FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Nu dau titlu!
Text postat de latunski criticul

După moartea lui Grigore Vieru, mi s-a cerut, mi s-a comandat în mod imperios: „Scrie și tu ceva despre Grigore Vieru, susținem un medalion literar pe această temă”. Nici pixul meu (30 de bani bucata), nici tastatura răpănoasă n-au vrut să funcționeze la comandă. Am încercat să scriu un text metaforic, tangent. A ieșit „Vă ordon, treceți Styxul!”, valabil ca alegorie, dar avortat ca realizare. „Medalionul” s-a ofilit, carcasa a ruginit și evenimentul s-a consumat. Mai zilele trecute, teleghidat, am scris dintr-o suflare acest, să-i zic eseu? Nu știu. Vi-l ofer spre lecturare, doar pentru a nu se umple de praf într-un fișier din memoria cutiei în fața căreia pierd timpul.

ZIDIRE DIN ZIDIRE

Omul Grigore Vieru a trecut apele învolburate ale Styxului în miezul acestui ianuarie senin, al anului 9 după Sfîrșitul Lumii (dSL, prescurtat). Cum sfîrșitul lumii încă se mai lasă așteptat, poetul Grigore Vieru –născut și nu făcut din neîmplinirea, fatalismul și fractura istorică (gene caracteristice ale acestui neam) – va mai rămîne în amintirea noastră și a viitorilor adoratori de icoane nemăsluite pe pereți, tot atît cît va rămîne și mentorul său spiritual, fiul căminarului Eminovici. Mai ales că, viața, opera și moartea sa au fost legate indisolubil de poetul Eminescu. Să fie o pură întîmplare ori chiar o previziune legămîntul său scris în 1980: „Știu: cîndva la miez de noapte/ Ori la răsărit de soare/ Stinge-mi-s-or mie ochii/ Tot deasupra cărții Sale”
După moartea omului Grigore Vieru, cea mai des utilizată sintagmă a poetului Grigore Vieru a fost: „cel mai mult mi-am dorit să trec Prutul”. Se pare că, în ultima vreme nu-i mai făcea o așa mare plăcere să teracă Prutul. Daca treci Prutul, ajungi, vrînd-nevrînd, pe malurile Dîmboviței. Și după o vreme ți se acrește simțirea și duhul poetic, ți se alterează inspirația și te trezești folosit în diverse scopuri.
De altfel, toți poeții au fost folosiți într-un mod sau altul. Începînd cu Li-Tai-Pe, trecînd prin François Villon și ajungînd la Eminescu. Pe Eminescu l-au folosit în scop productiv făcătorii de romanțe – maneliștii acelor vremuri. Gloata dornică de „simțiri muzicale” și „plină de amoare” n-avea chef să aud㠄Oda în metru antic” ori „În zădar în colbul școlii”. L-au folosit femeile, l-au folosit patronii de ziare, politicienii de toate culorile și din toate regimurile. L-au înfierat rabinii, l-au visat liceenele, l-au urît candidații la bacalaureat. Acum îl contestă politrucii integrării (ai integrării în ce?) și îl adulează analfabeții cu pretenții literare.
Aerul de libertate efemeră, himera democrației și utopia întregirii neamului, toate acestea au făcut ca și Grigore Vieru să fie folosit în diverse scopuri, străine de visul său curat. Naivitatea lui (toți poeții sînt naivi) s-a vindecat repede; spectrul primejdiei drumului întrezărit (toți poeții mari sînt intuitivi) trasu-i-a semnalul de alarmă, fluxul amintirilor și mormintele străbunilor i-au arătat răul pe care i-l poate face Corbul negru (Valahia, zisă și Kara –Iflak, cea însemnată pe hărțile începutului de eră cu trei capete de negri, iar acum cu trei trandafiri roșii. Dar, el a premeditat și iertarea (numai poeții și profeții sînt capabili de iertare, (citez): „Zice Corbul negru/ Cel în mine stînd Cîte vrei, nu vrei/ Zice ani la rînd/ Ani la rînd în sine-mi zic înverșunat/ c-am să-l dau afară/ Și-ncă nu l-am dat”.
Acum mai trebuie să spun cîte ceva despre Grigore Vieru, deși n-ar fi trebuit să spun nimic, pentru că cele ale gîndului sînt mai de preț decît cele ale vorbelor, cum bine se spune și la Ecleziast. Și să vă mai spun că nu voiam să mă uit pe vreo carte a lui, dar dau vamă uitării și comandamentelor livrești ale comerțului liber, vai ție, neam chinuit și fragmentat. Pentru că poetul vine și întreabă: „....../ De vînzare sînt zorile?/....../ De vînzare ninsorile?/....../ De vînzare izvoarele?/...../De vînzare zăvoarele?/..../ De vînzare sînt mumele?/..../ De vînzare ți-e numele?/.../ De vînzare-ntristările?/..../ De vînzare misterele?/.....
Și dacă poetul răspunde cu „Nu” la fiecare întrebare, oare nu presimțea că vor fi de vînzare? Eu spun „Da”. Oare Poetul nu inituia că le vom da și pe gratis, ba ruga-ne-vom să ne fie luate? Eu spun „Da”. Poemul era dedicat copiilor, ori unor maturi rămași la vîrsta copilăriei istoriei, frați ai lui (citez) „în aceeași limbă”. Dacă așa a intuit, (citez): „Tu taci atunce tot în limba ta”.
Și pentru că temele preferate de poetul Grigore Vieru au fost: Eminescu, mama și neamul; și pentru că azi-mîine fi-va iar luna martie, oare ce poem ar fi scris el în cinstea mamelor acestui neam? Că dacă fiecare dintre noi, construit fiind din carne și duh, o zidim pe mama în peretele dinspre răsărit, în peretele care dă spre apus o zidim pe mama copiilor noștri. Zid după zid, viață după viață, așa cum a hotărît voevodul ambițios și omnipotent, stăpîn al cerurilor și pămîntului. Adevăruri simple, știute de noi toți. Atunci, de ce numai poeții le pot defini? (citez din Grigore Vieru): ;;Pe mine/ Mă iubeau toate femeile./ Mă simțeam puternic și sigur/ ca meșterul Manole - /
Am cutezat să ridic o construcție/ care să dăinuie veșnic./ Am început lucrul/ Și le-am chemat la mine/ Pe toate:/ Pe Maria, pe Ana,/ Pe Alexandra, pe Ioana.../ Care v-a ajunge întîi/ Pe aceea-n perete o voi zidi./ Dar din toate femeile/ A venit una singură:/ Mama.//

Versurile citate sînt din poemele:
Legămînt; În limba ta; - vol. „Fiindcă iubesc”, 1980.
Interior – revista „Tinerimea Moldovei”, 1984
Mica balad㠖 Antologia „Izvorul și clipa, 1981
Tîrgovețul ciudat – vol. „Cîntec de iubire”, 1985.

Notă: Am evitat să citez din versurile scrise după 1990. Prietenii știu de ce...


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Celor degraba hulitori li se va fi parand gresit pusa virgula dupa IO si asa este, dar cum virgula este gesticulatia gandirii, prietenii vor intelege ca de-acolo, exact de-acolo, lipseste o propozitie nespusa dar gandita. Pentru ca tot m-am repezit adesea sa infierez gresalele altora, cuvenit mi se pare sa semnalez aceasta. Scuza este aceea ca din graba am pus virgula gandita dar am omis sa continui propozitia, ceva de genul io, acesta care scriu, io, acel pre care prea bine-l stii domnia ta etc. Prostii sa nu se bucure: chiar stiu ce zic! Papu Costoveanu  
Postat de catre sters sters la data de 2009-02-28 18:42:02
         
 
  Bre, Latunski,
Pre sub bucoavne si sub ipisoace/un deavol al mandriei sigur zace. Alt feliu cum as puteare să-mi tâlmăcesc ceea ce ay putea yice c+ar fi o făcătură: nu putui, neam, a închipui un comentar cumsecade la textul matale. Odata se narui sandramaua de-i zice "net", a doua oara textul disparu cu totul de sub nasul meu fin si delicat, iar al'data ma delogai de prea multa zacere pre text, si perdui bunatate de comentariu in care te prealaudam pentru textul aista ce cu maiestrie alcatuisi. Da una tot ti-oi spune: bre, Latunskie, matale nu pari, bre, a fi muscal, ca prea patimesti pentru fiii neamului acestuia! Prea ti-s dragi fiul caminarului si urmasul lui in neam ca sa fii lifta ruseasca. Io, mai degraba as zice, iertata sa-mi fie voroava nesocotita, ca matale l-oi fi cetit pre Bulgakov si-ai ramas cu mintea (ma rog de iertare) si cu sufletul prin acea poveste de mare minune cari se chiama pre rumaneste "Maestrul si Margareta". Ca de nu ma mintzeste pre mine mintea, pe-acolo dadui de un kriticos literaricos cu nume asa ciudat. Orisice ar fi, io prepui ca matale esti neam de ruman, neaos, de-al nostru, din popor ca tare bine mai zici rumaneste, traditional. Aferim, bre, halal sa-ti fie, ca bine le-ai scris si le-ai tocmit toate, spre cinstea Domniei tale si a intregului cartier. La mai mare! Cu pretinie, Papu Costoveanu (K)
 
Postat de catre sters sters la data de 2009-02-28 18:27:31
         
 
  Latunski, printre alte calitati, textul tau are meritul ca mi-a adus in fata ochilor cateva din versurile lui Grigore Vieru, poet despre care, marturisesc, nu stiam aproape nimic...

as putea explica de ce nu stiam nimic, dar tocmai ai facut-o mai sus, cu mult mai convingator decat as fi fost eu in stare

iata de ce las un vot
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-27 18:01:40
         
 
  Se simte ca e scris dintr-o suflare, iar citatele sunt superbe.

Vot cu valoare de *

Toata admiratia pentru gest, text si autorul lui.

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-27 17:34:27
         
 
  (toți poeții sînt naivi)
Latunski

De aceea se întreba cineva pe aici (persoană importantă, nu spun cine): par naivă?

Latunski ne trîntește din cînd în cînd jumătăți de adevăr:

Pentru că poetul vine și întreabă: „....../ De vînzare sînt zorile?/....../ De vînzare ninsorile?/....../ De vînzare izvoarele?/...../De vînzare zăvoarele?/..../ De vînzare sînt mumele?/..../ De vînzare ți-e numele?/.../ De vînzare-ntristările?/..../ De vînzare misterele?/.....
Și dacă poetul răspunde cu „Nu” la fiecare întrebare, oare nu presimțea că vor fi de vînzare? Eu spun „Da”. Oare Poetul nu inituia că le vom da și pe gratis, ba ruga-ne-vom să ne fie luate? Eu spun „Da”.


N-am dat nimic pe gratis, critice Latunski. Am căpătat pe ele ba ziua Sf. Valentin, ba cîte-o telenovelă degrabă storcătoare de lacrimi, ba chiar și dreptul de a amușina colbul de pe ștergătorul de praf de la poarta Europii.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-27 17:17:23
         
 
  erata: /Care va ajunge întîi/... și-or mai fi...  
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-02-26 21:37:43
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE