FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniel PuiaDumitrescu

se-ascund în mine clipele nedormirilor
nu mã lasã odihnei în braþe se bucurã
de prada ce-n gheare o poart-a victorie
mai sunt doar douã minute zile luni
ani ce trec rãmâne doar urma luminii
ºi umbra înghesuitã în cufãr cu praful
amintirilor de strãmoºi prin diligenþe
cu arme iubire urã ºi intrigi

e vremea sã te-ntorci tuturor paºilor
semne-n nisipul unei vieþi prea bãtrâne
târziu printre fantome din viitor ºi oameni
prea mici sã mai îºi þinã minte numele toate
pe rând pierduþi printre vise cu ieri
ºi cu tineri rãtãciþi prin rãzboaie
pentru mâna vreunei fecioare prea mult
ºtiute de toþi ceilalþi cavaleri de la curte
e vremea aducerii-aminte

sã nu ne mai ascundem atât
sã luãm viitorul de mânã sã-l creºtem
chiar dacã odatã ne vom risipi
vom fi una cu toate cele pe care
nu le-am lãsat sã ne fie trecut
prezent sau vreo rãdãcinã
sã ne întoarcem goi
înaintea luminii din care
cândva ieºeam îngeri
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Semn ca iti multumesc, Carmen! :)  
Postat de catre Daniel PuiaDumitrescu la data de 2006-01-14 14:01:32
         
 
  Draga Lory,
fiecare avem un timp al nostru si un timp istoric, cel in care ne nastem, acum, ramane sa il traim pe acesta real, chiar daca ni se pare de multe ori ca nu ne potrivim lui sau el nu se potriveste noua - ideea de baza e sa nu fim, sa nu ne comportam si consideram, niciodata ca niste inadaptati.
Tu esti o frumusica!
:)Daniel
 
Postat de catre Daniel PuiaDumitrescu la data de 2006-01-14 14:00:57
         
 
  Nu intri deloc in intimitatea sentimentelor mele fara ca eu sa fi vrut mai intai acest lucru, Ludmila, pentru ca asta inseamna sa scrii poezie. :)
Eu ma gandeam mai mult la o viata ca o telenovela, unde iubirea, ura, armele - nu neaparat cele fabricate din metale - si intrigile sunt pe primul plan, sau se succed cu atata rapiditate incat nu le mai poti tine contul...
Ma bucur ca ti-a placut si normal ca te mai astept!
Daniel
 
Postat de catre Daniel PuiaDumitrescu la data de 2006-01-14 13:58:49
         
 
  Draga Ioana,
iti multumesc pentru vizita si ma bucur ca ti-a placut. Da, topica este una speciala as zice, pentru ca asa imi place mie sa fiu:) ...de obicei ultimul cuvant al unui vers are raspuns primul al celuilalt vers.
Mai treci!
Drag,
Daniel
 
Postat de catre Daniel PuiaDumitrescu la data de 2006-01-14 13:55:58
         
 
  Semn ca mi-a placut :)  
Postat de catre ics ics la data de 2006-01-14 13:04:10
         
 
  ,,e vremea sã te-ntorci tuturor paºilor
semne-n nisipul unei vieþi prea bãtrâne
târziu printre fantome din viitor ºi oameni
prea mici sã mai îºi þinã minte numele toate``

nu sunt o neadaptata, dar simt uneori ca m-am nascut foarte tarziu, intr-un timp total gresit pentru ceea ce as fi fst eu... mi-a placut mult poemul Daniel
cu drag - Lory
 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-01-14 11:30:40
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Nu vreau sa intru in intimitatea sentimentelor tale, dar se pare ca esti un pic razvratit si un pic suparat. Ceva din "lumea aceasta nebuna de legat" te deranjeaza." Cu arme iubire ura si intrigi" De obicei, iubirea avea un loc aparte in poezia ta, de data, insa, iubirea sta alaturi de ura si intrigi. Absurd si, totusi, real. Se mai intalnesc si azi astfel de iubiri, datoria noastra este de a le privi de la distanta. "oameni prea mici sa isi tina minte numele toate"- frumos spus si sugestiv. Numele reprezinta personalitatea fiecaruia dintre noi.
" sa luam viitorul de mana sa-l crestem". Ultima strofa e mai optimista un pic, dar...nu fi trist.
Mi-a placut.Mai trec pe aici!
 
Postat de catre xxxx cristina la data de 2006-01-14 00:51:34
         
 
  Foarte densã poezia, genul de text care are multe idei concentrate în el. Simt cã ai vrut sã spui multe în cuvinte puþine. Ai o topicã puþin ciudatã, care, deºi îngreuneazã lectura, contribuie la farmecul poeziei, la atmosfera uºor melancolicã pe care ai reuºit sã o creezi. Totuºi, senzaþia cu care am rãmas a fost una de optimism bine ascuns în spatele unui aparent zid de pesimism (aici sper cã nu am fãcut o gafã... e doar o senzaþie ºi atât :)).
Frumoasã de tot a doua strofã.
Ioana
 
Postat de catre Ioana Veronica Epure la data de 2006-01-14 00:13:44
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23927
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE