|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
dacã aº putea sã mã trezesc
din starea de umbrã
sã las omul pe acel perete alb
întors cãtre lumea lui
ºi
sã mor înainte de
vremea apelor încruciºate
aº deveni luminã strânsã
în dumnezeu
pentru copilul umbrei
ºi
nu ar mai trebui sã merg
de mânã cu secundele
pe drumul fãrã limite
al roºului
din pãmânt
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Printre respiraþii suspendate, trece un suflu viu, acum, fiindcã umbra "s-a fãcut fiinþã". Mulþumesc, timpul candelei ºi-a luat chip de înger, eu rãmân om... "Poate cã suntem oameni".
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-01-18 11:12:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
imi place discursul inchegat, cuvintele vin parca pe banda si taie orice rasuflare.. din pamant, umbrele vad lumina de sus. te faci chip de inger, Daniela, si depasesti timpul rosu din candela. |
|
|
|
Postat
de catre
Adina Batir la data de
2006-01-16 18:21:04 |
|
|