PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Radu Herjeu ninge totul fãrã tine ºi perdelele ºi paturile din spitale ºi cearceafurile lor mototolite de-atâtea perfuzii ninge pe sub streºini tencuiala cade mâna mea s-a rãtãcit singurã prin buzunarul din stânga toþi oamenii se topesc înainte de-a atinge pãmântul se-ncãpãþâneazã sã ningã veºtile ajung greu în cer sunt prea ocupaþi sã-nchidã prãvãlia ºi sã vândã totul la licitaþie ninsoare cu preþ redus ºi ieºitã din garanþie dupã cum te aºteptai, probabil, ninge degeaba fãrã tine ce banalitate de gând de sentiment de iarnã în lume sunt atâtea ninsori inutile ºi oamenii-s atât de puþini Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mda, Dezarmanta insa fara precedent informatia pe care ne-ai dat-o. Evident asteptarile si criteriile de performanta pentru un act comunicational sunt cu totul altele in raport cu un act artistic. Stiu ca stii ca in acest caz "cine", "cum", "cand" si "unde" sunt comandamentele. Personal nu ignor total, insa am un interes mai degraba subsecvent interesului meu principal: performanta artistica. Pe care nonsalant o decini. Fac mea culpa pentru incapacitatea mea de a fi decelat optiunea ta de natura teleologica.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2006-01-07 20:14:40 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               "personalismul care trage poemul în zona actului comunicaþional în defavoarea celei artistice" Ai surprins perfect motivul pentru care scriu! Totul e la mine un act comunicational, nu unul artistic. Daca cele doua se intalnesc la un moment dat, cu atat mai bine, dar actul artistic ma preocupa foarte putin. De aceea, oricat de importante si, in cea mai mare parte corecte ar fi sugestiile tale, pentru actul comunicational se dovedesc a fi, desigur, in viziunea mea, limitative. De altfel, nu-i o noutate ca arta moderna reduce comunicarea la elementele de baza... eventual la celule :) De aceea, eu scriu astfel incat dezvoltarea arborescenta sa fie minima... Si doar dupa perceperea mesajului... De acolo cititorul "e liber" sa faca ce vrea cu cuvintele mele :) Cu alte cuvinte, vreau ca textele mele sa fie motive si nu pretexte :)) Iar textele mele sunt profund personale si de aceea le scriu. Nu detin adevaruri universale si nu vreau decat sa impartasesc ce simt si ce gandesc eu... N-o sa ma pot detasa niciodata de textele mele. Iti multumesc pentru comentariile tale si, in masura in care ai timp, te-as ruga sa le continui. E interesant pentru mine sa vad cum "ajunge" un text de-al meu la cineva... Dar voi raman foarte personal si reglat pe comunicare, chiar daca asta impieteaza actul artistic :)   Postat de catre Radu Herjeu la data de 2006-01-07 15:20:40               Exerciþiu de lecturã Sensibilitate ºi creaþie Conºtient sau nu, denotativ sau conotativ, când scrie, autorul se scrie. Uneori mai direct alteori mai încifrat. El lasã semne. Cititorul „preia” aceste semne ºi, la rându-i , descoperã ºi se descoperã. Textul devine „primum movens” un fel de pretext prin care partajeazã, de cele mai multe ori virtual, ideile conceptele, bucuriile tristeþile, trimiterile, subiacenþele ºi misterul unui text cu autorul acelui text. Ideal, din punctul de vedere al celor doi, ar fi ca locul geometric al proiecþiei smnificante a actului creativ al realizãrii textului, cu proiecþia actului, tot creativ , al receptãrii textului, text înþeles ca sublimat artistic al unei realitãþi ori virtualitãþi, sã se suprapunã ori sã se intersecteze cât mai mult. În practicã nu se întâmplã aºa textul putãnd deveni pretext, evident dacã existã susþinerea textualã necesarã, al unor dezvoltãri de tip arborescent ºi, uneori, neintuite de cãtre autor. De aceea autorul trebuie , post factum, ºi când spun asta mã refer la momentul imediat al transpunerii din plan noesic în plan semnificabil, respectiv odatã cu materializarea scriiturii, la astfel de posibile interpretãri, menþionez neintenþionate de cãtre autor însã perfect susþinute conextual ºi logic de cãtre textul pus la dispoziþie. Acesta este în fapt frumuseþea textului dar ºi pericolul conþinut potenþial. Am divagat cam mult de la textul care mi-a prilejuit aceste notaþii însã am încercat sã mã fac înþeleasã. Venind la textul „Ninge iarãºi fãrã tine” cred cã acesta a fost scris dintr-o suflare, ca manifestare sublimantã a unor puternice trãiri interioare. Odatã scris, probabil, pentru a nu-i altera autenticitatea ºi sensibilitatea, autorul l-a postat aºa cum a apãrut. Nu s-a mai atins de el, poate inconºtient i-a ºi aplicat o etchetã „fragil” ca nu cumva printr-o manevrare neatentã sã-i producã oarece daune. Cred ºi cred cu tãrie cã, dacã autorul s-ar fi detaºat un pic de poem ºi l-ar fi recitit cu ochi critic, ºi cu o foarfece alãturi, ar fi reuºit sã elimine unele elemente care dezavantajeazã textul. Primul astfel de element, fie cã este autoreferant, fie cã referã o situaþie imaginatã, este personalismul care trage poemul în zona actului comunicaþional în defavoarea celei artistice. Si mã refer la folosirea obsesivã a lui „fãrã tine” . Invocat în titlu, este în afara marketingului poetic ºi are darul de a duce poemul, care pe fond nu meritã, în zona cliºeului, a lui deja vu. Acest titlu opreºte cititorul de la a lectura poemul. Cred cã „ninge”, sau chiar ºi uºor tautologicul „ninge iarãºi” de (milioane de ani orice „ninge” are conotativul iarãºi!) ar fi fost suficient. Acel „fãrã tine” personalizeazã ºi nu face bine textului. Reiterat ºi în primul vers devine obositor. Cred cã utilizarea lui numai în ultima parte ºi în acel context , era suficientã. Sugera ceea ce era de spus ºi o fãcea cu discreþie ºi putea fi receptatã într-o mãsurã mai mare ca aparþinând „universalului”. Mai subliniez „mâna mea s-a rãtãcit singurã prin buzunare” uºor scãpatã de sub voinþa auctorialã ºi care poate conduce, vezi mai sus despre locul geometric, la interpretãri cu nuanþe cleptomane ori mai mult decât atât, nederanjante în sine, însã, ºi asta nu face bine poemului, ºi cu nuanþe pe care o anume pudibonderie mã împiedicã sã le dezvolt. Nu mai insist pe lestul verbios si excesiv explicativ pe care foarfeca ar fi trebuit sã nu ezite a se manifesta. Una peste alta aceste modificãri, ºtiu par dureroase, am simtit-o de nenumãrate ori pe propria-mi piele, ar elibera textul ºi l-ar face un adevãrat poem. Am insistst mai mult pentru cã poemul mi se pare reuºit iar dacã s-ar þine seamã de aceste observaþii, forte bun. Mi-am permis –si prezint scuze pentru aceasta- intervenþiile de mai sus din urmãtoarele considerente: - este pe ansamblu un poem bun care se preteazã ºi la aceastã analizã de naturã didacticã, poate utilã celor tineri de pe site. - Textul a fost postat într-un atelier literar, un astfel de demers fiind posibil aici - Te ºtiu un om de spirit, raþional ºi sper cã înþelegi cã demersul meu este în primul rând în favoarea textului Citeºte varianta: Ninge ninge totul perdelele paturile din spitaluri (spitale ?) cearceafurile lor mototolite de-atâtea perfuzii ninge pe sub streºini tencuiala cade mâna mea s-a rãtãcit oamenii se topesc înainte de-a atinge pãmântul se-ncãpãþâneazã sã ningã veºtile ajung greu în cer sunt prea ocupaþi sã-nchidã prãvãlia sã vândã totul la licitaþie ninge cu preþ redus ieºit din garanþie ninge degeaba fãrã tine banalitate de gând sentiment de iarnã în lume sunt atâtea ninsori inutile   Postat de catre Elena Stefan la data de 2006-01-07 14:29:51               ...seamana la mers...   Postat de catre ics ics la data de 2006-01-07 13:46:26               Da, ai dreptate, mai confund si eu, la suprafata seamana uneori atat de bine unii cu altii...   Postat de catre ics ics la data de 2006-01-07 13:43:57               Nu exista oameni inutili... doar bipezi inutili :) iar oamenii-s atat de putini...   Postat de catre Radu Herjeu la data de 2006-01-07 13:40:22               eu as fi spus ca in lume sunt atat de multi oameni inutili si ninsorile-s atat de putine...   Postat de catre ics ics la data de 2006-01-07 13:35:27	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE