FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 179 (CCLVIII)
Text postat de Cristian Vasiliu
Înlănțuit de-un soare malefic drept osândă,
Am așteptat zadarnic îmbrățișări ce ard
Și n-am băgat de seamă, sub orizont, la pândă,
O lună zvăpăiată cu ochii de smarald;
Am adulat lumina venită de departe
Și-am azvârlit cu umbre înveșmântate-n vers,
Căci dincolo de lacrimi, de vise și de moarte,
N-am înțeles ce-aproape mi-era în Univers:
Eoni la rând, sfioasă, își istovea speranța
Lucind, făr’ să privească vreo clipă înapoi
Și mă-nvața ce-nseamn㠖 odată cu distanța
Iubirea se destramă! – nemărginirea-n doi;
Dar n-am simțit prin haos și întuneric lipsa-i,
Decât atunci când trupu-mi și-a început eclipsa.

28 I 2009
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  vot, Cristi  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-01-29 15:41:23
         
 
  Ca totdeuna, Cristi!

Calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-29 00:36:39
         
 
  Multumesc pentru lectura Maestre Rudy! :)

Cu respect,

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-01-28 23:57:29
         
 
  Te citesc mereu cu placere,maestre Cristi...

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2009-01-28 23:23:33
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120451
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE