PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
O intrat dracu-n ulcele! Text postat de Medeec Meda O intrat dracu-n ulcele! Ce mult trebuia s-aşteptăm să vină mămica de la serviciu! Când ni se termina răbdarea, câte unul se punea pe plâns, iar ceilalţi fraţi râdeau de el. Dar cum o vedeam pe mămica intrînd pe poartă, ni se risipeau norii din suflet. Eram cam fraieri, pentru că numai bucurie n-aducea mămica cu ea! Vaca mugea, porcii guiţau, găinile alergau flămânde, după ea şi noi, fără să ne pese de câtă treabă avea pe cap, o asaltam din toate părţile: „Mămică, ce ne-ai cumpărat? Ne faci omletă? Ne laşi în curte să ne jucăm?” Oricât de îngereşte ar încerca să se comporte o mamă cu copiii ei, la asemenea solicitări, nervii mai cedează. Ambiţia mamei nu era numai să aibă ce să ne dea de mâncare, ci ţinea morţiş să ne dea şi o educaţie aleasă. Frăţiorul mai mic avea trei ani şi „educaţia” lui încă nu începuse. Dar orice, are un început! Pe un scăunel, într-o ladă de lemn, ţinea mămica ulcelele cu lapte pus la prins. Chiar dacă ne era foame, niciodată nu umblam la ulcele, pentru că doar mămica şi tăticu aveau voie să umble la ele. Dar frăţiorul mai mic nu ştia - sau nu voia să ştie - de asemenea reguli. Pe ascuns, tot băga degetu-n ulcele. Mămica şi-a dat seama cine-i „şoricelul” ce-a dat iama-n ulcele, dar ne-a prevenit că nouă - care suntem mai mari - o să ne ceară socoteală, dacă se mai întâmplă. Fiind pielea noastră în joc, îl păzeam ca nişte cerberi. Dar în învălmăşeala şi bucuria c-am zărit-o pe mămica intrînd pe poartă, nu ne-a mai stat capul la lada cu ulcele. Am alergat la uşă s-o-ntâmpinăm, iar frăţiorul văzîndu-se singur, n-a pierdut vremea. Numai că n-ajungea până la ulcele, aşa că tot căţărîndu-se pe ladă, s-a trezit cu ulcelele-n braţe. Noi zburdam prin curte, fără s-avem habar de dezastrul din casă. Deodată, auzim vocea aia „specială” a mamei: „treceţi în casă!” Am încremenit. Cu nişte figuri de-nmormântare, am deschis uşa sufrageriei. Pe covor, o baltă mare de smântână „împodobită” cu cioburi colorate. Ne-am aşezat în cerc, în jurul monstruoasei pete albe, într-o tăcere grea. Tăcerea de dinaintea furtunii. „Ce-ai făcut?” – îşi începe mămica discursul justiţiar. Când rupea vaca lanţul şi fugea-n grădinile vecinilor, ori când se puneau vecinii pe blestemat găinile noastre, că le-au distrus straturile, mămica sărea gardurile şi-aduna găinile şi de necaz, vorbea de una singură: „ Dracu-o intrat în găinile astea, că nu-i gard să nu-l sară! Parc-o intrat dracu-n vaca asta! De-acuma cu două lanţuri oi lega-o!” Frăţiorul încă nu experimentase pe pielea lui cât „cântăreşte” o porţie de bătaie, dar îşi făcuse idee, văzîndu-ne pe noi ascunzîndu-ne pe unde puteam şi strigînd ca din gură de şarpe. Probabil acele imagini l-au inspirat să se apere înţelepţeşte, că pe neaşteptate l-am auzit zicînd, cu un calm desăvârşit în voce: „O intrat dracu-n ulcele, mămică” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   umor turnat într-un tipar bun.   Postat de catre vasile iftime la data de 2009-02-28 21:19:01 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               :) stelele noastre nu erau prin ulcelele alea? m-ai facut sa zambesc- las un vot   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-28 15:35:48	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE