FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Mihai Vasile
Îmi urlã pustiul a vers nenãscut,
ecoul se sparge în þãndãri de spumã,
pescãruºi de vocale danseazã rotund
desenând cu incendii
iluzii de zori.

ªi ninge cu alge spre cerul captiv
sub tãlpile goale, când valul turbat
seismic se-ntoarce spre larguri afone -
prohod de fereastrã
învinsã de vânt.

Îngheþ orizontul în rictus bolnav,
adoarme delirul închis într-o sticlã -
un ultim mesaj spre eternã uitare
cenuºã de suflet
pictatã pe nor.

Când moare în mine sãmânþa de vis
un gând se reteazã mareei de sânge -
ºi cântã sirena pierdutã în timp
întoarsã spre-absurdul
cernelii de soare.

Rãmân rãstignit între-ocean ºi ocean
speranþã-agãþatã de prora fantomã -
corabie tristã, pierdutã-n neant
cu râs de rechin ce-mi refuzã
pieirea.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Hai sa iti spun ce imagini mi-au placut mie mult.

"Îmi urla pustiul a vers nenascut,
ecoul se sparge în tandari " imi sugereaza un urlet mut.
A doua strofa imi sugereaza o lume intoarsa.
Si ultima strofa :
"Ramân rastignit între-ocean si ocean
speranta-agatata de prora fantoma -
corabie trista, pierduta-n neant."

Un Robinson prins intr-o lume creata chiar de el?
 
Postat de catre dana stanescu la data de 2004-04-18 12:10:20
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE