PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Rodica Elena Lupu Niciodatã prea multã fericire nu stricã... Necazurile, tristeþile, supãrãrile, durerile, grijile, ele da, ele te obosesc, stricã... Dar fericirea... ..................................................... Am rugat o prietenã farmacistã sã-mi reþinã în principiu niºte cutii cu „Eledon”. Mi-e teamã cã nu voi avea lapte ºi cine va alerga atunci? Se spune cã intelectualele stau prost cu laptele. Iatã-mã categorisitã – în raport cu un element la care nu m-aº fi gândit niciodatã – intelectualã. Dar aºa spune Delia. E un criteriu de care intelectualii nu pot beneficia. ÃŽn schimb, în felul acesta, câte intelectuale pe lume! E bine farmacista mi-a adus acasã trei cutii cu „Eledon” ºi una cu „Arobon” un leac neobiºnuit – praf de roºcove – pentru viitoarele necazuri de naturã digestivã ale bebeluºului, deºi bunica mi-a spus cã e mai bun ceaiul de chimen. Intru într-un univers înduioºãtor, totul participã la efortul de a primi ºi de a ocroti mica fiinþã, sãrmana fiinþã a cãrei viaþã e numai în mîinile mele. * * Oamenii se plâng adesea de singurãtate. Se simt singuri. Dupã ani ºi ani de cãsnicie, mama a rãmas singurã. Nici bunica sau Mami cum îi spuneam, nici eu, cu paºnica mea copilãrie, n-am fost în stare sã-i umplem singurãtatea. Eu însãmi, acum sunt un om foarte singur. Eu trebuie sã nasc. Eu trebuie sã suport consecinþele unei situaþii atât de obiºnuite, de când e lumea, ºi totuºi atât de infernale, când eu sunt înãuntrul, în centrul ei. Soacra însãºi, în casa ei, cu mãtuºile ei care mor rând pe rând, împovãrând-o cu doliul, parastasele ºi troacele care-i rãmân moºtenire, este atât de trist ºi neîndemânatec singurã. El, în luptele lui cu morile de vânt! El nu suportã ideea cã vlãstarul lui ar putea creºte aiurea, în afara ordinii normale. ÃŽl ºi vede înscris pe la grãdiniþe ºi ºcoli, cu o cohortã de nume de familie. „E absurd spune el, nu pot sã accept! Fiul meu va duce numele nostru mai departe...”. Mi-a repetat-o clar de nenumãrate ori. El nu mã iubeºte, nu mã cunoaºte, nu-l interesez deloc. Deloc! Eram foarte trisã pentru el, dar eu vroiam o fatã. ªi eram sigurã cã aºa va fi. * * Omul nu trãieºte cum plãnuieºte. Altcineva semneazã regia propriei noastre vieþi. Scriu într-un salon de spital. Sunt internatã de asearã, nu s-a întâmplat încã nimic. Doctoriþa Delia Neamþu umblã sã mã liniºteascã, dar fapt e cã de asearã trãiesc scene peste care speram din toatã inima sã trec în zbor. Abia acum am descoperit în geantã caietul luat în vitezã, atunci când mi-am strâns câteva lucruri ºi am pornit-o cu Doru ºi cu vecina mea spre spital. Pentru cã începuserã, brusc ºi puternic, contracþiile. Am strãbãtut cu dureri cumplite în ºale, drumul pânã la spital, printre blocuri. Am trecut pe strada Principalã, cu platanii ei aristocratici, ne încurajam una pe alta, pentru cã uitasem sã vã spun cã vecina era însãrcinatã în luna a ºasea. Delia ne aºtepta în camera de gardã, i-a pus în braþe, lui Doru, toate hainele mele ºi ei au plecat iar eu mi-am urmat, umilã dar fãrã teamã, drumul meu, sperând cã în douã-trei ore Ina va veni pe lume. Iatã însã cã nu a venit, durerile s-au rãrit ºi eu sunt aici de câteva ore. Delia a spus sã mai aºteptãm cã vine doctorul Iuga ºeful de secþie ºi el ºtie mai bine ce e de fãcut. Ceva neclar se petrece, naºterea prin care au trecut toþi oamenii lumii, toate fiinþele din raza vederii noastre, nu e totuºi un fenomen cunoscut ºi stãpânit pe deplin. Aici vãd cã natura ºi întâmplarea sunt de fapt stãpâne, doctorii nu fac decât sã asiste, uneori pot „interveni” chiar, dar ochii le sunt legaþi, sunt ºi ei aproape la fel de ignoranþi ca orice babã de la þarã. Salon de maternitate. Cum suntem la parter, din orã în orã, de când s-a luminat de ziuã, Doru ºi Anca îºi turtesc faþa de geam sau mã strigã prin fereastra deschisã. Sunt tot atât de decepþionaþi de amânare pe cât sunt ºi eu. Doru mi-a povesit ce ciudat s-a simþit la zece seara, când a strãbãtut drumul înapoi cu hainele mele în braþe. Se simþea ca un hoþ, gata sã fie oprit ºi întrebat ce duce acolo. Parcã de când lumea stau aici, iar ei vin uneori, sã-mi aminteascã de prima mea viaþã. * * Dar n-au trecut decât câteva ceasuri de când stau în acest pat din sala de travaliu, uºã-n uºã cu cea de naºtere. Se aud mereu þipetele lungi, guturale ale femeilor care nasc, ºi pe urmã strigãtele înecate, indignate ºi victorioase ale nãscuþilor, ale sosiþilor, ale gemenilor de zodie cu fiica mea Teodora. Colivia asta vuieºte de viaþã, de urletul lipsit de orice poezie al vieþii, greu, celular, cutremurãtor. Seara, de la etajul nou-nãscuþilor, se aude adevãrata muzicã a sferelor. La ora mesei lor, când în oraº e mai multã liniºte, în preajma somnului general, de sus rãsunã, într-o împletire coralã, bogetele vlãstarelor care îºi cer hrana, un cor de mici rãzvrãtiþi. Jos, în paturile lor, mamele se înalþã în capul oaselor, ca sub acþiunea mareei, cu feþele transfigurate de emoþie: „auzi-l pe-al meu! Ãsta-i al meu! ÃŽl recunosc pe-al meu!” Mai sã le cred, dar toate suntem aici sub influenþa aceluiaºi narcotic. Colectivul s-a ºi creat. L-am gãsit creat, m-a înghiþit ºi-l voi lãsa în urma mea, pulsând de aceeaºi viaþã. Femeile care vin sunt iniþiate în câteva cuvinte de cele internate înaintea lor. Fiecare naºtere e urmãritã cu sufletul la gurã. Din când în când, ne lãsãm uºurate în perne: „Fata aceea micã, vânzãtoarea din piaþã, a nãscut o fetiþã, aºa cum ºi-a dorit”. Sau aflãm dezolate: „Biata profesoarã, a fãcut al treilea bãiat! ªi ce mult ºi-a dorit sã fie o fetiþã. Ce mai, asta e ca la loterie.” ªi pe urmã, infinitele discuþii. Hecubele. ÃŽntinse în paturile lor. ªi doctorii care intrã ºi ies, ca niºte Mari Administratori ai vieþii, urmãriþi de noi cu evlavie, fiecare dupã cum îi e felul. Asproiu (!) înjurã ca un Jupiter tonans, dar cu un vocabular mai frust. Glasul i se aude de departe, de la capãtul coridorului. Dupã înviorarea de pe feþele unora, îi poþi ghici pacientele. Ca înfãþiºare, aduce cu un mãcelar. Dar are aima unui chirurg desãvârºit ºi e adorat, deºi profeseazã maniera asta „sans-gene”. ÃŽn timpul naºterii, spun pãþitele, nu te scoate din apelativele cele mai surprinzãtoare. Azi dimineaþã a intrat la noi, blând ºi blajin, un doctor, Oprean, sau cam aºa ceva – o faþã de elev silitor. Mã surprinde mai ales tinereþea doctorilor. Toatã copilãria am fost pacienta unor doctori venerabili, cu pãr alb ºi ochelari cu ramã aurie. Asociam funcþia cu vârsta. ªi, cum de zece ani n-am mai intrat într-o policlinicã sau într-un spital, mã trezesc dintr-o datã cu ceata asta de bãieþi de-o vârstã cu mine. Delia doar geamãna mea astronomicã. Eu însãmi am ajuns aproape o venerabilã. Doctorul Oprean ne-a þinut un adevãrat discurs despre naºtere. -Fetelor, - ne spunea el - nu trebuie sã vã temeþi. Naºterea e un fenomen natural precis, tot organismul e creat în aºa fel, încât sã-i poatã face faþã, acesta este scopul sãu de fapt, rostul sãu fundamental. ÃŽn naºtere, trupul femeii îºi gãseºte adevãrata împlinire ºi armonia cu universul. κi îmbunãtãþeºte ritmurile, funcþiile ºi aptitudinile, naºterea copilului nostru este renaºterea noastrã, nu trebuie sã ne pierdem capul ºi inima, sã ne lãsãm pradã pântecului îndurerat. Adicã, a ridicat el un deget alb, de chirurg, inteligenþa ºi curajul nostru trebuie sã înfrângã spaima visceralã. E o fericire sã naºti, sã te adaptezi ritmului uriaº al naturii, disciplinei ei desãvârºite ºi neînfrânte. ÃŽl ascultam toate vrãjite. Aceleaºi femei care adineaori rânjeau, debitându-ºi, incredibilele lor recitaluri porno, ascultau acum transfigurate, palide de emoþie, uitând de durerile lor. -Dar eu, doctore, m-am trezit întrebând, eu stau aici de asearã ºi aºtept sã intru în ritmul naturii. -Dumneavoastrã sunteþi pacienta doctoriþei Delia Neamþu. Nu-i frumos ce faceþi! Aþi încãput pe mâini bune! Aºa îmi trebuie mie, spontanei reînviate în acest mediu de desãvârºitã naturaleþe. ªi pe urmã scenele, scenele, pocestirile în ramã. Au adus o þigancã, nãscuse acasã. Ea se simte perfect, ca ºi plodul ei, de altfel. E frumoasã, în stilul picturilor de gang, foarte tânãrã, vreo ºaptesprezece ani. Pãr lung, negru, împletit într-o coadã. Când am vãzut-o în uºã, m-am temut cã o vor instala lângã mine. Recunosc cu ruºine. ªi au instalat-o în dreapta mea. Dar pe urmã ea a început sã povesteascã. Era atât de fericitã, încât nu putea sã tacã. Are un ten neted ºi întunecat. Ochii, sprâncenele, genele, dupã un tipic agasant de perfect. Ochi migdalaþi, sprâncene încondeiate, arcuite, gura roºie, vie, dinþi cuminþi, egali ºi strãlucitori, un fel de a povesti infantil ºi încântat. La naºtere a asistat-o mama ei. -Vai ce ruºine îmi era de mama. Ea i-a rupt cordonul ombilical, cu dinþii, ca o pisicã. -ªi am fãcut un fecior mare, care urla de s-a strâns mahalaua în faþa casei. Adevãratul miracol a fost mama, care sãraca, se topeºte vãzând cu ochii. Ce boalã are, nici un doctor n-a fost în stare sã spunã. De luni de zile slãbeºte, nu mai poate mânca nimic, abia îºi mai þine capul drept. ªi numai cu o sãptãmânã înainte a strâns toatã familia ºi a hotãrât sã i se taie cozile. Mai groase ca a mea, ne asigurã fata. Nu le mai putea duce, ne explica ea. ªi din cãmeºoiul despicat pânã în brâu al spitalului, i-a scãpat afarã, în rãsucirea ei bruscã, un sân rotund ºi tare, cu sfârcul întunecat. ªi-a tras repede cãmaºa la loc, înroºindu-se, ºi a povestit mai departe. O ascultam toate în tãcere. ªi fiecare din noi îºi desena în faþa ochilor scena aceea de necrezut. Mama fetei stãtea pe un scaun din mijlocul odãii. Fetele ºi bãieþii, nurorile ºi ginerii plângeau în hohote. Nepoþii, puradeii, de-a buºilea pe sub mese. Tatãl familiei ºi fiul cel mare, înarmaþi cu câte o foarfecã atunci ascuþitã, se oriserã la dreapta ºi la stânga ei ºi o urmãreau cum se priveºte în oglindã , cu ochii înotând în lacrimi. Apoi, totul s-a petrecut în mare grabã. Dintr-o miºcare, tatãl i-a retezat o coadã, fiul i-a tãiat-o pe cealaltã.. Le-au învelit într-un al vechi, de mãtase, ºi într-o muºama ºi-au îngropat totul sub un copac bãtrân din curtea casei. Mama ºi-a ridicat puþin capul. Nurorile i-au prins pãrul cu ace ºi i-au potrivit o basma. ªi în timp ce mama îºi bocea mai departe cozile negre ºi grele, fãrã un fir de pãr cãrunt, fetele îºi boceau mama. ªi când i-a venit ei sorocul sã nascã, s-a întâmplat cã nu era nimeni acasã, ca sã dea fuga dupã salvare. -Atunci mama s-a dat jos din pat, - ne spune ea - a venit lângã mine ºi m-a învãþat cum sã stau, cum sã þip, cum sã mã apãs pe burtã ºi sã mã þin de piciorul mesei, ºi tot ea a fost aceea care a primit copilul în braþe, îi cãzuse basmaua din cap ºi i se vedea pãrul asudat ºi ciuntit. Când a venit ºi salvarea, chematã de cine ºtie cine, mama m-a condus pânã la poartã. Biata de ea. Ea care nu se mai ridicase de trei luni din pat, a oftat þiganca. * * Mã eiberez, scriind, de toate emoþiile, de toatã panica. Mã detaºez ºi mã purific. Mâinile îmi tremurã surd. Ina se bombeazã, se agitã atât de tare, încât îmi saltã întruna cãmeºoiul meu de strigoi. Vecina mea, þiganca, mã priveºte ºi râde: -Nãzdrãvan copil o s-aveþi! Pe mãsurã ce scriu, mã liniºtesc. ªi totuºi însuºi scrisul e o torturã aici. E un act impudic. Femeile se uitã cu uimire la mine. Le simt ºi acum privirile în ceafã. Una chiar m-a întrebat: -Ce scrieþi acolo doamnã? Nu ºtiu bine ce i-am spus, am îndrugat ceva despre o carte. -O carte? Nu prea sunt cãrþi pe-aici. Numai pe noptiera vecinei din stânga se aflã un volum de aforisme. Ea e învãþãtoare. Asearã, dupã ce s-au stins luminile, a început sã-mi povesteascã. -A fost dragoste. Dragoste, de-o sãptãmânã. Revelion, oaspeþi de la oraº, veniþi în sat, la pãrinþi, ºi ea, o învãþãtoare uitatã de Dumnezeu între nãmeþi cât casa. -Am dansat toatã noaptea cu un inginer picat tocmai de la Constanþa, continuã ea. ªi pe urmã ne-am mai vãzut de ºapte ori în ºapte zile. Nopþile am dormit la mine. Ne-am fãcut jurãminte. Iar acum, de departe, nici nu vrea sã audã de copil, n-am decât sã-mi amintesc eu cu cine m-am mai culcat atunci ºi sã nu-mi închipui cã mi-am gãsit fraierul, aºa mi-a spus în scrisoare. ÃŽi vedeam, la lumina strecuratã din stradã, ochii în lacrimi. Aºteaptã ºi ea sã nascã. ªi spune poveºti în care poate mulþi nu cred. Eu o cred. Cu toate astea nu i-am putut mãrturisi cã nici Ina nu e rodul unei cãsãtorii strãlucite. Oricum, e cu totul altceva. O ascultam dând din cap. N-am avut puterea sã-i dezvãlui, problematica mea mistuitoare. ªi totuºi, nu joc teatru. Dar vreau sã exist cu adevãrat, sã suport consecinþele, sã-mi trãiesc cu rãspundere frica, durerea, încurcãturile, dezlegãrile, tot ce va fi. Nu vreau sã fiu purtãtoarea mesajului, ci însuºi mesajul. * * -Þi-am fãcut un loc într-o rezervã, a venit Delia sã-mi spunã. -Dar nu pot sã mã mut. ÃŽmi e ruºine de femeile astea. ÃŽmpãrþim aceeaºi soartã. Ce rost are sã plec dintre ele, sã mã retrag într-o rezervã, oricum sunt prea retrasã, ºi numai la gândul cã ele m-ar privi strângându-mi lucrurile ca sã plec de aici în altã parte decât în sala de naºtere, îmi vine sã mor de ruºine. Altceva era dacã aº fi avut de la început un loc într-o rezervã. Probabil n-aº fi ºtiut niciodatã cu adevãrat ce este o maternitate. -Bine, cum vrei. ªi, încã ceva, Aici, în spital se poate face o analizã pentru a descoperi, înainte de naºtere, sexul copilului, m-a ispitit Delia. -Nu, am spus din nou, trogloditã sentimentalã cum sunt. Nu vreau s-o demistific pe Teodora mai devreme decât se cuvine. Totuºi nu-s decât douã posibilitãþi! Dar eu ºtiu cã ingeraºul meu e fatã. ªi orice mi-ar releva analizele, odatã cu ele s-ar duce ºi o parte din farmecul aºteptãrii, din surprizele primului þipãt. Nu vreau. Mai am rãbdare, nu ºtiu de unde. * * Acum sunt ca o corabie în zona calmului plat. Primesc mereu oaspeþi. Acum, când nu mi-a mai rãmas nimic de fãcut decât sã zac cu pântecul cât un dovleac, într-un spital murdar, ca sã dau viaþã unui copil. Nu mai am nici o scãpare, nu pot sã fug nici la Cluj, nici în lunã, nici mãcar la mine acasã, stau ºi-mi trãiesc soarta, vitã la tãiere, încercând sã fac politicos faþã îndoielilor medicilor, surâsului vizitatorilor, femeilor care îmi împãrtãºesc existenþa. Exerciþii de memorie: „Ceasul mai bate, acelaºi,/ Raza e treazã în turn/Cald e nisipul pe plajã/Numai puþin dacã scurm./...Orele horele tac/Cugetul, cumpãna. Steaua/Grea judecatã îmi fac/....Sunt doar metalul în febrã,/Magmã terestrã, nu stea./...Capãt al osiei lumii,/Rogu-te nu osândi, vine cândva ºi odihna/Ce ispãºire va fi./Vine cândva ºi odihna,/Ce ispãºire va fi,/Anilor, aprigei sete,/Febrei de noapte ºi zi”. ÃŽncerc sã reconstitui poemul lui Blaga din memoria mea zguduitã de cutremure biologice. Unde e poezia, unde e poezia? Mã întreb fãrã sã vreau ºi fãrã încetare. Am fost în sala de naºtere anume ca sã vãd becul chior de sub abajur. Nici pomenealã, nu e nici un bec agãþat de tavan, ca în visul meu despre moarte – pentru cã ºi moartea e un vis, nu? Mi s-a dat o ºansã. ÃŽn sala de naºteri e o lampã albã, strãlucitoare, sub cre nu se poate muri nici visa, nu se poate decât naºte în plinã, extenuantã luminã. Prea multã luminã! Delia m-a chemat sã asist la o naºtere, unul din mijloacele ei ºtiinþifice de a face din pacient un colaborator calm ºi avizat. Simte cã mã cutreierã spaimele ancestrale, am avut prea mult timp la dispoziþie, presimþirea ºi groaza s-au deºteptat în celulele mele, de prea mult timp aud tânguielile ºi þipetele ºi sângele. Nicodatã n-am fost mai fericitã ºi mai înspãimântatã, mai lãudatã ºi mai uitatã, mai iubitã ºi mai lãsatã în pãrãsire. Era o naºtere uºoarã. Cu toate acestea, proastã idee sã mã duc ºi sã stau pânã la capãt. Vãzând-o pe fata aceea cum se chinuie ºi icneºte, cu ochii ieºiþi din orbite, cu pãr de meduzã deasupra pântecului ei þuguiat ºi cutremurat de spasme, m-am lãsat moale pe jos ºi am pãrãsit câmpul de luptã, retrãgându-mã iar în odaia mea caldã, plinã de voci împãcate ºi blânde. M-au trezit în plin spital cu aceleaºi mijloace universale, câteva palme ºi o canã cu apã. Sunt prea grea ca sã mai fiu dusã pe braþe pânã în salon. Am ajuns acolo pe picioarele mele, udã ºi tremurãtoare. Delia era decepþionatã: -Credeam cã ai mai mult sânge rece. Mâine, dacã tot nu se declanºeazã naºterea, facem cezarianã, mi-a dat apoi vestea cea mare. E pãcat sã tai un organism robust ºi tânãr. De aceea am aºteptat atât. Dar dacã nu se poate altfel, mîine gata, se rezolvã. Deci nu am visat. Mâine se va naºte fiica mea. Ajutã-mã Doamne! * * Am ieºit din salon sã mã plimb puþin pe coridorul lung. Un gând mi-a trecut ca fulgerul. Dacã e bãiat? Cum o sã-i pun nume? Lui Doru îi place Andrei. Nu, nici vorbã, va fi fetiþã ºi nu are rost acum sã mã gândesc la un nume de bãiat. Am stat câteva minute pe coridorul pustiu ºi întunecat. Teodora se miºca lent ºi mulþumitã, ca un delfin în acvariu. Am revenit în salon ºi cãutând o batistã gãsesc un plic în care era o scrisoare cu câteva rânduri: „Nu înþelegi cã eu te iubesc? Te iubesc de la început, ºi astãzi mai mult ca oricând. Eu însumi nu am înþeles asta atâta vreme, dar tu ar fi trebuit sã-þi dai seama, femeile sunt mai receptive, mai apte sã simtã acest adevãr. Eu am priceput cu adevãrat abia acum, în camera pustie fãrã tine, aºteptând sã scapi de poverile tale ºi sã-l aduci pe lume pe copilul nostru, am înþeles ceea ce trãiesc de un an, cã fãrã tine n-aº fi putut face nimic din ce am fãcut ºi n-aº mai avea puterea sã mã apuc de ceva în viitor”. Cuvintele scrise de Doru m-au uns la inimã dar cu toate astea sigur cã nu voi reuºi sã dorm în noaptea asta. Am scris despre Romina, am sperat sã adorm cu nasul în caiet. Am zãcut pe urmã în salon, între elelalte respiraþii. ÃŽn afarã de Romina, de Dina cea tânãrã ºi de învãþãtoarea cea drãguþã ºi singurã din stânga mea, care încã nu a nãscut, toate celelalte femei au plecat pe la casele lor, cu copiii în braþe. Paturile însã au fost ocupate imediat. Alte femei, dar aceleaºi nesfârºite poveºti. S-au liniºtit toate. Am adormit ºi eu într-un târziu ºi m-am trezit scãldatã în sudori reci. Am visat cã zbor ºi deodatã mi s-a vestit cã voi naºte. E trecut de douãsprezece noaptea. E mîine. Acum nu se naºte nimeni. Coridorul e lung, pustiu ºi verzui, parcã umplut cu apã. L-am strãbãtut de nenumãrate ori de la un capãt la altul. Apoi m-am aºezat aici, lângã sala de naºteri, unde e pusã o masã cu scaune. Cred cã au început durerile. Cred cã prima durere m-a trezit din somn. Mã duc s-o caut pe Delia la camera de gardã. ÃŽn noaptea asta stã în spital. * * Delia e jos la ginecologie. Opereazã cu doctorul Iuga un caz grav. Hemoragie, nenorocire. Sora care mi-a povestit orbecãia de somn, venise sã caute în dulapul doctoriþei o pastilã, un algocalmin. Aºa cã m-am aºezat la mãsuþa din camera de gardã, iar durerile, perfect suportabile încã, revin din cinci în cinci minute. M-am ridicat ºi m-am îndreptat spre salon. M-am întins în pat, credeam cã o sã-mi fie mai uºor. Am recitat toate poemele pe care le-am învãþat vreodatã, chiar ºi „Mortua est”. Pentru disciplinarea spiritului. Cum nu e nimeni în jur ºi spitalul pare pustiu, aº putea sã fug în lume ºi sã scap de toate încurcãturile! Am prins adineaori un plânset subþire, venind de pe coridor, de la sala de naºteri, deºi n-am auzit nici un þipãt care sã vesteascã tradiþional o nouã venire pe lume. Acesta nu e un plâns de foame, ci de indignare. Am observat cã nuanþa dominantã în plânsul nou-nãscuþilor e indignarea. Totul mergea atât de bine pentru ei: cald, liniºte, pace. ªi, deodatã, vârtejul, durerea, împactul cu aerul, cu frigul, efortul de a respira prin mijloace proprii. Nu cred cã e o fericire sã te naºti. Nu am crezut niciodatã asta, dar îmi închipuiam cã actul în sine ºi starea de nou-nãscut beneficiazã de o plãcutã inconºtienþã. Dupã bocetele scrâºnite ºi revoltate ale plozilor înþeleg cã nu e aºa. Natura e barbarã, iatã viguroasele rãdãcini ale teatrului cruzimii. M-am dus sã vãd cine plânge în miez de noapte. Cine s-a nãscut. ªi am aflat. ÃŽn numai câteva minute, asistatã doar de o moaºã trezitã din somn, fãrã sã scoatã un geamãt, învãþãtoarea cea micã ºi credulã ºi-a plãtit cu vârf ºi îndesat petrecerea de astã-iarnã – a adus pe lume un zdrahon exemplar, patru kile ºi trei sute, 52 de centimetri. Nu s-a vãitat deloc înainte. Am stat cu ea aproape o orã, pânã când a adormit, povestind ºi plângând. Acum mai bine de un ceas, când am plecat din salon, pãrea cufundatã în somn, dar ea mãsura de fapt distanþele dintre contracþii. Pe urmã, când a vãzut cã se îngroaºã gluma, a ieºit pe vârfuri în coridor, s-a dus în sala de naºteri ºi a deºteptat-o pe moaºã, s-a suit calmã pe masã ºi a nãscut fãrã un þipãt, încercând sã-ºi controleze respiraþia, de teamã sã nu-i facã vreun rãu celui mic. -Doare? am întrebat-o. -ÃŽngrozitor, îmi spune. Dar se poate suporta. Acum, ea doarme. Ea a trecut prin tainã. Copilul ei plânge sus, în corul pisicilor, iar ea doarme cu fruntea umedã de transpiraþie pe acelaºi pat pe care s-a chinuit în tãcere acum douã ore, fericitã în ciuda oricãrei logici. Tot ce-o aºteaptã, pare o poveste dulce pe lângã ce a trãit. Dar de fapt, tot ce a trãit este o poveste dulce faþã de ce va urma. * * Ce noapte îngrozitor de lungã! Durerile nu mã lasã. A apãrut ºi Delia rãpusã de obosealã, tocmai când se lumina de ziuã. I-am spus cã am dureri. -Formidabil, ar fi formidabil sã naºti fãrã cezarianã. Hai sus! M-a controlat ºi, într-adevãr, naºterea a început. Dilataþia cinci centimetri. Durerile au revenit. Egale. Ce sã fac sã treacã timpul? Am ieºit pe coridor, m-am plimbat îndelung de la un capãt la altul al culoarului verde, ca un bazin de înot. S-a fãcut ora zece. O zi de ianuarie cu multã zãpadã, cu soare cu dinþi. Durerile s-au înteþit foarte rãu. Urmeazã pe viu lecþia despre armonia lumii. Rup din mine, în pauzele din ce în ce ma scurte acum, câte o strofã din Blaga: „Margine-mi este argila/Lege de-asemenea ea./Sunt doar metalul în febrã. Magmã terestrã, nu stea”. Eu am sã þip. Doare îngrozitor. Am mers pe cimentul coridorului în ritmul strofei ºi al durerii. Se suprapun. Delia mã cheamã la salã. Metal în febrã... Asta e tot. Mi-am trãit Hiroºima. Nici un bec nu s-a stins deasupra mea. Dar copilul meu nu existã. Era fetiþã ºi a murit venind pe lume. * * Aº vrea sã scriu despre tot ce s-a întâmplat, sã nu uit nici o clipã din lunga aºteptare a fetiþei mele. Câtã generozitate! Ea a dispãrut lãsând neºtirbit mitul lui Andrei. Aº vrea sã scriu totul, clipã cu clipã, þipãt cu þipãt, pânã când a venit pe lume tãcerea ei încãpãþânatã ºi definitivã. Dar nu pot, nu pot. Trebuie sã amân. Mã uit din rezerva mea, pe fereastrã, oraºul e cenuºiu, cenuºiu. Tac. Am rugat sã nu vinã nimeni la mine, sus ÃŽmi trimit zadarnic fructe ºi flori. Nu vreau sã vãd ºi sã aud pe nimeni ºi nici nu pot sã scriu cât de tare îmi arde sufletul. Delia mi-a trecut peste sâni o faºã imensã, albã. ÃŽmi dã ºi niºte pastile, ca sã se stingã laptele. Laptele a venit din belºug, celulele mele, glandele, fibrele n-au avut nici o presimþire. Iatã cã nu sunt o intelectualã, am lapte. Am lapte dar nimeni nu are nevoie de el ºi se luptã cu toþii sã-l sece. Doctorul Oprean în a cãrui responsabilitate intrã aceastã rezervã, nu e însã de acord cu procedeul bãbesc al X-ei. La vizita de dimineaþã, deci, scandal, mare scandal. E pacienta mea, dar e salonul meu, iar eu în pat, cu pieptul gol, numai în armura aceea de tifon, tremurând de frig. Câtã nedreptate, câtã orbire! De ce, de ce aceastã glumã cumplitã? Ce trebuie sã înþeleg din aceastã bâlbîitã istorie? Moaºa care m-a asistat venea mereu sã mã vadã. Venea ºi-mi povestea aberaþii. Despre fetiþa ei cu trei rinichi, dintre care unul e bolnav – nu se ºtie care. Cum sã operezi trei rinichi? Pe care sã-l dai afarã? Pe cât de absurd, pe atât de adevãrat. Povesteºte ºi plânge. E oare felul ei de a consola? Pe urmã mi-a adus vestea cã nu ºtiu ce anomalii ar fi avut copilul meu, e un noroc cã nu a trãit, ne-am fi chinuit cu el toatã viaþa. Vântura termeni medicali: placenta previa, timus mãrit, asfixie albã! A stat însã trei ore cu mine, ascultând inima copilului meu, mai bãtea pe atunci. Delia fusese chematã urgent la o cezarianã, un caz disperat, în care era ameninþatã viaþa mamei. ÃŽnþeleg foarte bine totul. S-a nãscut un bãiat. Moaºa a fost în tot avest timp lângã mine. * * Sunt de patru zile în rezerva asta. Delia nu mi-a explicat încã nimic. Spune tot timpul: „Trebuie sã iei asta, trebuie sã facem aialaltã”. A ajuns pânã sus directorul ºcolii. Trimis de Doru, pe care nu vreau, nu pot sã-l vãd. Directorul s-a aºezat în largul lui, pe marginea patului, ºi a spus fãrã nici o introducere: -Gândeºte-te cã nu numai þie îþi vine greu sã-i vezi pe ceilalþi, dar ºi lor le e greu sã te vadã pe tine. Mi-a mai înºirat o mulþime de noutãþi, de cancanuri, de argumente. Nu mai þin minte nimic. -Trebuie sã pleci la cursul de specializare. Avem nevoie de tine. -Nu-mi pasã, nu-mi pasã. Mã bucur sã-þi vãd figura albã ºi curatã, mã bucur cã-mi zâmbeºti, înseamnã cã dezastrul nu a fost general, ºi asta e bine, dar nu mã mai inereseazã nimic, nici cursul de specializare, nici viaþa de vis, deºi aº da mult ca sã mã trezesc din acest coºmar. Iartã-mã, înþelege-mã, poate cã o sã-mi treacã. Am vorbit despre altele. Ce mai e prin oraº. Ce mai e? Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi pasã de nimic. Directorul din uºã s-a întors ºi mi-a amintit – blestematul lui instinct pedagogic: -Tu vei pleca la curs! * * Trebuie, trebuie sã scriu cum stãteam sub lampa aceea ºi cum fetiþa mea se nãscuse, dar în aer nu se lega nimic. Pe mine mã lãsaserã baltã, zãceam pãrãsitã, aveam timp sã înþeleg. Delia promisese: „Acum suntem numai trei în odaie, dar în curând va sosi ºi al patrulea, fãrã sã se deschid nici o uºã, o sã vinã altcineva, o fãpturã nouã. Ai sã vezi cum totul se va schimba”. Dar în odaia noastrã n-a intrat nimeni. Doar un trup mic, vânãt ºi consternat. ªi Delia aplecatã peste el, cu siringi, cu ace ºi feºe. Apoi, odaia s-a umplut de oameni, dar mie tot nu-mi dãdea nimeni atenþie. Vedeam foarte bine trupul micuþ. Chiar de la distanþa aceea de câþiva metri mi se pãea cã seamãnã foarte mult cu mine. Se învârteau în jurul ei cu tubuleþe, furtunuri ºi prosoape. Apoi au luat-o. Delia mi-a spus: „Asfixie albã. Se încearcã totul”. Pe urmã a apãrut Doru: „N-au reuºit”. Pe urmã, Doru a dispãrut. M-au adus în rezerva asta. ÃŽntr-un vas de pe masã, crizanteme mari, ruginii. I-am rugat sã le scoatã de-acolo. Crizantemele – mi-a spus cineva – sunt flori pentru morþi. Mã purtam obiºnuit. Eram eu. Mi se întâmplase ceva neplãcut, ceva rãu, dar nu era nimic definitiv. Aºteptam ca cineva sã mã cheme ºi sã-mi dea o veste bunã. Trupul meu – sãnãtos, întreg, iarãºi stãpân pe sine, ca totdeauna. Nici o durere la început. ªi din când în când, fraza pe care o rosteam automat, la intervale precise: „Sunt mama a douã fetiþe.” ªi refrenul întregii istorii: „Unde e poezia?” Apoi, coana moaºã, venitã sã-mi spunã povestea ei cu rinichii. ªi Delia: „Sã prevenim febra laptelui”. – „Dar tu spuneai cã intelectualele... – „Totuºi”. Dialoguri, dialoguri. Vedeau cã nu vreau sã pricep. L-au trimis din nou pe Doru sã-mi spunã: „Copilul nostru nu a trãit!” L-am rugat sã mã lase singurã. De atunci sunt cinci zile. Apoi a venit directorul ºi m-a anunþat: „Vei pleca la cursul de specializare”. Pãrea convins cã-mi dã o veste grozavã. La ce-mi foloseºte cursul? Eu nu am unde sã plec, sã caut dreptatea ºi rãzbunarea. Trebuie numai sã rabd, sã treacã timpul. Nu eu, timpul trebuie sã se miºte. Pe urmã au început durerile astea insuportabile. Am 40 de grade. Asta e febra laptelui. Ce sã fie! Delia mã liniºteºte: de obicei nu e atât de violentã. ªi nu dureazã decât douã-trei zile. Mi-au trimis cãrþi. Mã droghez cu Platero, cu mãgarul lui Juan Ramon Jimenez. * * Mâine plec acasã. Unde sã mã duc? Ce rost mai am acum? Doru a venit sus: „Suferi din orgoliu, mi-a spus. Nu accepþi sã þi se întâmple þie una ca asta. Gândeºte-te la Anca. O sã avem un alt copil.” Fie, are dreptate. Sufãr din orgoliu. Dar orgoliul ãsta e foarte dureros. Mã doare mai mult, mai adânc decât moartea mamei, omul întreg. Minunat, atât de tânãr, atât de nedrept lovitã. Copilul ipotetic, acest „putea fi oricine”. Fetiþa mea oropsitã la care nu m-am gândit niciodatã pânã nu a venit pe lume, la care mã voi gândi mereu de-acum încolo, mãsurându-i absenþa, copilul ipotetic mã umple de iubire ºi groazã. Mi-a luat-o înainte, a cunoscut moartea înaintea mea, ordine nefireascã, siluire a ordinii. Ce ridicolã poveste... întotdeauna am aruncat în derâdere vorba asta: „nãscut mort”. Totdeauna am spus-o cu dispreþ ºi rãcealã. Dar ce sã fac acum, de ce sã mã apuc mai întîi? Doru este bãrbat. El are numai cearcãne. A fost mãcinat ºi el de aceastã cea mai ridicolã suferinþã. Dar el a luat ºi a înmormântat micuþul trup. Fãrã sã-mi spunã, eu voi afla mai târziu, când o sã fiu mai tare. Am aflat de la o infirmierã care nu ºtia cã el îmi ascunde aceste amãnunte. El, adversarul melodramelor, al telenovelelor, al romanelor pentru coafeze ºi secretare, al filmelor la care plângi. Cred cã are dreptate. Sufãr numai din orgoliu. Plec acasã. Dar nu la Mami ºi la Anca. Nici la Doru. Nici în apartamentul nostru. Singurul loc unde simt cã mã pot întoarce este camera mea, rãmasã ºi acum liberã, celula aceea din trupul uriaº al casei din Cluj! Delia mi-a explicat ºtiinþific ce s-a petrecut. Nu este rodul unei neglijenþe, ci lucrãtuara plinã de strãdanie a sorþii. ÃŽncerc sã desluºesc mesajul acestei întâmplãri. E o deformaþie profesionalã. A doua mea naturã. Fãrã îndoialã cã nimeni nu l-ar putea descifra. E numai o suferinþã ridicolã, o nenorocire penibilã. Ca un cancer rectal. Ridicol ºi aducãtor de moarte. Am plecat cu acelaºi tren rapid de noapte, pe care-l folosesc de ani de zile, de câte ori mã duc în Ardeal. Are aceeaºi orã de plecare, un sfert de orã în plus sau minus, îi dã când se schimbã mersul. Patul din cabina de dormit nu a fost niciodatã odihnitor. De data asta am vãzut fiecare garã sub lumina neonului, a becurilor, care cum sunt luminate. * * Am ajuns iar în cãmãruþa mea. Ocotitoarea mea cetate. Mi-am adus numai câteva lucruri, pentru cã nu voi sta mult aici. Sunt foarte sãnãtoasã. Duduie pãmântul pe unde calc. ªi încap perfect în toate rochiile de dinainte. Numai liniºtea de dinainte nu mi-o mai gãsesc. Acea stare de nevinovãþie pe care am pierdut-o pentru totdeauna. Acum mã înconjoarã o liniºte neagrã, prãpãstioasã. „Tu suferi din orgoliu”. Vreau sã-mi iau concediu fãrã platã. O sã vedem. Mami va avea grijã de Anca aºa cum a fãcut-o ºi pânã acum iar eu voi citi, voi scrie, sunt un om liber, cel mai liber om! Am fost la coafor. M-am tuns. Asta mã întinereºte foarte mult. Merg pe stradã, suntem în plinã lunã septembrie, luna mea preferatã. Aerul a cãpãtat o transparenþã sfâºietoare, totul pare apropiat de o lentilã enormã, îmi tremurã puþin picioarele, obosesc repede. ÃŽn parc, o fatã hrãnea cu biberonul un copil aflat în cãrucior. I-am privit hipnotizatã – totul pare atât de simplu, de firesc, dar eu ºtiu cã pentru mine e imposibilul însuºi. Citesc în prostie. Citesc iar „Platero”. Sunt ca o maºinã stricatã de citit. Am reluat-o pentru a nu ºtiu câta oarã. Când voi înþelege cu adevãrat ce citesc, voi fi un om salvat. Scriu, pur ºi simplu, simt cã scriu dezlânat ºi dezarticulat, dar nu mã pot opri, vreau sã scap. Scriu din instinct de supravieþuire. Voi putea reciti vreodatã, cu sânge rece ºi desigur cu jenã, caietele astea, aceste lungi diagrame ale disperãrii? „Je crois qu’un homme peut toujours faire quelque chose de ce qu’on a fait de lui”. Asta a spus-o Sartre, pe la sfârºitul vieþii lui aventuroase ºi atât de discutate, a spus-o ca pe o definiþie a fericirii. E o salvare pentru mulþi vorba asta, pentru toþi cei care fac prozã fãrã sã ºtie, e generoasã, e zadarnicã. Am observat cã oamenii nu ºtiu sã se poart cu cei cãzuþi în nenorocire, nici cei cãzuþi în nenorocire nu ºtiu sã se poarte cu ceilalþi. Argintiul doctor Mureºan, bãtrânul prieten al bunicii mele, obiºnuia sã mã previnã: nu trebuie sã te laºi pradã nici unei fericiri, nici unei nenorociri prea mari; amândouã sunt în egalã mãsurã dãunãtoare ºi împotriva firii. I-am telefonat lui Mami ºi am întrebat-o de Anca. I-am simþit neliniºtea. Doru a izbutit s-o convingã sã rãmânã la Bucureºti alãturi de fetiþã ºi sã ne aºtepte acolo. Mi-a povestit cã vecinele noastre, cele în vârstã cu care-ºi bea cafeaua au fost toate foarte ºocate. S-au vizitat ºi au plâns. Acest fapt mi-a fãcut plãcere. Mã bucur cã a mai plâns cineva în afarã de mine. Deºi, în sensul strict al cuvântului, eu încã nu pot sã plâng. * * Citesc „Logodnicul” de Hortenzia Papadat-Bengescu. Doru ºi-a terminat concediul pe anul acesta cu mine. M-a sfãtuit sã vin la Bucureºti. Vorbea chiar în termeni foarte concreþi despre cãsãtoria noastrã – depunerea actelor, analizele. Nu l-am mai plictisit cu rezervele mele. Acum putem sã ne cãsãtorim liniºtiþi, nu vom mai avea parte de o fericire burghezã. Acum ºtiu cã principalul e sã trãieºti, cel puþin aºa cred. Cãsãtoria, meseria, cum trãieºti, toate aceste eterne întrebãri se pot pune numai dacã exiºti. Este cel mai elementar fapt, dar acum, când îl descopãr pe pielea mea, îl întorc miratã pe toate pãrþile. Miraculos gust al truismelor. Am pus de-o parte „Logodnicul”, dupã o zi de încercãri strepezite. Pe urmã mi-am simþit sufletul mai uºor ºi m-am învinovãþit cã îmi e mai uºor. Am citit „Viaþa e vis”. Gust de vorbe goale. Frumoase ºi zadarnice închipuiri. Azi-dimineaþã m-a vizitat Diana, o fostã colegã, mi-a adus flori ºi prãjituri, mi-a reproºat la început cã am fost întotdeauna foarte rezervatã faþã de ea, indiferentã mai cu seamã când m-a invitat sã locuim împreunã când am fost în excursie în strãinãtate. Mi-a mãrturisit cã nu ºi-a putut explica ezitãrile ºi apoi refuzul meu, alta în locul ei s-ar fi simþit jignitã, dar ea nu, ea înþelege sã treacã peste toate fleacurile. Ea e o tovarãºã de arme rãbdãtoare. Nu ºi-a pus la suflet ciudata mea comportare, deºi sub raportul bunei creºteri a lãsat mult de dorit. O ascultam, zâmbind fãrã sã vreau. ÃŽmi face bine genul acesta de dohjeni. Nici prin minte nu mi-ar fi trecut cã frãmântãrile mele, nesiguranþa, ºovãirile, se pot manifesta în raporturile cu ceilalþi ca o lipsã de bunã creºtere. ªi totuºi, aºa a fost. Are dreptate. Pe urmã, când ea a simþit aerul meu de aprobare, s-a lansat în poveºtile din ºcoalã. Avea mare chef de vorbã. Mi-a vândut multe ponturi – vorba ei. Din când în când se oprea interogându-se: „Ce sã-þi mai spun?” A gãsit destule. Ingineraºul a plecat într-adevãr de la ºcoalã. A pus la punct un motoraº, nemaipomenit, la care lucra încã din facultate, ºi o fabricã din apitalã l-a implorat sã vinã acolo, sã-l producã în serie. Directoarea e distrusã, unde mai gãseºte ea un specialist atât de bun? Ingineraºul cu pãr de aur! Mioriticul! Ce sã-i faci? Oamenii mari se nasc în provincie, dar se duc sã moarã la Bucureºti! Noutãþi ºi despre profesorul de istorie. Cartea i-a apãrut ºi s-a vândut ca pîinea caldã. Exemplarele rãmase în depozit au ajuns la ºcolile din oraº ºi din judeþ, pentru viitoarele serbãri de sfârºit de an. Bârfa! Iatã efectul terapeutic al bârfei nevinovate! Nu mi-aº fi putut închipui. Am ºi izbucnit în râs de câteva ori, au fost câteva clipe în care am uitat cu desãvârºire de mine, iar în clipele de uitare se petrec minuni. Trupul, mereu în cãutarea salvãrii lui, profitã ºi aºterne piele nouã peste rãni. ÃŽntr-o clipã! * * Casa era pustie cu desãvârºire. Am ajuns prin întuneric în podul casei. M-a invadat mirosul de carton, de praf, de vopsea. M-am aºezat pe fotoliul vechi, tapiþat în nuanþe de la bej, maroniu, pânã la brun. Am simþit deodatã cât de mult m-am schimbat. Altã fãpturã se ascunde în silaba asta: eu. Mi s-a întâmplat de multe ori sã vin noaptea aici, când am locuit în vechea noastrã casã. Când eram în spital, mi-era dor, simþeam nu cã voi gãsi consolarea, dar cã mi se va pãrea mai uºor sã îndur aici, în aceastã casã, între mobilele, talmeº-balmeº de aici, de semne ºi simboluri amestecate, conþinând dinainte de naºterea mea toatã istoria pe care am trãit-o ºi încã o mie de alte posibilitãþi: dulãpiorul cu oglindã veneþianã, alãturi de scaunele cu furnir din mahon, aºteptând oaspeþi nevãzuþi, alãturi de masa petrecerii. Abia acum analizez acest sentiment sau pur ºi simplu îl trãiesc, acum când descopãr, ajunsã unde visam, cã într-adevãr mã liniºtesc, lucrurile emanã pentru mine unde blânde ºi mângîietoare, semiotica lor e încurajatoare, limpede. Dacã eu, umila pãpuºã însufleþitã, am ajutat casa sã existe, cu toate puterile mele slabe, casa, la rândul ei, mã ajutã sã trec, sã ajung dincolo de jalea mea chinuitã ºi caraghioasã. Dincolo de lovitura încasatã, de rana biologicã, de sfâºierea orgoliului meu de mamifer care nu a mai fost în stare încã o datã sã nascã o fiinþã vie ºi s-o hrãneascã cu lapte. „Accidente ca al tãu sunt foarte rare, spunea Delia. Un caz la zece mii!” Ce fantasticã reuºitã a sorþii mele sã nimereascã în bãtaia focului. Liniºtea atât de adâncã din jurul meu este tot o convenþie din marele joc. O odihnã a semnelor. ÃŽn întuneric, lumea îºi linge rãnile. Iar mîine vom lua totul de la capãt? Voi avea oare putere? Nu sã uit, pentru cã nu vreau sã uit. Numai eu pot da sens întâmplãrii mele ºi tragediei fãpturii care a încercat sã existe ºi nouã luni m-a vrãjit cu taina creºterii ei, s-a pus în acord cu pãmântul ºi cerul, cu ritmurile iernii, primãverii, verii ºi toamnei, iar acum, cu preþul suferinþei, pe care nu mi-o pot imagina, suferinþa ei, m-a restituit mie însãmi, hoit de balenã aruncat la mal, liber de orice rãspundere, nevoit sã priceapã de ce mai trãieºte, de ce a trãit ºi va mai trãi încã. Vorbe, vorbe, vorbe! Biete încercãri de a numi incendiul nemilos al rãrunchilor, acuta mea spaimã atât de adâncã, ghearele care îmi sfâºie inima. „Eu, bietul om care nu a avut curajul sã renunþe la visul lui, din întunericul nopþii ºi al durerii mele, te rog sã mã ajuþi! ªtiu cã nu mã voi stinge, cã multe asemenea nopþi mã aºteaptã încã, dar ajutã-mã sã îndur ce mi-e dat. Nu-þi pierde rãbdare cu nemernicul de mine, apleacã-te spre el pânã când în bietele-i imense membre þepene, în capul lui umplut cu rumeguº, va licãri în sfârºit o emoþie adevãratã, reflexul unei idei.” Am murmurat în întuneric un cântec de leagãn, un simplu cântec rimat, m-am chinuit fãrã milã, miºcându-mi braþele ca ºi cum aº fi þinut un copil. Toate au un rost, chiar ºi aceastã torturã, sadismul nocturn ºi dement, mîine plec în oraºul de piatrã, aici rãmâne mormântul secret al copilului meu. Doru habar nu are cã ºtiu. ………………………………… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE