FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Viziune
Text postat de Anca Maria Spiridon
Mi-am scuturat cu greu țărâna de pe gene
Și am privit sfioasă, cu teamă spre lumină
Căci încă mai simțeam atingerea divină
Trecând etern și sfânt pe patimile mele.

Și încă miroseam a duh și iasomie,
A fir de praf, a înger, a om ce stă să-nceapă.
Un trup abia țesut din piatră, foc și apă
Mi-nconjura suflarea - un fel de alchimie.

Mi-am amintit atunci de-o cruce, o povară,
Păcat de suflet nou, neînceput și tânăr
Și-am căutat un rost, căci tot era să sufăr,
Pentru acele lucruri ce-ncep încet să doară.

Și-n căutarea asta, a rosturilor mele,
A unui înțeles al fricii, al durerii
A trebuit să mor… și-n clipa învierii
Mi-am scuturat cu greu țărâna de pe gene.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule Rechesan, pe aici numai dumneavoastra aveti dreptul sa intrati cu bocancii? Daca cineva indrazneste sa va atinga devine impertinent si lipsit de umor?
Eu chiar va respect pentru ceea ce faceti aici...pana intr-un punct...
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2008-10-26 12:52:00
         
 
  Impertinența nu îți salvează rimele și nici lipsa de umor metaforele...minchipui că ești NENE cu cineva pe care-l cunoști...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-26 00:59:21
         
 
  Alensis, cred ca am fost mai mult obosita decat emotionata...
Numai bine!
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2008-10-26 00:17:03
         
 
  Nenea Rechesan, o fi sezonul mustului dar metaforele mele nu-s din cele bahice si nici eu neam cu poetele de care zisesi. Asadar, imi pare rau pentru prietenul Homer, dar si seara asta si-o va petrece la taclale cu domnia ta, spre a va ascuti simtul tactil, daca cel vizual nu e... saracul Homer, de-ar sti ce zicem noi aici...
Amical...
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2008-10-26 00:16:04
         
 
  Cat de emotionata ai fost,Anca!  
Postat de catre Bun Tare la data de 2008-10-26 00:10:40
         
 
  Nu, dar pot să-ți pun o pilă la unu Homer! Din păcate e orb, da' i plac metaforele mustoase și poetele țîțoase!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-26 00:07:01
         
 
  Am cam incurcat adresarea:)
Incepusem sa raspund pentru toti trei, apoi ma gandeam la ce mi-a spus Alensis si a iesit ce se vede:D
Oricum, intelegeti voi ce am vrut sa spun eu, cea care "minchipui" ca sunt poeta :D
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2008-10-25 22:49:19
         
 
  Dragii mei, nu pot decat sa ma bucur ca poezia mea ti-a placut. Sper sa merit cu adevarat cuvintele tale.
Ok, acum ca am pasaport trebuie sa capat si viza. Oare domnul Rechesan lucreaza la biroul de vize?:D
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2008-10-25 22:45:16
         
 
  În fiecare lacrimă stingem o durere,în fiecare gând renaștem...la poalele cerului,Divinitatea...mi-a plăcut abordarea subiectului...și mesajul îmbrăcar de duminică...  
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2008-10-24 20:53:41
         
 
  Anca-Maria,
Mă pregăteam să spun că în ciuda căderilor de ritm poezia are imagini caline; acu dacă ai primit "pașaport pentru eternitate", ce pot să mai constat?! că viza spre Parnas a cam expirat...)))
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-24 19:32:22
         
 
  Poezie superba,ultima strofa mai necesita atentie din partea poetei,mesajul este puternic,revelator...

Legatura omului cu divinitatea prin viziune rascoleste simturile telurice;omul isi spala sufletul de pacate in lumina cersind sfintenia...

Aici incepe prelungirea Fiintei in Poezie.
In reintoarcerea la origini...

Un veritabil Pasaport de Poet pentru Eternitate!

Vot!
 
Postat de catre Bun Tare la data de 2008-10-24 17:57:27
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE