FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Elegie ermetică VI
Text postat de Cristian Vasiliu
Cândva, în Era Tinereții, trăiau în mine
Vietăți gigantice. Zburau prin aerul otrăvit
De vulcanii sufletului, înotau
Prin oceanele nesfârșite
Ale timpului, călcau prin
Pădurile luxuriante ale minții.
Fericirea alerga și făcea tumbe
pe-atunci prin mine, în zorii zilelor
De nisip, de mercur și de vânt,
Iar ele o pândeau, o sfâșiau și apoi
Se hrăneau cu carnea ei fragedă.
Au venit însă glaciațiunile – vineri,
Iar vietățile gigantice, vulcanii,
Pădurile și apele au murit.
Doar vietățile mici și fragile
Au supraviețuit prin crăpăturile
Pământului, s-au înmulțit
Și m-au cotropit în Era Vârstei Adulte;
Iar Fericirea, de atâta oboseală,
A evadat spre alte lumi abia născute…
Câteodată mai ies la iveală,
Prin crăpăturile pământului
Răscolit de vietătile mici și fragile,
Oasele Marilor Iubiri de ieri.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
costumele mi-s toate roase
de molii, prin depozitare.
știi ce mă doare cel mai tare?
că din iubiri rămas-au oase...


:)

Vot

 
Postat de catre Al Trep la data de 2009-03-16 21:17:02
         
 
  Multumesc pentru lectura si observatii...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-03-16 19:22:12
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Cristi,

Interesanta elegie, in care mi-am regasit ganduri marturisite si de mine, sub alta forma.

Vot.

PS Corecteaza te rog cele doua typo din versul sapte (alerga, tumbe).

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-03-16 17:01:30
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE