PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ce-aş face dacă aş fi preşedinte (autor necunoscut) Text postat de Daniel Bratu Ieri seară, mergând spre casă, prin Iaşul adoptiv, lângă chioşcul cu ziare de la rond 28, pe trotuar, am găsit o foaie de hârtie format A4 (model studenţesc dictando), acoperită faţă/verso cu un scris îngrijit, de pix albastru cu gel. Gândind că e un păcat pierderea acestui document de către cel care l-a conceput, am purces la postarea sa în virtual, tocmai în speranţa ca posesorul său de drept îl va recunoaşte, având astfel şansa recuperării lui. Textul respectiv este prezentat în continuare: 04.12.2008 - Ce-aş face dacă aş fi preşedinte? Toată ziua de ieri mi-am bătut capul cu tema de acasă. Doamna profesoară ne-a pus să scriem o compunere de o pagină cu titlul „Ce aş face dacă aş fi preşedinte, ca să trăim bine”. Prima dată l-am întrebat pe taică-meu, care îşi citea tacticos ziarul, după ora de masă: - Ce-ai face măi, tată, dacă ai fi preşedinte, ca să trăim bine? Uite, aşa temă am primit azi... S-a oprit din citit, şi-a ridicat ochelarii pe frunte şi mi-a spus, cu importanţă: - Păi întâi şi întâi aş da salarii mai mari profesorilor, ca să nu îţi mai dea teme din astea tâmpite. Nu râde! Serios, sunt nişte oameni nedreptăţiţi, iar nedreptăţile produc alte nedreptăţi. Apoi, aş da salarii mai mari poliţiştilor. De ce, am explicat anterior. Apoi, aş da salarii mai mari funcţionarilor, care... - Nu merge, că nu eşti prim-ministru. - Ba da, sunt mult mai mult decât atât! A început să strige şi am plecat repede din cameră. I se zburlise şuviţa de pe creştet. Semn rău. În uşa bucătăriei, mama m-a prins şi mi-a îndesat gura cu o plăcintă. - Unde fugi, copile, aşa nemâncat? - Ba sunt mâncat, mamă. Habar n-am cum să fac tema pentru mâine. Trebuie să scriu o compunere cu titlul „Ce aş face dacă aş fi preşedinte”. Ce ai scrie în locul meu? - Că aş da mâncare pe gratis, la toată lumea. Aş înfiinţa nişte cantine uriaşe, nişte spălătorii imense, aş premia inventatorii care ar asigura curăţenia automată a străzilor, a caselor, a oamenilor... - Nu ai cum, mamă, nu eşti prim-ministru! - Şi ce dacă...Sunt mai mult decât atât! Când se înfurie, mama e periculoasă. Nu ştiu cum era înainte, dar cred că tot aşa, că tata, uneori, când stau ei de vorbă şi se privesc în ochi, oftează şi îşi dă cu ziarul peste frunte: - Mare noroc aş fi avut de nu erai aşa „periculoasă” când te-am cunoscut! Cu multă putere de convingere, „periculoasa” a pus mâna pe mop. Semn rău şi ăsta. Am părăsit cu viteză tăriceană bucătăria. În hol, salvarea mea dintotdeauna, bunicul. Tare ca piatra, făcuse Canalul. De scurgere, de la casă, până la şanţul de lângă gard, că ploua cu găleata. Aşa ne spunea: „Canalul, cu C mare, măi copii, uite câtă apă e pe el, parcă ar fi Dunăre-Marea Neagră...”. După ce a lăsat cazmaua lângă perete, m-a văzut: - Ce face mânzul lu’ tataia? Ce-are el ochii aşa trişti, ca o păsăruică în colivie? I-am spus tărăşenia cu tema şi i-am povestit despre conflictele incipiente lăsate în urmă. - Tu ce ai face, tataie? - Eu aş mări... - Să nu-mi spui că ai mări pensiile, te rog! - ...groapile din cimitir, băiete, că nu mai încape oamenii, stă inconfundabil. - Inconfortabil. Păi cum să le mai măreşti, dacă nu mai e loc, nu mai e teren? - Le măresc pe verticală, să stea oamenii ca la bloc, foietaj. - Foietaj e la prăjitură, nu la bloc. - Ba nu, la prăşitură e adâncime. - Nu la prăşitură... - Ba da! Am plecat repede, în cameră. Bunicul pusese iar mâna pe cazma. Semn rău, iar. M-am culcat cu tema nefăcută. Spre dimineaţă, am avut un vis ciudat. Se făcea că eram preşedinte şi mă trezea o blondă frumoasă şi caldă, Edena Nudrea. După ce mâncam şi beam bine, plecam la birou. Toată lumea se dădea la o parte din calea mea. Câteva maşini mai vechi, parcate pe margine, ajungeau în vitrine. La Potroceni, unde era locul meu de muncă, minune: se învârtea pe lângă mine şi mă servea un roboţel fain, numit Poc. Atunci când băteam din palme se activa automat, venea în faţa mea, îngenunchea şi spunea: - Am ajuns, poc-poc (mi-am dat seama că zgomotul ăsta era un defect de fabricaţie)! Servesc preşedintele! Orice îi ceream, îmi aducea. Parcă eram Aladin, cel cu Vampa Fermecată. Vampa sau Lampa? Nu mai ştiu, o să caut mai târziu pe google. În fine... Voiam o casă, o aveam, la cheie, cu 3 nivele. Voiam îngheţată, îmi aducea, câteva camioane. Voiam să alerg pe vreunul din termopan în termopan şi să-l închid la DeBaRa, mi-l trimitea legat de mâini pe unu’ umflăţel şi greoi, Păstase. Voiam să strâng de gât pe cineva cu papion de profesor, hop cu un manechin de burete, Pămpălin. Aveam chef de leapşă, organizam alegeri, cu ăştia doi şi cu Poc. Se alegeau ei ce se alegeau într-o urnă model purceluş şi eu veneam la sfârşit şi le dădeam cu purceluşul în cap. Râdeam de plesneam, ce mai. Pe la amiază, după ce mâncam şi beam bine, aveam chef cu prietenii de (cl)axă. Beam şi jucam monopoly. Cel mai bine mă înţelegeam cu prietenul din Averica. Eu îi dădem terenuri de carton, el îmi dădea soldăţei de plumb, să le umplu. Nu ştiu de ce, la un moment dat se supăra şi se făcea negru la faţă. Cred că atunci când apărea prietenul meu Butin din Tusia. Ăsta tuşea şi mai umplea de vi-ruşi pe câte unul, mai sensibil şi mai apropiat. Spre seară, distracţia maximă era când venea Criza. Era unul dintre noi, îmbrăcat în cearşaf cu lumânări în loc de ochi, care îi speria pe ceilalţi. Mie îmi venea rândul la urmă şi îmi lua foc cearşaful sau rămâneam fără lumânări. Oricum, ne distram de minune. Şi trăiam foarte bine. Seara, aceeaşi blondă de dimineaţa mă învelea grijulie, să nu răcesc. Dimineaţa, iar... M-a trezit mama, că eu nu mai voiam. Să mă trezesc, desigur. La şcoală, am predat tema şi am fost dat afară din clasă. Sub titlu scrisesem: „Dacă aş fi preşedintele României, ca să trăiesc bine, nu aş face nimic altceva decât fac.” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   mulţam luminaţiei tale, Florin (deşi îmi este greu să mi-o imaginez pe Anda sforăind, chiar şi la ora asta timpurie:)   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2008-12-07 08:19:25               Probabil ca Anda sforaie la ora asta, asa ca,in lipsa ei, o sa-mi permit sa recuperez "stelutza" disparuta atat de timpuriu:) Rudy   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2008-12-07 08:03:38               Anda, zâmbetul bine-dispunerii tale m-a bucurat şi cre' că şi pe acel elev l-ar fi dacă l-ar fi văzut, aşa luminos cum îl ştiu (că de alte lumini - steluţe, galben arătătoare de drum, văd că nice vorbă să fie vorba :) nea Genu, comentariile matale, mai ales ale laudative, precum aici, mă încântă de fiecare dată, ştiindu-ţi tona de spirit/neuroni/înţelepciune pe cmc da' io cre că nu-i aşa uşor să stai prea mult drept, ca preşedinte "fiindca vad cat de-ntelept sunt cand calc pe lucruri sfinte si judec stramb cand stau drept vreau sa va fiu presedinte." - nea Genu Mult mai multe-s cele sfinte de (-n)călcat ca preşedinte - de-o să stai cum spui, poţi pană s'-ai ori ruperi ... de coloană P.S. Eu cred că predestinat matale-i Ministerul Epigramei :) Ialin, pe bune - pei până la urmă şi la urmă, câţi autori cunoscuţi avem p'-acilea? :) mulţumesc, scuzaţi întârzierea răspunsului   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2008-12-07 07:34:24               Pe bune ca e autor necunoscut ? Textul mi se pare genial... amuzant, amuzant... dar dincolo de amuzament... dac-as fi pentr-o zi presedinte :| Ialin   Postat de catre nicaieri nimeni la data de 2008-12-07 00:01:42 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Daniel, bucata taa este atat buna incat am extras din ea materialul pentru primul meu afis electoral: fiindca vad cat de-ntelept sunt cand calc pe lucruri sfinte si judec stramb cand stau drept vreau sa va fiu presedinte. p.s. felicitari!   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2008-12-06 04:05:23               Măi Dani, autorul ăsta al tău, cunoscut/necunoscut, m-a foarte bine dispus pentru seara asta, motiv pentru care o să-i luminez calea spre găsirea şi recuperarea compunerii! :)   Postat de catre Anda Andries la data de 2008-12-05 21:51:05	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE