PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Sonet VII de Pablo Neruda (traducere/adaptare) Text postat de Cristian Vasiliu “Urmează-mă!” am rostit, fără ca nimeni să ştie pe unde şi cât de stranie mi-era durerea; iar pentru mine nu a mai existat nici garoafa, nici barcarola, nimic în afara rănii de iubire, încă deschisă. Am repetat “Urmează-mă!” ca şi cum aş fi murit, şi nimeni nu ar fi văzut în gura mea luna sângerândă, ca şi cum nimeni nu ar fi văzut acel sânge suind în tăcere. Oh! Iubito, să uităm de-acum steaua cu spini! Iată de ce, atunci când ţi-am auzit ecoul: “Urmează-mă!”, a fost ca şi cum ai fi eliberat durerea, dragostea, furia vinului ferecat ce se revarsă din bezna pivniţei şi din nou gura mea a simţit savoarea flăcărilor, a sângelui şi a garoafelor, a pietrelor şi s-a topit. Soneto VII "Vendrás conmigo" dije -sin que nadie supiera dónde y cómo latía mi estado doloroso, y para mí no había clavel ni barcarola, nada sino una herida por el amor abierta. Repetí: ven conmigo, como si me muriera, y nadie vio en mi boca la luna que sangraba, nadie vio aquella sangre que subía al silencio. Oh amor ahora olvidemos la estrella con espinas! Por eso cuando oí que tu voz repetía "Vendrás conmigo" -fue como si desataras dolor, amor, la furia del vino encarcelado que desde su bodega sumergida subiera y otra vez en mi boca sentí un sabor de llama, de sangre y de claveles, de piedra y quemadura. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE