FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cum a castigat unchiul la loz in plic
Text postat de George (Dumitru) Corbeanu
În toată familia noastră, doar vărul mamei a câștigat ceva, până la mine. A câștigat o mașină, la loz în plic, și în ziua aceea, nu s-a dus acasă. A venit direct la noi, și a început să strige încă din curte, pe sub bolta de viță de vie, Costeleee, ia ieși verea afară ! Ieși afară, că am chef să mă îmbăt !
-Ce-i verea, ce-ai pățit ? zice tata speriat îngrămădindu-se în ușă.
-Nimic, în dumnezeii mă-sii, nimic. Câstigai o mașină, măăăăăăăă!
Au băut până dimineață vin de casă, scos de tata din beci cu găleata.
-Cel mai bun vin pentru tine, verea ! zicea tata cărând gălețile din beci în curte, la masa de lemn unde s-au așezat.
Am stat și eu cu ei până s-a înserat și am fost nevoit să plec la culcare.
-Cum ai câștigat-o unchiule ?, am întrebat admirativ.
-Uite așa. Mă mănâncă în cur să mă duc în Constanța, direct de la muncă. Dorina nu știe, că m-am dus ingognito, așa, zice unchiul pocind cuvintele și făcându-mi cu ochiul. M-am dus taman pe faleză. Verea, zici ce vrei, da’ aveam chef să mai văd și eu o fustă scurtă în bătaia vântului, ce, ăsta e un lucru rău ? Că doar mă uit, nu pun mâna. Și acasă ce mă aștepta ? Orăcăielile lu’ ala mic, și rahatul din scutec. Ei lasă, că n-or muri ei fără mine câteva ore, așa mi-am zis, și am plecat cu traseul. Mă, și acolo pe faleză, mă mai mănâncă o data în cur, și trag un loz de la o colorată de-aia de vinde lozuri și semințe. Nu știu ce-o fi căutat tiganca acolo, că nu era din peisaj. Da’ m-am dus glonț la ea, că mă mânca în cur, și i-am zis, ia dă fă două pahare de semințe încoa, că mi-i poftă. Dorina nu mă lasă să sparg semințe, zice că e urât și că sunt și eu urât, că stau cu cojile alea lipite de buze, până se strâng în buchet, așa zice. Și stau, și se strâng, și ce ? Că doar nu o pup până nu le scuip, ce mama dracului ! Dar țiganca cică, fii atent verea, cică, nu-ți dau dacă nu iei și un loz, așa zice a dracului, ia un loz că ai să câștigi. De unde știi tu fă, îi zic neîncrezător. Știu, știu, zice colorata, știu că mi-a zis omu’ pasăre. Cine fă ? râd lovindu-mi palmele una de alta. Ce cretinități mai zicea, verea, auzi, omu’ pasăre ! Pe cinstea mea, așa zice tiganca, pe cinstea mea dacă te minț. Omu’ pasăre mi-a zis că cine trage primu’ loz azi, câștigă. Și cine e fă, omu’ pasăre asta, zic și râd în barbă. Are pene ? Zboară ? Are, are, zice ea clătinând din cap. Are….
Mă mănâncă în cur și iau lozu’, îi zic, dă fă ’ncoa, hai, dă-l fi-ți-ar lozu’-al dracului, cu pasărea ta cu tot, dă-l încoa, da’ mai bagă un pahar de semințe în plus, și eu șmecher, ce dracu’.
-Și atunci ai câștigat-o unchiule ? Așa cum a zis țiganca ? întreb cu sufletul la gură.
Unchiul se oprește și dă pe gât o cană de vin roșu, dintr-o suflare, apoi se șterge cu dosul palmei pe la gură.
-Nu atunci, ce, chiar credeai că știe țiganca aia tot ? Dar să vezi coțofanca că a avut totuși dreptate, am câștigat la lozu’ ăla exact banii pe care îi dădusem pe el. Dar mă îndepărtasem de ea, nu mai aveam chef să mă întorc, căci m-ar fi mâncat în cur să trag altu’. Mă pusesem pe-o bancă și admiram fauna, hahaha, dacă întelegi ce vreau să zic, zice uitându-se spre tata. Și aveam ce vedea, că era cald și bătea vântu’ și tineret era gârlă pe acolo.
-Și atunci când ai câștigat-o ? am zis nerabdător. Începuse să se însereze și se apropia momentul în care trebuia să plec.
-Păi am câștigat-o când am tras un alt loz. Și știi care e poanta ? Că l-am tras de la cap de linie de la traseu, când m-am întors acasă, și nici nu m-am uitat la el. L-am tras și l-am băgat în buzunar. M-aș fi uitat, dar m-am grăbit să prind loc, cu atâtea babe și moșnegi în jur, e greu să mai prinzi loc în autobuz. Se înghesuie ca rațele la boabe ! Dau cu sacoșile în stânga și dreapta, dau din coate și își mișcă șoldurile alea babane cu o viteza înspăimântătoare, te iau prin surprindere. De babe vorbesc acum. Dar eu am un sistem, bine pus la punct. Îl am demult, și nu dă greș niciodată. Mă lupt pentru un loc, apoi îmi plec capul și bag o față tristă. Când pleacă mașina, îmi aud vorbe, căci de regulă tot mai sunt babe în picioare. Dar le zic oftând că sunt operat, doar ce ma întorc de la spital, să mă lase în pace. Eu le-aș da locul, dar nu pot să stau în picioare… Și mă lasă. Doar azi nu m-a lăsat o babă, mă privea curios, parcă nu îi venea să creadă. Nu era ea chiar babă, era o grasă cu multe pungi în mână, nu știu de unde venea ea așa încărcată. Habar nu aveam ce era în pungile alea, dar le ținea sus, deranja și pe alții în jur. Și se postase chiar lângă mine, se împingea, îmi pusese pungile în cap aproape. Doar, doar i-oi da locu’. Da’ eu nexam, nicio mișcare. Eram obosit, aerul ăla de mare mă obosise. A început să arunce fitile, dar eu mi-am zis lecția, cu operatu’, crezând că scap.
-Da’ unde ești operat ? mă lua în primire, că mă uit așa la tine și nu îmi dau seama.
M-am enervat, devenise impertinentă. I-am răspuns prompt și tăios :
-În tălpi, doamna, în tălpi m-am operat. Acum v-ați liniștit ? Nu pot să stau în picioare, mă dor tălpile….
Nu a mai zis nimic, dar mi-a aruncat priviri răutăcioase tot drumul.
Abia când m-am dat jos, în stație, mi-am amitit de loz, când am băgat mâna după țigări și am dat de el. Și l-am deschis.
-Ia dă-l verea să îl văd și eu, zice tata și se apleacă peste masă, privind cu interes hârtiuța aceea despăturită. Da, frumos ! Să îți trăiasca ! Păi și ce faci, Dorinei nu îi zici nimic ?
- Ba îi zic verea, las’ că nu moare ea neștiută. I-am trimis vorbă cu băiatu’ lu’ Vetuța, că trec pe la tine. Da’ nu i-am zis nimic de mașină.
Verea, nu mi-a venit să mă duc direct acasă, după ce am văzut lozu’ ăsta. De bucurie, am început să dansez singur, într-un picior, pe marginea străzii. Apoi am luat-o direct aici, i-am zis lu’ Cornel să treacă pe la Dorina să-i spună, și eu am luat-o la picior, că mi se făcuse brusc sete.
Vereaaaaaa ! Dumnezeii mă-siiiii ! zice unchiul râzând și îl pupă pe tata rusește, pe amândoi obrajii. Acasă e din ce în ce mai greu, cu doi copii și doi bătrâni, la grămadă. Știi ce am ajuns să fac, verea ? Ia mai dă o cană cu vin încoa’. Așa. Știi ce am ajuns să fac ?, continua unchiul încălzit. Am pus cod, verea, când mă mănâncă, îi zic, Dorino, mă mănâncă în seara asta. Păi scarpină-te singur, zice ea, râzând, nu vezi că sunt cu ăștia micii și tre’ să îi culc ? Și mai sunt și ăia bătrânii, ușă în ușă, dacă se scoală tac-tu, știi că e somnambul. Dacă dă de noi ? Fă, îi zic, faci ce știi, da’ mă mănâncă rău, așa că bagă-i pe-aia micii de urgență la culcare. Fii atenta, îi zic, să vezi, verea, ce mi-a dat prin cap, da’ nevoia te învață, de. Îi zic, Dacă nu mai rezist, îți arunc fesu’ pe ușă. Dacă mi-l arunci înapoi, o să știu că ăia nu dorm încă. Dacă nu îl arunci în cinci minute intru, ai auzit ? Da, ‘ți-ar mâncărimea să-ți fie, zice ea, da’ mustăcea așa, puțin, că și pe ea o mânca, îți dai seama. A mers așa câteva seri bune, dar mă mânca din ce în ce mai tare, și pe mine, și pe ea, știi cum e, când nu poți, mai tare ți-e.
Într-o seară nu mai aveam răbdare și pace, eu aruncam fesu’, ea mă trăznea cu el înapoi. Hai femeie, scrâșneam din dinți, făcând ture prin fața ușii. Mă mânca al dracului, verea, al dracului, cum nu m-a mâncat niciodată, nuș’ de ce, cre’ că atinsesem și o țuică două în seara aia, cu Marin a lu’ Pârșoagă. Hai fă, ziceam șoptit, culcă-i odată, ce dracu’, și aruncam iar fesu’. Număram secundele, dacă îți poți închipui, dar ce zic eu, nu ajungeam la zece, că mă trezeam cu fesu’ înapoi. De la un moment dat nu am mai rezistat, și cum venea fesu’, cum îl aruncam iar, cum venea, cum îl aruncam, trebuia să înțeleagă că nu mai puteam, dar ea nu pricepea neam. L-am aruncat și mai tare, cu năduf așa, când aud de dincolo cu vocea supărată, Ce-ai bre tătuțule, de-arunci cu fesu’-n mine?
Ce știi tu, verea, cum e să stai la grămadă… Da’ acu’ cu mașina asta, poate mă mut la oraș. Fac eu ceva, o vând, văd eu, dar aci, cu ăștia bătrânii cu tot, nu mai rezist mult. Înțelegi ? Dumnezeii mă-sii ! Ia mai bagă o cană de tulburel din ăsta încoa’ ! Hai, că seara abia-i la început. Să vezi dimineață, când m-oi duce acasă, cum o să mă mănânce. Că știi ce fac eu când beau ? Știi, verea ? Fuuuut !
-Unchiule, mă aud vorbind. Mama trăgea de mine, se făcuse ora de culcare. Unchiule, zic întorcându-mi capul, dar cine era omu’ pasăre?
-Ce? zice unchiul nedumerit.
-Omul pasăre, ăla de zicea țiganca cu lozul, cine era?
-Hahaha, râde unchiul dezvelindu-și dantura cu doi dinți de aur. Las’ că o să afli tu nepoate, nu mai e mult și o să afli….
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE