PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Daniel Bratu Se sfârºea toamna, priveam prin jaluzele oraºul. Cãpãtase forma unui creuzet brun, în care frunzele arse apãsau umerii blocurilor, îndreptându-le ferestrele cãtre trotuarele sparte. O desenasem în cãrbune, pe o coalã ºi încercam sã privesc, prin transparenþa foii, suprapunându-mi ochii iriºilor ei schiþaþi, lipiþi de geam. Nu reuºeam, aº fi putut crede cã orbisem, cã oraºul nu existã, murmurând cântat “L`essentiel est invisible pour les yeux”, ca un mic prinþ. Era bine… Nu o mai întâlnisem de o sãptãmânã, dispãruse de pe traseele pe care îmi fixasem posturi de pazã. Adi Bãlan, colegul meu, o vãzuse cu trei zile în urmã, în piaþã, cumpãrând garoafe. “Nu, nu m-a întrebat de tine…” Petalinul începuse de zece parsone, era perioada ploilor de nervuri gheþurte ºi petale alburii. Flarimenele plutitoare îºi schimbau pielea, urcând spre palatul zedinelor, de Redevar. La porþi, minosurii bãteau în zardone cu butinele încovoiate de strugi. Grupuri de scofârlici viºinii, cu genþi de scupel verde ºi insigne ruginite, de plicutici veterani, se târau laolaltã cu licodorele harcoºte în pandemele bastonaºelor vibrotele ºi cerºeau biteseli de acces. ÃŽn pâlcul plicuticilor seramici, mânaþi iute spre poarta de jivah roºu de biricele nudizilor pe ºevalarzi, aburii ºoaptelor gâfâite se despicau în cuburi mici: - Adirfe, ai fost ºi Redevarul trecut…mai avem?, întrebasem - Nu, Uþudar, ajungem acum la treptele de zgurã albastrã, unde ne vor prelua limforii drulanþi. - Oare…hm…zedina Ginambria…vine ºi ea? - Nu ºtiu, ar trebui sã aparã, dar cu misiunile ei secrete, mai ºtii…Off, plicutici, plicutici, ai grijã, vezi cã îþi sare micara sub copitele ºevalarzilor… Adirfe zâmbea larg, riscând un nãpârf peste ochi de la nudizul Virint, cel care ne avea în grijã, pe când eu piscuteam chinuit, amintindu-mi de cretofilele de pâslã pe care prietenul meu le fãcuse cadou, în fiecare decadã, licodorei Pardafinga, pânã când aceasta l-a închis în lãcrãmida cu pufet ºi l-a predat, râzând batjocoritor, minosurului Pagante, focorenterul ei de atunci, cel care l-a tãbârcolit pe Adirfe al meu prin fleºcuie de gamarit ghebos, în public, cale de 100 de peºtale. Ce mai, ieºise mai rãu decât în fangasmul Broneo ºi Pluriceta. Iar licodorele scriau jelodire peste jelodire pânã când li se aproba spãlarea buruzelor vrajene în norodurmele zedinelor. De unde sorbisem ºi eu…Adirfe habar n-avea… Se întâmplase în forºazul ºevalarzului Grui, pe când învârteam tãciunii în huior, pentru hrana de amizonã a calardului. Prin fumul încins am simþit mirocondii de gheþurte, parfum de colintran zeogin ºi degenade cu temirgesc finar mi-au înconjurat frunceta, buruzele, biceºervii încordaþi. Simþeam paralizat, în ceafã, privenirile esentife ale iriglonilor ei. - Nu te speria, plicutici Uþudar, sunt eu, zenida Ginambria, mã ºtii din forºafele cu nimban strigate, nu-þi fac nici un rãu…stai lifirniºtit…nu tremurþura… - Zenida Gi…Vestita Gi…nambria… Catifenia Ginambria…Sublimida zenidã aruncãtoare de celantere, cea care zdrobolise flancurile stângi ale genumizilor negroni…Îndrumuzina savantârlicilor cãrtulnici…Virisul filopard al oricãrui sirintomec - plicutic, nudiz sau zeoginid. Firele fantelului verzuniu, fraged, se umziniserã, apoi, îndelung, o datã cu mine, de lumodina ei, pocore peste pocore de vratajã…Când a plecat, mi-a pus o degenadã rodozã pe buruze, ºoptind: - Te admarþiu de la joconurile sirintolice din pentalinul trecut, atunci când ai câºtigat cuprunda cu diafant la bolovox. Am crezut cã eºti nudizul Feront, îmi pare bidivine acum cã nu… Muldariu, Uþu, ne va fi nodoram…dar ººteme…nici o vorºatã despre ce a fost…De Redevar, sã urmãreºti semnele spre Calea Ginambria! De Redevar…Redevarul venise, cu alandaiele sale încolzorate, pe care nici nu le mai priveneam, spre castel, acolo unde, în sundaline de vigoarne ºi pasdanteli de bacanude, crupedele de feldur ºi talgivele cu ambrozidã se goleau deja. Acolo era ea, Ginambria, ºtidoram înfrigurars cã o sã fie, murmurþurând în gând: *“Clepitând, parsone au durzit micara…/Cu birice-n coama grea de vitrovar,/paºteptãrii mele, minosur de far a/ privenit dalbene spre alt Redevar./ Strugi bat în zurdine, cale de peºtale,/ prin fantelul cruzun, finar temirgesc,/ sorb, cu lumodina danºilor ºagale,/ gloru-i de buruze care mã-nceresc./ Durcã din talgive flarte ambrozude,/ crapcã-se-n vorºate crupede-n feldur,/ alandaiul pasdantel de bacanude/ de-acutum dispiarã, m-arug sã nodur.../ prin jivah, Zedina…virisul vrajet/ mã dã lãcrãmidei tale cu pufet…" - Hai, Adirfe, hai, mai repetenede, uite, porþile sunt deschise! - Hai, Adirfe!!! - Heeei, stai aºa moºule, ce-þi veni?! Ai vreun miel pregãtit sã-mi îmbelºughezi Paºtele? Mai bine un godac, e mai de sezon. Uuuu, mã vezi? Sunt eu, Adi, nu Adirfe…ce-o fi cu tine, fratele meu alb? Te-a zãpãcit… E clar! Nu te mai uita aºa buimac la mine, veselia fie cu tine. Cu cine crezi cã m-am întâlnit în colþul liceului, eee? Ia ghiceºte, mãria ta cãpitan de plai cu boi...Da, cu ea, nu-þi mai arunca ochii peste capiºon. Doar ce mi-a lãsat un bilet, pentru tine, ºi a fugit. E sigilat...P`-onoarea mea cã nici mãcar nu l-am pus în zare sã mã uit. Poftim, ia-l ºi sã te faci sãnãtos. Am plecat la fotbal. Te aºteptãm la ºcoala de muzicã. Vine ºi Arhimecu`, profu` de fizicã. Salutareee...Auzi la el...Adirfe... - Salut, o sã vin, da... Am rupt febril sigiliul, petala de garoafã lipitã cu cearã. ÃŽn bilet nu erau decât doi ochi desenaþi în cãrbune ºi douã cuvinte: „Calea Ginambria”. ÃŽncercam din nou sã privesc, prin transparenþa foii, suprapunându-mi ochii iriºilor ei schiþaþi, lipiþi de geam. Nu reuºeam, aº fi putut crede cã orbisem, cã oraºul nu existã, murmurând cântat “L`essentiel est invisible pour les yeux”, ca un mic prinþ. Era bine… 28.11.2005 *sonet repostat ("nodoram huiorul, droiuri de nimban") Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   OK, nea Sorine, ai dreptate, e vineri 13, am plecat si eu la culcare, "m-arug sa nodur" incetisor la partea a doua a textului in "limba cuvintelor grabite" :)   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-01-13 16:12:01 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Ce sa zic nea Bratule. E zi de vineri, 13 si nu-mi functioneaza toti neuronii... Uf! Astept ora 19 sa ma culc :)   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-13 15:29:46               Fiecare cu parerea lui. Greu de schimbat, intr-adevar. Perechi-perechi sunt cuvintele, diferentele exista insa, atat in plan fonetic cat si in cel metaforic, imbinarile nu sunt mecanice, ele sunt noduri din vartej, aici se pare ca persista pragurile. Exemplul tau iti da dreptate, nefiind si exemplul meu :) tu stii, eu stiu, el poate da tu vezi, eu vad, el poate nu   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-01-13 11:12:00               Stiu ce zici, Daniel. Stiam pentru ca am mai vorbit de asta si in plus te-am auzit recitand. Mentin totusi parerea legata de limba cuvintelor grabite si asta pentru ca: Imi plaumos din poeza ta si gandmenirii s-ar putea rezusenta istomenirii noastre. Cuvinte pereche, ganduri pereche. Vezi, stiu!   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-13 10:12:31               Nu e "limba cuvintelor grabite". Dimpotriva. Adolescentii s-ar feri de acest gen de cuvinte. Si multi maturi. E mai greu de inteles, condensarea, stilizarea impun unele eforturi si timp de reflectie pe care graba specifica varstei adolescentine sau mercantilismul "vitezist" al vremurilor le-ar refuza din start. Fragmentul in care utilizez acest limbaj nu este o broderie sau codificare gen "pasareasca" gimnaziala, ci o nuantare, o granita spre alt taram, al "viselor" - dupa cum bine ai observat. Decodificarea se produce atat fonetic cat si prin conexiuni, prin context, de aceea mi-am permis sa il postez fara a-i atasa o legenda, un dictionar.   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-01-13 08:58:14               Text ceva mai greu de citit si de inteles. Asta pana incepi sa desparti anumite cuvinte si sa le intelegi sensul. Cuvinte parca special grabite de tineretea autorului, cuvinte cu doua intelesuri care au darul sa te arunce in visare. Si cine stie, poate in viitor adolescentii vor vorbi intr-o astfel de limba, limba cuvintelor grabite.   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-13 07:55:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE