FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Alias
Text postat de radu soim






Cercetezi chipul de dincolo de strălucirea violentă a oglinzii, orbit de lămpile mesei tale de machiaj, orbit de lumina halucinant de albă care îți devoalează fiecare por, fiecate cută, fiecare tăietură de brici lăsată de tremurul mâinii atunci când mâna ți-a adunat în tremurul ei toată emoția și pasiunea, lăsată de spasmul necontrolat atunci când mâna ți s-a încordat de mânie sau de disperare. Îl cercetezi și nu îl mai recunoști, ai purtat atâtea măști de-a lungul timpului și toate ți s-au întipărit pe figură, au devenit una cu tine, amalgam de trăsături străine și totuși atât de familiare, de parcă toți acei străini cărora le-ai împrumutat identitatea și-ar fi încrucișat adn-ul cu al tău într-o grotescă încercare de a deveni prin asta nemuritori, ei, niște efemere chipuri închipuite, personaje care nu au avut altă ființă decât aceea pe care tu le-ai hărăzit-o.

Cuta aceea dintre sprâncene, o știi atât de bine, e cea mai veche, e tot ceea ce a rămas din primul rol pe care l-ai jucat. Dacă ai da la o parte toată crusta fardurilor, dacă ai răzui cuta aceea, dacă ai reuși să destinzi mușchiul care îți îngustează privirile ca două lame de cuțit, poate că ai regăsi în luciul oglinzii fața adolescentului de altădată, ochii mari, curioși, plini de candoarea unei copilării abia părăsite, plini de încrederea celui căruia viața nu i s-a arătat niciodată până atunci în toată hidoșenia ei. Atunci te-a lovit pentru prima oară, năpraznic, te-a năucit nu atât prin forța loviturii cât prin surprinderea cu care te-a luat. Atunci ai lovit și tu pentru prima oară, ai ripostat la fel de violent, ai rănit la fel de adânc fără ca asta să-ți aducă vreo bucurie, vreo alinare. Atunci ți s-a spus că asta înseamnă să fii bărbat, să devii bărbat, că fără acest început nu se poate, așa cum o femeie nu poate deveni femeie înainte de a-și pierde taina aceea păzită de ea cu o sfințenie și o ardoare egalate în intensitate doar de dorința de a o pierde.

Te-a durut mai tare răzbunarea decât lovitura primită, te-a durut durerea lăsată de răzbunarea ta, și atunci ai hotărât că e preferabil să-ți ții dușmanii departe, să-i avertizezi că există o limită dincolo de care jocul devine periculos, să-ți așterni pe chip o mască, asemenea mârâitului unui animal de pradă care-și avertizează rivalii că încălcarea teritoriului nu poate însemna altceva decât război nimicitor. Apoi ai început să schimbi măștile, una după alta, după nevoi, după ceea ce credeai tu că se impune a fi ținut departe, după fiecare eșec, după fiecare dezamăgire, crezînd cu tărie că în felul acesta nimic nu te poate atinge.

Credință oarbă, credință fără temei, căci măștile nu puteau prevedea ceea ce urmează, ele erau întotdeauna remediu și niciodată prevenție, trebuia să se întâmple ceva pentru a adopta apoi masca salvatoare, întotdeauna după, niciodată înainte... Erai orbit de credința în ele, în măștile-moracol, atît de orbit încît nu ai realizat niciodată că nu chipul trebuia păzit, că nu el era cel vulnerabil, ci altceva, ceva ascuns adânc în tine, fărâma aceea de suflet rămasă fără nicio pavăză, acolo te loveau toate, în timp ce tu îți fereai chipul sub chipuri străine ție și firii tale.

Acolo, în acel adânc, în locul niciodată păzit, acolo se insinuează toate, fără ca vreo mască, oricît ar fi ea de meșteșugită, să le poată opri.
Acolo, cuvintele au făcu atâtea ravagii cât toate loviturile încercate într-o viață, prefăcând haosul în lumină. Acolo, alte cuvinte sunt gata să spulbere totul, să readucă haosul primordial, să reinstaureze domnia măștilor.

Cercetezi degeaba chipul acela străin de dincolo de strălucirea rece a oglinzii. Acolo ne vei găsi nimic. Poate cel mult nimicul de sub acele măști devenite grotești prin inutilitatea lor. Desprinde-te de oglindă, stinge toate luminile și caută adînc în tine. Acolo unde nicio mască nu au reușit încă să acopere strălucirea de odinioară.

Lasă cortina să cadă. Viața e dincolo de cușca sufleorului.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  latunschi,

In ce masura e vinovat Voltaire pentru Revolutia franceza? sau Marx pentru cea rusa? Sunt, fireste, pentru ca ei au pus principiile.

arsicele sunt pentru niste idei-pricipii care umplu lumea noastra si care ii definesc fara sa-si dea seama (ca in cazul de fata) pe multi contemporani, si care....

iar pentru a auzi cum creste iarba ai nevoie de Adevar. dupa ce-l ai..."iubeste si fa ce vrei"

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-03 09:09:28
         
 
  critice latunski, nu doar adevărul este de mai multe feluri, ci și foamea. A dumneavoastră trebuie că e una pantagruelică dacă vi s-a făcut de grătar la ora aceasta a dimineții.

Dihotomia Șoim - latunski e mult mai simplu de rezolvat: mai bine să fii. Pur și simplu.

Bucurați-vă de grătar. Promit ca la viitoarea întalnire să aduc și un bol cu salată.

Nu vă supărați pe Amelia Cojocaru. Am convingerea că e manată de cele mai bune intenții. Manată, nu pavată.

Tea. Da, pot spune și așa, simplu, Tea. Vă mulțumesc din nou.

 
Postat de catre radu soim la data de 2009-04-03 08:03:54
         
 
  Stimate Șoim,
Amelia este o fată care a citit suficient cît să-i dăuneze. De aceea nu mai aude cum crește iarba. Dar îi și folosește în a depista livrescul. Pentru că acumularea de idei din acest text seamănă cu o friptură suculentă. Fără garnitură. Prin „garnitur㔠eu înțeleg faptele concrete, penetrante iar prin „friptur㔠concluziile. Așa mi s-ar părea OK. Poate că sînt doar atins de bulimie. Așa că nu-mi permit o concluzie, încă. Dar te voi citi în continuare și cu mare atenție. Scriitura ta îmi spune ceva dar nu-mi „cade fisa”, încă. Știi de ce? Pentru că în manualul meu de „Filosofie pentru școlile de arte și meserii”, care nu seamănă cu manualul de Filosofie pentru licee, adevărul este de trei feluri (cred că totuși mi-e foame!), Adevărul absolut, Adevărul relativ și Adevărul fiecărui individ. Intenționat a fost conceput astfel, pentru a ne ține crucificați între certitudini și îndoieli. De, mai bine o zi Șoim decît un an Latunski! Merg să-mi fac ceva la grătar. O fi o certitudine, o incertitudine, cine știe?
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-04-03 06:07:16
         
 
  Radu, prozatorul , stii foarte bine, nu e filozof, dar "umbla" cu idei atunci cand subordoneaza faptele....trairile sunt idei, nu/ intram in lumea lor inarmati cu arme total diferite filozofului....analiticul pare, zic pare numai a avea ascutimea cercetarii, dar este, de fapt, doar o incursiune subiectiva "foc" in ceea ce consideram important....chiar si ca idei fixe!

Si inca ceva, ceea ce iti spun este strict colegial- ca prozator, vreau sa zic- n-am pretentii critice, numai curiozitatea cititorului inrait intr-ale cuvantului scris ....

prieteneste,

Calvar

ps. Eu sunt Tea ....si atat!
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-03 00:45:13
         
 
  Tea Nicolescu, ar fi fost o impolitețe impardonabilă din partea mea să nu remarc faptul că am în dumneavoastră un cititor fidel și critic.

Puteți să-i spuneți proză de idei. Din păcate, eu nu sunt filozof, așa că pot afirma fără jenă că este o proză de idei puține, dar fixe. O glumă nevinovată. Vă mulțumesc pentru constanța prezenței dumneavoastră.

 
Postat de catre radu soim la data de 2009-04-02 23:10:00
         
 
  alfred hitchcock, v-aș fi scutit de cel puțin jumătate din conținutul comentariului de mai jos dacă așezam ghilimelele de rigoare de-a dreapta și de-a stînga acelor certitudini. Spiritul dumneavoastră detectivistic ar fi trebuit să sesizeze scăparea, pe care mi-o asum.

PS. Oricum, vă mulțumesc pentru insistența comentariilor. Știu ce înseamnă să aștepți să-ți comenteze cineva textul, iar acesta să iasă din pagină nebăgat în seamă. Nu este prima mea încercare de a-mi scoate scrierile în lume. Lumea internetului e largă, dar metehnele ei sunt cam aceleași peste tot.
E plăcut cînd textul postat naște măcar un comentariu la adresa lui, nu? Chiar dacă acel comentariu îl face arșice. Cum s-ar spune, prefer să fiu înjurat decît ignorat. Nu sunt primul care rostesc asta.

Iar dacă nu îmi ador numele, asta nu înseamnă că îl reneg. eagle e mai aproape de el decît costel sau marinică.

Al dumneavoastră,

Dubito Ergo Cogito



 
Postat de catre radu soim la data de 2009-04-02 22:47:37
         
 
  Sigur ca ti-ai dori scrierea Sandei(dupa cum marturisesti) dar n-ai sanse....scrierea ta contorsionata de intrebari -evident ramase fara raspuns, nu pentru ca nu le-ai putea improviza, ci pentru ca nici nu sunt sigura ca le poti (putem) gasi vreodata- contorsionata, zic, cutremurata chiar de framantari este de cu totul alta factura....."umblatul" acesta, poate chiar orbecait in a intelege tine candoarea la distanta.....

Proza de idei n-ar face prea multi bani fara acest....orbecait!

ceea ce as obiecta textului acesta este tendinta interpretarii, eu as lasa chestionarul sa pluteasca in nesiguranta.....

Dar, bine scris!

Calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-02 21:32:39
         
 
  1. Adevarul este unul singur: manual de filosofie clase de liceu. ex: dacă vă găsiți mașina lovită în parcare înseamnă că o altă mașină, de cele mai multe ori identificabilă, cu numărul...., de culoare...și marca..., condusă de șoferul X, v-a lovit-o. Nu se poate în același timp și mașina..., condusă de șoferul Y, și autobuzul... condus de șoferul Z, să fie autori. În schimb, dacă nu știți cine v-a lovit-o, toți cei enumerați mai sus pot fi prezumtivi autori. Concluzie: putem să spunem în acest caz că avem de-a face cu mai multe adevăruri? Așa e și cu lumea asta în care fiecare își clamează adevărul, fire;te, din ignoranță. În realitate, Adevarul se scrie cu "A", fiind unul singur. Iarăși mă veți întreba "dar eu de unde să știu care dintre ei au dreptate, fiecare pretinzând că doar adevărul lor există"? Iar eu am să vă răspund că n-ar fi rău să-i ignorați. Pe de-o parte fiindcă ceea ce dumneavoastră vă par o sumedenie de adevăruri nu sunt de fapt decât banale manifestări ale simțului comun, iar pe de altă parte, nu aplecându-vă urechea în stângul-dreptul ci privind în sus la cer, veți putea zbura.

2. Cred că facem parte din lumi diferite, câtă vreme eu mă simt bombardată doar de incertitudini în jur. Acum gândiți-vă și dumneavoastră, dacă ați afirmat în fraza de mai sus că fiecare își clamează adevărul, cum de reușește lumea din jur să vă creeze certitudini?

3. Îmi pare rău să vă dezamăgesc dar nu am căutat cine știe ce subtilități textului, ba dimpotrivă, eu am fost subtilă când am încercat să fac puțină lumină asupra unor clișee des întâlnite în lumea noastră plină de certitudini.

4. În ce privește numele, am bănuit după textul pe care l-ați postat că nu se confundă cu persoana ci cu...o mască, una dragă dumneavoastră câtă vreme aveți pseudonimul "eagle" pe europeea. Nu marinică, costel sau mitică.

alfred hitchcock

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-02 21:29:27
         
 
  Un singur Adevăr, Amelia Cojocaru? Un singur adevăr într-o lume în care fiecare pretinde c㠄adevărul” e cel pe care el îl clamează? Care este acel Adevăr?
E greu. Și vă mirați că un Șoim prelungește nefiresc introspecția? Lașitate? Într-o lume în care certitudinile te bombardează la tot pasul, introspecția, chiar prelungită, mi se pare un act de curaj.
Comentariile dumneavoastră atribuie textului meu subtilități pe care eu nu le-am avut în vedere. Faptul că ați revenit cu al doilea comentariu, legat mai degrabă de persoana autorului decît de textul în sine, îmi ridică un semn de întrebare: v-am deranjat cu ceva?
Numele meu mi-a creat destule neplăceri în viață. Nu am simțit niciodată că m-ar reprezenta. Dar nici nu pot să-l schimb. Nici nu îmi propun.

Adriana Giurca, nu pot sta cu ochii închiși decât atunci când dorm. Vă mulțumesc pentru bunele intenții. Vă pot răsplăti cu o jumătate de zâmbet?

Iulia Petronela, dumneavoastră spuneți că e un text minunat. Amelia Cojocaru afirmă că e o dovadă de lașitate. Adriana Giurca mă îndeamnă să mă privesc cu ochii închiși, poate-poate aud muzica interioară. Iar eu nu știu ce să mai cred. Să mai scriu, să nu mai scriu?

Indiferent de ceea ce veți crede, eu n-o să mă supăr. Și voi avea răbdare. Și nu mă voi opri. Iar pentru liniștea unora dintre domniile voastre, voi lăsa măștile deoparte.

 
Postat de catre radu soim la data de 2009-04-02 19:52:20
         
 
  "Pluteste drept inainte, și dacă pământul pe care-l cauți nu există, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins spre a-ți răsplăti îndrăzneala"

lașitatea introspecției prelungite e nefirească pentru un șoim

tot o regină
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-02 16:50:48
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Minunat text, scris cu multa siguranta si forta in condei.

Din graba, s-a strecurat o greseala spre sfarsitul textului, la "acolo nu vei gasi nimic"

Am lecturat cu placere.

 
Postat de catre Iulia Elize la data de 2009-04-02 16:50:22
         
 
  Inauntru e toata stralucirea...
Spuneam cu mult timp in urma " Daca vrei sa vezi cum arati, inchide ochii"
Faceti o clipa asta, domnule Radu Soim!
Vedeti oare dumneavoastra stralucirea pe care o vad eu acum?
Adevarul e acolo? Iubirea se vede? Sunt ele cantec? Chiar daca uneori mai trist...
Frumoasa deschidere.

si
lumina


 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-04-02 16:19:02
         
 
  Radu Șoim,

Imi pare rau, îmi pare bine. Rău, totuși rău. Că nu m-am înșelat aseară.

:)

Sufletul, Trupul, fardul, himenul, violența, candoarea, viața și virtualul tău, regină sau cavaler, tovarăș sau mesean de-o ora înseamnă TU. Niciodată, dar niciodată o mască nu va fi altcineva, nu vor fi "trei in unul" iar dedesupt un suflet curat, de-nceput. Orice actiune, bocet sau indoiala te defineste PE TINE insuti iar atunci cand nadajduiesti sau te minti, acolo nu se zbat schizofrenic mastile. Rimelul iti face ochii stralucitori si adumbriti, insa aia sunt ochii tai, e privirea TA, e intrebarea unicului tau suflet. Tu inseli, tu barfesti, tu urasti, tu vorbesti, tu te razbuni, in spate nu e absolut nimic

chipul, sufletul= TU

ca sa vada cineva asta, cel mai simplu lucru din lume, are nevoie de ceva simplu, atat de simplu incat este acolo de la inceputul vremii. E vorba de iubire pe care, cu orice artificiu ar fi pictata sau scalambaiata, pe ea scrie tot...IUBIRE

si nu e nevoie sa cauti pe sub haine

o ai sa nu, vezi sau nu

un singur Adevar


 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-02 13:20:40
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE