FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
TRAISTA CU VORBE SAU DESPRE CUM A CĂZUT CUCUL CLOȘCĂ
Text postat de Liviu S. Bordas


TRAISTA CU VORBE SAU DESPRE CUM A CĂZUT CUCUL CLOȘCĂ





Cucul. Cuculus canorus.

Îl cunoaște toată suflarea. Iată ce ne spune Gugălul despre el:

Evită locurile populate de om, fiind destul de sperios. Cucul consumă frecvent larvele păroase de fluturi. Parazitează cuiburile, depunându-și ouale în cuiburile altor păsări, câte un ou în fiecare cuib.

Dimensiunile sale, zborul său jos, discret și lin, alături de coada sa lungă dau adesea impresia că ar fi un uliu păsărar.

Cântecul masculului este foarte cunoscut: “cu-cu”, repetat.

Acesta ar fi cuculus canorus. Așa cum îl știm cu toții. Sau cum îl știam cu toții. Căci, dacă vremurile sunt schimbătoare, de ce nu s-ar schimba și el, cucul. În această privință, Gugălul pare a fi depășit.

Cucul nostru, în varianta lui europeeană, nu se mai teme de lume. Departe încă de a fi devenit gregar, el caută totuși mulțimea, forfota, se insinuează pe nesimțite și se retrage la fel de discret. În schimb, pofta lui pentru fluturi în devenire a rămas aceeași. Nu are importanță că din larvă s-ar putea să iasă o biată molie sau un fluture monarh. Pe de altă parte, s-a constatat că nu se atinge de molia adultă. Dar vai de monarhul care i-ar ajunge în bătaia ochilor.

Și cîntecul cucului nostru e altul. Acel onomatopeic cu-cu a devenit desuet. Nu se mai poartă. Nu mai are ecoul pe care-l avea altădată, cînd cei care-l auzeau își socoteau în repetarea lui numărul anilor rămași de trăit. Cu timpul și-au dat seama că numără degeaba. Așa că s-a stins eresul. Simțind că e vremea de o schimbare, cucul a trecut de la cunoscuta onomatopee la mai penetrantul și șfichiuitorul o, boy. Pe tonalități diferite, de lungimi diferite, după ocazie.

Nici cu uliul păsărar nu mai poate fi confundat, deși uneori păsăretul europeean mai tînăr se cam zgribulește în pene la trecerea lui meteorică. Legendele nu au pierit cu totul, așa încît mai întrețin spaimele transmise din vremi trecute. Deci, nu uliu păsărar, ci mai degrabă acea comună upupa epops, pupăza noastră cea de toate zilele. Și nu în țoalele ei obișnuite, ci îmbrăcată în veșmînt de garrulus glandarius. Gaița, carevasăzică, gaița cu glas de cuc.

Partea cea mai interesantă abia acum urmează. Cucul nostru, obișnuit a-și lăsa ouăle care pe unde, a căpătat obiceiuri noi. Nu doar că seamănă cu pupăza-gaiță pînă la identitate de obiceiuri, dar s-a și așezat temeinic pe oul lăsat de aceasta în cuibul pustiu, l-a clocit ce l-a clocit, a scos puiul din el și acum vrea să ne convingă cum că ar fi un pui de cuc sadea.

Pînă la urmă, nici nu știu de ce am vorbit despre cuc.

Subiectul principal trebuia să fie - și este - gaița.

Vi-o amintiți, nu?


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ti l-am dat mai pe la pranz
socoteste pe degete:)
 
Postat de catre eugenia reiter la data de 2009-02-22 19:13:45
         
 
  Adică, Eugenia? Nu mi-l dai? :))

Mulțumesc de trecere. Și pentru vot, bineînțeles.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-22 19:08:20
         
 
  un vot imi apartine  
Postat de catre eugenia reiter la data de 2009-02-22 18:17:33
         
 
  Veronica, tu luminezi prin tonus. Pur și simplu.

Bine ai venit în cuib. :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-22 18:03:57
         
 
  Am venit cam tarziu (desi, in termeni canadieni, e devreme), asa ca nu mai pot lumina!
Votez ca cetatzeanu' turmentat (de-atata ras!).

Bravo!

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-22 17:12:34
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Nu-i tîrziu. Gizmo cel voinic și perele pădurețe e pe aproape.

Aștept. Darul... :)

Mulțam.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-22 15:29:06
         
 
  P.S. bine ca nu le-a scos nimeni...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-22 15:26:07
         
 
  furat de alte activitati, am uitat sa mentionez ca ti-am atarnat de gat 3 stele

felicitarile si darul, mai tarziu
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-22 15:25:42
         
 
  la aceea ma refeream si io :)
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-22 14:51:14
         
 
  Label, ...

Gheorghe, mulțumesc. Am corectat. Semnat: ucenicul vrăjitor.

S Ion, nici eu nu știu

Emanuel, s-au îndoit unii și de valoarea mea, dar de cea a Europeei... :))
Mulțumesc.

Adriana, last but not least :)
Nu ai cum să le împaci. Aici poate fi vorba doar despre împăcarea cu ea însăși! :)))


Mai trec. Vorba 'ceea: zbor rîzînd deasupra unui cuib de cuci. :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-22 14:39:51
         
 
  pardon, stele. doua. sa impac cucul cu gaita. :)  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-22 13:51:36
         
 
  vot si stea.  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-22 13:50:23
         
 
  Un alt exemplu strălucit în care provocările vieții pot fi transfigurate literar. Simplu frumos, tranșant un adevărat ridendo castigat mores.

Și cineva se îndoia de valoarea Europeii. Astfel de texte și nu numai, reprezintă țintele site-ului.

Și o viață literară respirabilă.

Felicitări Liviu Bordaș.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-02-22 13:45:19
         
 
  Era să uit: am votat textul așa că prezumția de vinovăție e clară!))  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-22 13:42:45
         
 
  Să zicem prin empatie))S Ion!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-22 13:39:04
         
 
  erata: mută i din maieștri  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-22 13:38:03
         
 
  Cu dresură sau fără?  
Postat de catre . retras la data de 2009-02-22 13:37:10
         
 
  Liviu,
Un typo minuscul "Legendele nu ai pierit cu totul," în rest fain deși îmi aduce aminte( fără nicio aluzie de copyright) de un text mai vechi de al meu
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=27789
De unde se vede că și maieștri pot fi ucenicii ucenicilor( les amis des mes amis sont mes amis)
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-02-22 13:36:42
         
 
  Bravo Domnul Liviu, un eseu plin de inspiratie si flacara.  
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-22 13:31:35
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE