PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
iubitul meu are umerii luminoşi Text postat de Dana Banu iubitul meu are umerii luminoşi el întinde mereu o mână spre soare şi-l stinge atunci eu aprind luna deasupra noastră cu un gest simplu sigur de neimitat şi toţi oamenii tac sau dispar uneori fugim în lume şi uităm să ne mai întoarcem despre noi se spune că avem chei potrivite pentru toate uşile caselor locuite de alţii că trăim de partea cealaltă a lumii undeva în pământuri că suntem închiriaţi pe termen nelimitat unul altuia că în definitiv nici nu existăm sau că totul e doar o poveste despre 2 oameni care nu s-au lăsat cunoscuţi sau văzuţi niciodată noaptea inventăm anotimpuri şi ţări absurde ziua plecăm la paris acolo ne cumpărăm priviri admirative pantofi strălucitori mănuşi albe portţigarete şi pălării violet seara suntem la veneţia într-o gondolă de jucărie sau la salonic mâncând măsline până în zori construim castele acoperite de versuri-licurici dimineaţa scriem poeme pe toate zidurile trecătorii citesc şi pleacă mai departe zâmbind iubitul meu are o tristeţe înaltă şi fragedă ea se revarsă în fluvii pe marile bulevarde ale unor oraşe care nu există umerii lui sunt luminoşi rozalbă îi este linia fină a gâtului din pământuri noi facem mereu semne mult prea ciudate prin ceaţă de pe umerii lui eu privesc spre oameni fără de teamă şi oamenii tac sau dispar nu înainte de-a spune despre noi că de fapt n-am existat niciodată şi nici nu mai avem vreo şansă închiriaţi cum suntem pe termen nelimitat unul altuia ascultă acest text în lectura autoarei Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Tea, Cristian, Carmen, Loredana, impactul pe care acest text l-a avut asupra voastră mă surprinde plăcut vă mulţumesc pentru lectură şi comentarii dana   Postat de catre Dana Banu la data de 2009-04-12 14:47:04               portţigaretele şi pălăriile mov fac parte şi din arsenalul meu, poetă Dana Banu:) drept care, votez un poem declaraţie sublimă de dragoste cu plăcerea de-a te fi citit!   Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2009-04-12 09:32:11 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               ”el întinde mereu o mână spre soare şi-l stinge atunci eu aprind luna deasupra noastră/ despre noi se spune că avem chei potrivite pentru toate uşile caselor locuite de alţii că trăim de partea cealaltă a lumii undeva în pământuri/ noaptea inventăm anotimpuri şi ţări absurde/ până în zori construim castele acoperite de versuri-licurici...” Am crezut mereu ca un om este caracterizat de fapte si iubirea traita de un poet de versurile pe care le scrie. Atunci cand Dumnezeu te lasa sa i te asezi in poala si sa fii tu Creatorul unei lumi...un schimb de ”job-uri” - mai presus de fluturii din stomac, o noua faza a iubirii, mai aproape de absolut/toate le regasesc in acest poem. Nu pot spune decat ca invidiez trairile autoarei si sper sa ajung sa le traiesc si eu candva.. SIC   Postat de catre Carmen Stanciu la data de 2009-04-12 08:50:29               Pământul cu munţi spărgând norii cărări întrerupte la jumătate câmpii întinse prin care alerga fără să strivească cele câteva fire de iarbă râuri tulburi cu aval doar până la nerevărsare iubirile a tot şi a toate erau învelişul gros ce-i păstra pulsul sfertului de inimă suferindă până când a fost chemat din lista de aşteptări cu teama de şocuri ca orice om întreg după un transplant de cord nu striga extazul ochii se pierdeau în cărările spre vârf îşi răcorea faţa în pâraie limpezi în râuri repezi în Dunăre şi-n valurile mării iubea cu plămânii cu mintea cu trupul tot puţin cu inima (pentru adaptare) omul acela omul acela cu două inimi îi dăruise una acum despre oamenii aceştia cu inimi gemene iubind necondiţionat şi identic se spune că sunt predispuşi oricând unui atac dar ei şi-au plantat deja intr-un loc virgin ghioceii au botezat două stele aşa că iremediabil când vor crăpa de prea-plinul iubirii se va vorbi de ei în cer şi pe pământ propovăduiţi de sfinţi cinstiţi de mireni despre oamenii aceştia despre oamenii aceştia se va scrie cel mai nou testament Cristi   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-04-12 06:57:19               Dimensionezi absurd, Dana si sigur"tristetea inalta si frageda" se "revarsa in fluvii" in afara voastra ....va imunizeaza? Sansa e mai totdeauna cenzurata de "plata chiriei"......dar momentul , cum bine zici, conteaza! Oricum, "noaptea inventam anotimpuri si tari absurde"! Totdeauna ai admiratia mea, Dana! calvar*   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-11 22:47:39               Veronica, Vasile, vă mulţumesc pentru lectură şi comentarii   Postat de catre Dana Banu la data de 2009-04-11 19:54:44               Dana, frumos poem, eu nu am descoperit nimic real ci doar naraţiune...iubirea modelează vise şi din frunze uscate, ai aripi în acest poem ce începe atât de frumos, el stinge lumina, tu aprinzi luna şi...nici o limită. m-aş bucura să fie aşa şi în realitate. *   Postat de catre vasile iftime la data de 2009-04-11 16:57:45               Dana, Superb si emotionant e prinsa realitatea zilei de azi din afara si din noi. Mi-a placut mult! * Felicitari, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-04-11 16:35:28	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE