FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Vedenii
Text postat de mihai robea
Marea
înfășurând un exod,
palmele ridicându-se
spre cer ca doi vulturi
peste un pustiu
încremenit în paragină.

Freamătul,
privirile scăpărând asemeni floretelor,
vedeniile
trecând prin pânzele gri
către alte vedenii
scuturate de friguri,

apoi liniile
și triremele noastre
din marginea Troiei,
cu pânzele
țintuite de nori... .

Purtam lănci
legate de mâini
și setea
pierdutei Ithaca.

Agamemnon
și primul val
condus de Achile
spărgându-se de ziduri,

ceața,
cântecele ursite de zei,
toți anii prin sitele gloriei,
apoi lepădarea de sine
din ultima noapte
cu ruguri aprinse,
cu șanțuri umplute de leșuri,
murisem pe rând, până-n zori,
ne vărsaseră-n sânge blestemul.

"...va fi,
va mai fi înc-o zi,
va fi,
va mai fi înc-un ceas
de-ngădui luminii să intre
din Hades, pe ruguri popas."

...prin nopțile Troiei.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Dan, cuvintele după cuvinte contează mai puțin sau aproape deloc. Dar semnele bucură întotdeauna.

cele bune
 
Postat de catre mihai robea la data de 2009-03-08 17:19:04
         
 
  Mitologia este bine integrată, nevoia de sentimente e justificabil acoperită. Ai scris bine.  
Postat de catre Dan Muresan la data de 2009-03-04 15:20:31
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE