|
|
|
|
|
|
|
|
|
elegie - la capătul lumii |
|
|
Text
postat de
Alexandru Ionescu |
|
|
... eram acolo
cu un pahar crăpat între degete
- nu, nu sunt beat, nici măcar amețit
mâna stângă îmi sângera nevăzută
mâna dreaptă ascunsă în pupilă surâdea;
îndepărtată, scufundată ca un preaîngândurat monolit
strigai: "dovedește-mi că mori!
dovedește-mi și am să îți vizitez cenușa,
timpul tandru!"
dar eu nu mai aveam tălpile udate de sare.
pătratele mesei nu mai au romburi...
nu mai e mâncare? întreb
mi-e foame de iarbă albastră
și stafide, vineri
mi-e poftă de aer și pâine, vineri
mi-e poftă de pulpa ta fragedă!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"mi-e foame de iarbă albastră
și stafide, vineri
mi-e poftă de aer și pâine, vineri
mi-e poftă de pulpa ta fragedă!"
la naiba, mi/ai sporit setea de frumos cu versurile tale.
stea si vot.
ET
|
|
|
|
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2009-03-08 13:12:40 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|