FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Apocalipsa
Text postat de Mihail Buricea
Din cer sunau trompete-amețitoare
peste păduri și flori înmiresmate
peste câmpii și păsări cântătoare
peste cocioabe vechi și noi palate

Se revărsau prin văile terestre
mulțimi de oameni vitregiți de soarte
venind tăcuți din lumile rupestre
din veacuri petrecute și uitate

Cu toții alergam prin labirinturi
spre ținte efemere sau eterne
lăsând în urma noastră grele vânturi
de suferințe negre și perene

Lumini de sus și umbre-ntunecate
curgeau intermitent pe-aceste căi
iar stelele piereau cu toate-n noapte
și stranii tunete cădeau pe văi

In drumul meu prin straniul labirint
mă pomeni pe-al lumilor catarg
în vârful unui munte din Corint
ce străjuia pământu-n lung și-n larg

Când mi-aruncai a ochilor privire
peste pământul ce curgea prin unde
văpăi de foc cădeau pe omenire
topind în flăcări geamăte profunde

Scăpați ca prin minune din dezastru
cațiva confrați urcară lângă mine
în timp ce cerul se făcu albastru
străfulgerat de magice lumine

Din cer o ploaie binecuvântată
se răspândi pe-al nostru vechi pământ
iar îngeri albi vesteau o nouă soartă
pentru urmașii omenirii-ntr-un cuvânt

Pe-a lumilor cunună răsăriră
noi astre și comete-nflăcărate
iar pe pământul nostru apărură
noi oameni cu destine programate

Grădini de pomi cu păsări colorate
poiene verzi și ape cristaline
copii divini, cu suflete curate
feriți, pe veci, de tragice destine

Cuprins de fericire și uimire
de pe catargul apărut în vis
puteam călători spre nemurire
puteam zbura spre paradis
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE