|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | ... |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Lucia Popescu                 |  | 
           
            |  | fãrã nici-o metaforã aceasta chiar e o dimineaþã fãrã soare de parcã
 ziua asta a uitat sã îºi ridice pleoapa
 
 lumina strãbate chiar dacã ochii-s închiºi
 
 din ochiul acesta mirat privim
 cât gol ne aºteaptã
 mai departe
 
 iatã cum înþeleg cã nu e suficient
 sã deschid doar eu ochii mai sunt
 atâtea pleoape pe care trebuie
 sã le aºtept
 
 bat darabana pe marginea nopþii
 ºi mã întreb
 dacã eu chiar m-am trezit
 în dimineaþa asta
 
 în fond
 e ºi mâine o zi
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Cristi, nici nu observasem câte "acestea" erau pe acolo, mulþumesc mult! Final incisiv.. îmi pare rãu, dar nu pot... mi-s paºnicã eu..:)
 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Lucia Popescu               la data de  
              2006-01-18 00:01:52 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Fara nici o metafora, un poem de la cineva care intelege ca viata e de neinteles de cele mai multe ori. Si ca isi ridica sau coboara pleoapele folosindu-se de un algoritm ametitor. Iar strofa cu insuficienta deschiderii ochilor tai e maiestoasa prin mesaj. Iata ca se poate si fara sa imbraci totul in formele atat de halucinante ale poeziei de azi. Sigur, trebuie sa traiesti nitel pentru asta. 
 - as renunta la unul dintre "aceasta" si as spune mai degraba "asta". Si finalul l-as vrea nitel mai incisiv :)
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Cristian Munteanu               la data de  
              2006-01-14 16:03:24 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Sorin, pãrerile de rãu SUNT! Pãrere de rãu cã lumina dimineþii nu-mi este suficientã sã ÎNÞELEG.. Sunt atât de multe pe care am vrea sã le înþelege.. Dar nu putem dacã nu suntem lãsaþi.. "înþeleg cã nu e suficient sã deschid doar eu ochii mai sunt
 atâtea pleoape pe care trebuie
 sã le aºtept"..
 Înþelegerile se leagã unele de altele, aºa cum nu putem exista complet singuri, deºi de multe ori aºa suntem tentaþi sã credem cã am putea..
 E ºi mâine o zi...
 
 Carmen, mã bucurã mult cã þi-a plãcut.. ochi, ochi ne pândesc, de peste tot, ºi nu numai de pe pãmânt...:)
 
 Vã mulþumesc mult!
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Lucia Popescu               la data de  
              2006-01-12 13:43:38 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | O dimineata cu foarte multi ochi...asa ca trag si eu ochiul pe gaura cheii si-mi place ce vad :) |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              ics ics               la data de  
              2006-01-12 08:37:47 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | bat darabana pe marginea nopþii ºi mã întreb
 dacã eu chiar m-am trezit
 în dimineaþa asta
 
 Oare nemultumirea poate duce la o dorinta cenzurata de nelupta?  Ori dezamagirea zilei poate opta pentru o noapte prelungita?  O trezire nedorita, un fel de Nu!  Nu vreau sa ma trezesc azi  Poate doar o stare trecatoare, o durere surda acutizata de vreme care poate va trece maine.  Asadar, sa vina maine!
 
 Citesc printre randuri doar pareri de rau.  Trecatoare desigur...
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Sorin Teodoriu               la data de  
              2006-01-12 08:29:34 |  |  |