PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Haralambie strigând peste ape Text postat de Dana Banu "un poet nu omoară pe nimeni niciodată ceilalţi îl omoară pe el"- Gellu Naum parcă toate luminile aveau voci convulsii o patrie a literelor o patrie de moment incoloră Haralambie povestea despre Rai nu scoteam niciun cuvânt dar încă mai respiram iar asta era foarte important pentru noi trăiam de ceva timp la marginea pădurii şi la marginea apei semnele se arătau blânde uneori vânam vulpi aveam umbre înalte cai mulţi şi negri dinţi puternici aveam promisiuni pentru încă o tinereţe nouă şi dreaptă când am plecat mai departe ştiam că nu ne vom mai întoarce niciodată acolo aşa a fost soarele suspendat mâna desena cercuri în apă muriseră toţi peştii în zori viaţa mă copii viaţa urla Haralambie ea nu ne va trăda ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp nu va pleca este a noastră a nimănui altcuiva este a cuvintelor noastre a caselor noastre a trupurilor noastre flămânde bolnave şi triste dar nemuritoare viaţa mă copii viaţa urla Haralambie aşa a fost era o fereastră care dădea spre canalul urât mirositor noi spuneam că suntem la veneţia un copac firav care stătea să cadă peste acoperişul spart noi spuneam că suntem la marginea pădurii mai era şi un pod peste care treceau oameni cu zâmbet de sticlă şi sufertaşe goale în mâini firave anotimpuri am trăit noi acolo uneori spărgeam cerul în mii de bucăţi a doua zi îl puneam la loc şi era bine Haralambie purta cizme înalte şi negre din piele crăpată avea ochi fioroşi mâini subţiri care pictau îngeri credea în Dumnezeu în Rai şi în ce mai avea prin buzunarul său niciodată nu l-am văzut alb purta mereu ca semn de recunoaştere un vultur pe umărul stâng şi o raniţă cu pâine uscată în spate toţi am mâncat din pâinea aceea a lui toţi i-am ascultat cuvintele care veneau dinspre ape lovea cu pumnul în masă şi masa lua foc atunci în serile acelea de la marginea pădurii 1000 de globuri colorate începeau să alunece peste ape iar în fiecare glob dormea un înger pictat şi fiecare înger ne aducea aminte că avea să plecăm şi de acolo şi că nu ne vom mai întoarce niciodată aşa a fost viaţa mă copii viaţa urla Haralambie (de parcă noi mai trăiam de parcă ea nu ne-ar fi trădat niciodată) iar asta era bine aşa a fost noi am plecat şi nu ne-am mai întors niciodată acolo doar Haralambie ne strigă uneori dinspre Rai că viaţa e a noastră a trupurilor noastre flămânde bolnave şi triste uneori pornim iar la vânătoare de vulpi iar cailor noştri le povestim despre pădurile prin care am trecut le povestim ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp ....................................... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   pentru mine este o onoare să vă am cititori şi comentatori Tea Nicolescu şi Emanuel Cristescu vă mulţumesc   Postat de catre Dana Banu la data de 2009-01-20 22:06:50               Poate vindecarea prin text ca aspiraţie, să fie înţelesul profund al poemului. În cheia mea de lectură gândul m-a dus la sfântul omonim care ne reaminteşte, din când în când "că viaţa e a noastră a trupurilor noastre flămânde bolnave şi triste" Din păcate greu, poate prea greu vindecabile sau chiar nevindecabile: "ştiam că nu ne vom mai întoarce niciodată acolo aşa a fost", "a trupurilor noastre flămânde bolnave şi triste dar nemuritoare viaţa mă copii viaţa urla Haralambie" Târziul ca amintire în trăire personală ia forma zădărniciei "despre pădurile prin care am trecut le povestim ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp"   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-01-20 21:38:38               erata : Haralambie....scuze Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-20 21:30:40               Dana, "doar cuvinte"?....cuvinte....fara "doar"... strigatul lui haralambie include....total, excluderea e o imposibilitate.... formidabila forta in poema aceasta, Dana si eu nu "ma" naucesc usor. "uneori pornim iar la vanatoare de vulpi si cailor nistri le povestim despre padurile / prin care am trecu /le povestim ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat intre timp" si de fapt nimic nu s-a intamplat numai o miscare continua....pe care o numim, in fiecare zi, viata. "spargeam cerul in mii de bucati a doua / zi il puneam la loc" ....fie si cioburi, zic eu! Splendid poem! Calvar*   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-20 21:29:19               I BG, doar cuvinte aici, doar cuvinte, pot fi atât de uşor ucise, uneori când plinul devine prea plin strig şi eu, doar cuvinte şi dincolo de ele un om, nimic mai mult, doar un om... îţi mulţumesc, reverenţe de elian dana   Postat de catre Dana Banu la data de 2009-01-20 17:39:37               textului asta ar trebui sa i se construiasca o biserica. dincolo, iti voi spune si de ce. felicitari, dana! ...   Postat de catre I BG la data de 2009-01-20 13:54:02	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE