|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un mic monolog |
|
|
Text
postat de
Danut Gradinaru |
|
|
Un tânăr drăguț se prezintă la un concurs de actorie.
Intrând în salon, salută respectuos și își așteaptă rândul liniștit pe canapea lângă ceilalți concurenți.
Pierdut cu totul în sofaua moale, se concentrează pentru fiecare detaliu în parte.
Dincolo de ușă e comisia cea mare; actori cunoscuți, profesori de teatru, oameni remarcabili cu o experiență covârșitoare. E liniște.
Din când în când se aud suspinele celor din jur.
Timpul trece greu de parcă s-ar scurge în infinite clipe trecătoare. Încet, încet se apropie momentul cel mult așteptat.
- Următorul vă rog! Intrați!
Nu mai era nimeni. A rămas doar el.
Cu inima-n dinți se îndreaptă către sala cea mare.
Dregându-și vocea numără pașii pe culoar; un nou exercițiu pentru a se mai relaxa.
- Bună ziua!
- Bună ziua, răspunde comisia.
- Ce ne-ai pregătit?
- Un mic monolog:
M-am născut într-o piesă de teatru. Mama și tata
făceau repetiție după culise, în lumina reflectoarelor. Când am venit pe lume, toți au aplaudat, părinți, bunici, prieteni de familie, vecini și alte rude mai îndepărtate pe care nici nu le cunoșteam. Doar două voci îmi erau apropiate recunoscând fiecare timbru vocal.
Am început să merg de-a bușelea, în picioare, pe bicicletă, în mașină și fiecare noutate era o minune pentru mine, lăsând timpul să trecă în voia sorții.
De fiecare dată aveam o replică nouă, la grădiniță când mă certam cu educatoarele, la școală când nu-mi făceam lecțiile, acasă aproape zi de zi; prostiile se țineau lanț de mine. Chiar și-n armată când m-am întors la unitate într-o permisie, după un an de zile.
Le-am zis că am uitat să mai vin, era mai bine acasă.
Și toți m-au înțeles, mi sa spus să rămân acasă că nu era de mine.
Toată viața mea a fost un teatru cu nenumărate scenete. Cu replicile era mai greu că decorul se schimba singur. Cred că sunt făcut pentru asta și dacă n-ar fi fost teatrul poate că nu m-aș fi aflat aici, eram la cinema. În teatru îmi găsesc fiecare necunoscută, și am multe de căutat vă spun sincer.
- Vă mulțumesc pentru atenția acordată, asta a fost tot!
Se-aud aplauze și șoapte.
Vreți să știți cum s-a terminat?
Întrebați-l pe el, va avea multe să vă spună!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|