FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Negreșit, doar acolo...
Text postat de Cristi Iordache
hoinăresc pe crestele munților
acolo
zăpada nu piere
sub tălpile-mi
goale
viscolul
mă biciuie cu păsări de pradă
acolo
mă prăvălesc sub norii
ce-ascund
pâraiele
ochilor tăi
acolo
cad
unde tu mă poți obloji
cu buze
și sâni



pribegesc vertical spre Chomolugma
acolo
în vârf
ultimul piton va ceda
acolo
pasărea de pradă din mine
departe de lume
viscolind în picaj
mai vie ca niciodată
acolo
între tine și cer
cu aripi în cruce


aș fi


până când
m-aș zdrobi negreșit
întru nemurire
de inima ta

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Tea,
înseamnă mult pentru mine, să știu că cineva mă simte, mă vede prin vers.

Acesta, în cele din urmă, este refugiul meu, este ceea ce mă ține aici și aici.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2008-10-29 05:18:02
         
 
  Sensibila poema, Cristian.....efect vizual prin care transmiti zbateri adanci, framantari complexe, amestec tensionat de nelinisti, sperante, dorinte, sovaeli.....

Frumos!

calvar
vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-10-29 01:44:47
         
 
  Vero,
așa stau lucrurile în general...
totul pe fugă:))

Am văzut că ai postat un text, dar spre rușinea mea, nici n-am ajuns la el!
Oricum nu scapi! :))
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2008-10-28 19:51:59
         
 
  Cristi,

Votul anonim era al meu....
N-am comentat imediat, am fost ocupata.
Mi-a placut poezia ta, ca tot ce scrii....

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-28 19:47:02
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Mulțumesc, Simina,
pentru citire și pentru versuri
deopotrivă.

Curând!
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2008-10-28 09:30:51
         
 
  Îmi place mult cum prezinți frumusețea naturii și cum încadrezi lupta interioară a poetului în acest peisaj.

Voi urca încet
muntele vieții
până când zăpada
gândurilor
îmi va albi
tâmplele obosite
de atâta luptă.
Acolo în vârf,
dincolo de lume,
dincolo de legi,
dincolo de vise,
între cer și pământ
voi afla:
cine sunt eu,
de unde vin
și unde merg
stelele
ce dispar
licărind tainic
în lumină.
 
Postat de catre Simina S Scladan la data de 2008-10-28 09:05:10
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE