FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
3 scrisori vechi pentru fratele meu Ion
Text postat de Dana Banu
(requiem cu prea multe cuvinte)


1.

îți scriu pe fugă
iar am uitat să încui ușa spre înserare
a trecut mama noastră anna prin gândul meu dinspre târziu
mi-a spus despre tine că ai inventat o nuanță
și că pietrele tale cele albe sunt deja ale mele
știu că în Italia e toamnă mereu
aici e noapte fără de tine
nu mai port părul prins în două codițe
(m-am tuns între timp)
dar asta nu înseamnă că am înțeles în cele din urmă
de ce pictai tu pentru mine tablori cu elefanți albi
poate pentru că așa te-au învățat la școală
în anii aceia când te enervam și îmi strigai să stau cuminte
îmi desenai un punct pe nas și eu tăceam deodată îndelung
erai cu 20 de ani mai mare
și erai fratele meu Ion
aveai întotdeauna dreptate

să știi că eu încă mai cred în povești cu happy end
mai cred că oamenii mă iubesc pentru toate cuvintele pe care le scriu
mi-e străin orașul acesta al meu de acum fără de munți și nedesenat de tine
anna îmi spunea astăzi în vis că e vremea să ne adunăm de pe drumuri
ca de obicei am râs și am fugit
îți scriu deci ca întotdeauna pe fugă
(trebuie neapărat ca acesta să fie ultimul meu gând pentru tine)
ai o culoare care îți poartă numele
asta e de bine
am să îi spun iubitului meu de acum să îmi cumpere un șnur roșu
am să îmi pun cheia casei noastre din copilărie la gât
(să știi că nici casa nu mai există au demolat-o oamenii între timp)
și nu am să mă mai gândesc la tine
nu nu nu
e necesar e natural așa e bine
voi fi cuminte și răbdătoare
nu am să mai tac îndelung
îți scriu pe fugă
plec să trăiesc
cu punctul tău pe nas
cu ușa aproape închisă
personal și fără de tine

.....................................

2.

uite
aici povestesc oamenilor despre tine
știu cât de mult îți plăceau poveștile mele ciudate
eu le spuneam poezele
tu le spuneai crochiuri sau desene
știu că îți plăcea vocea mea
știu că nu mă auzi
sau poate nu e așa
dinspre moarte nu a venit decât Unul să ne spună că e totul bine pe-acolo
prea puțini l-au auzit sau l-au crezut pe cuvânt
și
eu nu am niciodată dreptate
asta e treaba ta

:

în copilărie fratele meu Ion
îmi desena cu stiloul pe nas
un punct albastru
atunci fugeam să privesc soarele printr-o frunză de viță de vie
de pe ultima treaptă a scării din lemn care ducea înspre podul casei
iarna era mai greu urcam foarte încet
uneori cădeam și o luam de la capăt
dar
mereu ajungeam acolo sus
și mereu îmi era teamă să mai cobor
fratele meu venea și îmi striga râzând
nu-ți fie frică eu sunt aici hai coboară
alunecam pe scări și el mă prindea
apoi mă arunca până spre soare
uneori cred că nu am mai reușit să ies din soarele acela

anna cânta la pian Ion desena apoi
elefanți albi cai păsări lei îmblânziți
o menajerie întreagă
și foarte multe pătrate
în care așeza cuvinte pentru vremea de acum

toamna cobora peste noi
cu o blândețe fără de seamăn
ne imaginam că suntem nemuritori
mai ales pe la ora amiezei
când orașul devenea un funigel rătăcit

cu punctul desenat pe nas de fratele meu
am trecut prin lumea aceasta fără de seamăn
am cântat pe la porți ce păreau pentru alții închise
și ele mi s-au deschis întotdeauna
am intrat în case albe sau negre
în cutii de chibrituri sau în castele imaginare
mereu am călătorit prin ochii oamenilor deschiși înspre mine
mereu am plecat mai departe

am învățat de la Ion fuga renunțarea uimirea
le voi duce cu mine "spre capătul nopții" ăsta fiind ultimul roman scris de mine(sau cine știe poate penultimul)
am învățat de la el că toate cuvintele noastre sunt
doar fum ceață și îndepărtare
în ele te poți ascunde ca într-o poveste cu scară de lemn și soare
colorând fantastic o frunză de viță de vie

a rămas doar un punct albastru desenat cu stiloul pe nas
oricât de mult mi-aș dori uneori
el nu se va șterge odată cu vremea

de exemplu
să spunem așa
într-o zi oarecare
privești peste acoperișurile unui oraș care nu mai există
atunci poți observa doi oameni
cu aripi transparente și uriașe
ei acoperă cerul
suntem noi

de exemplu
să spunem așa
eu desenez acum un pătrat
în el pun cuvinte la întâmplare
cuvintele nu se pot observa
dar
se vede cu sufletul liber
un punct strălucitor și albastru
desenat cu stiloul
pe un nas de copil

......................................

3.

aici ți-am scris atunci când s-au deschis apele și ai intrat în pământuri
vezi să nu uiți ține-mi un loc aproape
lângă tine
voi veni și eu într-un târziu
cât mai târziu posibil
am de gând să mai aprind multe chibrituri pe aici
promit că am să fiu cuminte și răbdătoare
și
mai ales
nu am să mai vorbesc prea mult

:


din pământuri se auzeau până la noi cântecele de foc ale celor îngropați de vii
luptă strigam luptă știu că ești acolo cuprins de întuneric din toate părțile
luptă strigam luptă ieși la lumină
suntem vii noi nu murim în timpul vieții noastre
un zid crește în fiecare dimineață din toate cuvintele pe care nu le-am spus peste noapte
un animal îmblânzit prea devreme se pierde în fiecare seară undeva la capătul lumilor noastre

să nu stai în răcoarea umbrei prea mult ia haina mea pune-o pe umeri ia haina mea
știu că îți este prea mică și nu îți va ține de frig
știu că desprinderea de memorie e doar încă un pas uriaș înspre turnul de piatră

ca și mine te-ai născut dintr-o femeie care zbura cu soarele în mâini
pe deasupra acoperișurilor colorate ale orașului
ca și mine ai străbătut cele 1000 de câmpii arse de lună
fântânile noastre au apă vie chiar dacă sunt săpate în deșerturi
ochii noștri privesc spre înăuntru și nu le e teamă

de câte ori ți-am spus
nu pleca la drum pe înserat
nu sta la sfat îndelung cu leii din groapă
ucide-i sau fugi
nu-i vei putea îmblânzi
vânează de unul singur
nici măcar câinele nu îți este aproape când simte miros de sânge
glonțul e mort e inutil dacă nu e unul născut din iluzie

știi cum îți spuneam
drumurile au să ne piardă în cele din urmă
drumurile
mirajul
morile de vânt măcinând în gol cuvinte și culori
nuanțele unei țări
pe care ne-am inventat-o încă din uterul matern
toate astea au să ne piardă
dar nu-i nimic îți spuneam nu-i nimic
mereu mă vei găsi așteptându-te la capătul nopții

acum tu vii înspre mine și spui
nu e nimic stai liniștită nu e nimic
mereu voi fi aici
fluturându-mi pletele prin văzduhul alb
doar pentru tine
ar trebui să te cred
dar
vezi tu
nu fac decât să vorbesc singură
știind că tu mă asculți
sau poate nu


(trebuie cu siguranță să ai timpul viu înaintea ochilor ca să poți vorbi despre el. să îți bați singur cuie în palme și să te așezi pe cruce liniștit. nu te va coborî nimeni de acolo.nimeni nu îți va șterge cu pletele sale oboseala ce-ți picură din rănile pe care oamenii ți le-au făcut. nici sângele care curge năvalnic din trupul odată prea tânăr și mult prea curat. poate doar dimineața aceea în care te vei privi cum adormi în sfârșit liniștită pe acoperișul ultimei case albe din cele 1000 de case care ți-au fost dăruite la naștere. poate doar larma lumii neînțeleasă rotind un glob de plastic sau de foc. poate doar cele 3 scrisori vechi niciodată trimise până acum. scrisorile pentru fratele tău Ion cel căruia i-au ucis zâmbetul la Gherla și la Aiud odată demult. poate doar crucea lui pe care ai luat-o de acum pe umerii tăi mult prea firavi și o porți mai departe neștiută de nimeni printr-un vis devenit requiem cu prea multe cuvinte)

_________________________________
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  vă mulțumesc tuturor pentru că v-ați oprit aici, ați citit și mi-ați lăsat semnele voastre de lectură


dana
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2009-02-18 08:17:14
         
 
  Fara cuvinte, Dana!*** (stiu ca nu mai sunt! Ei si?)

text care ingenuncheaza!

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-02-17 20:23:29
         
 
  Vot(pentru stele e prea tarziu).
Un text superb care m-a emotionat profund. Dupa o asemenea lectura, tacerea se impune!

Cu admiratie,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-17 19:15:28
         
 
  cum poți spune ceva pertinent după o astfel de lectură?!
încă din debut, fără să mă pot controla, am început să citesc cu sufletul
stea și vot

de bine,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-17 19:07:10
         
 
  uitasem lumina ce se cuvine aprinsa *  
Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2009-02-17 18:27:49
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  un text despre care cuvintele cititorului, ce pot a spune?...mesaj puternic, sensibil, impresionant. de pus la colectia " texte de citit in soapta, cu capul plecat"...

cu inima,
carmen
 
Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2009-02-17 18:26:38
         
 
  "un zid crește în fiecare dimineață din toate cuvintele pe care nu le-am spus peste noapte"

vot, Danule. Mi-era dor de ceva-ul asta al tau :)
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-17 18:17:57
         
 
  Exceptional! E cel mai bun text pe care l-am citit in ultima saptamana! Stea!
Razvan```
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-02-17 18:16:07
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE