cu nume de Mǎrie….. Aş vrea sǎ vin din nou în satul meu, În zi de Paşti, în zi de sǎrbǎtoare, Poate-mi va spune bunul Dumnezeu Cam cât mai am de ars din lumânare….. E Paşte iar şi Cristul a-nviat, Lumina Lui nicicând nu se va stinge, Departe, peste mǎri, de al meu sat, O lacrimǎ de dor mi se prelinge….. Simt o speranţǎ-n suflet cum izvoare Din flacǎra-I ce arde, tumultoasǎ, La ziua şi sǎtucul plin de soare, La Învierea când voi fi acasǎ. Valeriu Cercel Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Multam de urari Vasilica. Nu stiu daca pot sa-ti trimit cozonaci, dar poti sa iei reteta de pe sit. Paste fericit si numai bine, Valeriu   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2009-04-17 15:11:22               O nostalgie a satului copilariei noastre! Ne apuca dorul de el, ne amintim de toate intamplarile, nazdravaniile, de anii de scoala, de tinerete, cand avem un ragaz din timpul nostru "nebun" si stresant, mai ales de sarbatoricând ne duce gandul inapoi, la "izvoare". "Mi-e dor de tot ce-i sfânt şi frumos, Să îmbrăţişez glia pe unde-am crescut Mă întorc la tine pământule, de altadat’ Să-ţi mai sorb din sevă, cuvintele cuminţi." Valeriu, iti doresc sarbatori fericite alaturi de cei dragi iar Lumina Divina pe care o vei lua de Inviere, sa-ti aduca pace, senin, mangaiere, bucurie, in suflet. Cu drag si prietenie aleasa, Vali P.S. Am auzit ca faci cozonaci buni, sa-mi trimiti si mie, ca sa imi spun parera!:))   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-04-17 11:02:41	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE