|
|
|
|
|
|
|
|
|
aripi de ceață |
|
|
Text
postat de
adrian mihai |
|
|
mizerii și păcate ancestrale
au dispărut, acum, fără cuvânt
în ceața ce se naște din petale
de ceruri prăbușite pe pământ
acoperă și trupurile strâmbe,
și sufletele celor ce s-au dus
șuvoiul ce se rupe-n mii de trâmbe
e-o pătimire, izvorând de sus
copleșitoare pururi izbăvire
ștergând și amintire, și noroi
cum poate ceața asta să ne mire
și să trezescă pruncul pur din noi?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
doamna/ domnișoară raluca
contrar părerii pătimașe a celor de aici, indrăznesc a crede că sunteți dumneavoastră înșivă, nicidecum clona cuiva.
mulțumesc de trecere și de aprecieri, încerc să intervin în locul cu pricina, căci aveți perfectă dreptate. sper doar ca intervenția să nu se constituie, cumva, în mai binele care este dușmanul binelui!... |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2009-02-21 18:01:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Citesc si tot citesc. Petale prabușite de ceruri pe pământ. Șuvoiul ce se rupe e-o pătimire. Ceața miră, trezește pruncul pur din noi.
Pruncii sunt puri. Aici, poate interveniți cumva.
M-ați captivat. Mulțumesc ! |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Tanase la data de
2009-02-20 23:05:17 |
|
|