|
|
|
|
|
|
|
|
|
Uitând... |
|
|
Text
postat de
Alexandru Ionescu |
|
|
* încă o tinerețe *
Am să îmi dăltuiesc sicriu în stâncă
la ceasul când furia mea dintâi
se răsucește-n pivnița adâncă,
înțepenită,-n urme de călcâi.
Visând, fără ca somnul să mă-ndoaie
spre capul asfințitului nestins
mi-am încrustat cuvintele în ploaie
și visele tocite le-am aprins,
ca-n întunericul ce va să vină
eternitatea să-mi adoarmă-n piept.
Și fraged să mă-nalț ca o tulpină
de laur, către cerul alb și drept.
Îmi va surâde luna în surdină;
eu nu voi mai putea să o refuz
iar pașii goi îi voi lăsa în tină
privindu-i cum zvâcnesc, tot mai confuz.
Din două aripi rubinii și blânde
un zbor rotund mă va înfășura,
purtându-mă pe vii și calde unde
în locul stelei care va cădea.
____________________________
Și-atunci abia, adulmecând genunea,
privirea-mi se va-ntoarce spre pământ.
Și am să fac pe veci uitată lumea.
Și am să tac pe veci, uitând că sunt.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|