| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | ... |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Iuliana Serban                 |  |   
            |  | S-a fãcut târziu în suflet, îl strâng cu mâna de pe drum
 mã gândesc cã poate s-o fi prins ceva în el,
 în timp ce noi mergeam din om în om,
 întrebându-i ce mai fac cu viaþa.
 A nins aºa de frumos
 cã ne-au rãmas paºii în zãpadã
 (sã mai zicã cineva cã n-am existat!)
 în timp ce râdeam.
 Aici, pe unde-am ajuns,
 e foarte departe ºi frig,
 ºi-aº mai vrea sã aud o datã
 povestea aceea
 despre noi
 jucându-ne
 dincolo de deºerturi.
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Camelia - iti multumesc pentru ca vezi la mine in suflet mai mult decat oboseala, sper sa ai dreptate :) Nu m-am legat de el pana la sfarsit, pentru ca acolo e "departe si frig", se arata imaginea deserturilor, si nu vreau sa ma asez cu totul acolo. Strang sufletul de pe drum dupa ce l-am imprastiat prin zi, mergand din om in om.  Cand s-a facut tarziu, a oboseala, am nevoie de ceea ce a adunat peste zi, e ca un reflux... De acord cu repetitia lui "in timp ce", o sa incerc sa gasesc altceva. Iar timpurile, s-ar putea sa fie din cauza ca de-o vreme incoace se cam incapataneaza sa se amestece la mine in viata :) Iti multumesc ca ai trecut si ca mi-ai spus.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Iuliana Serban               la data de  
              2006-01-03 18:17:50 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | "A nins aºa de frumos cã ne-au rãmas paºii în zãpadã" e frumos ce ai spus,  dar e doar frumos ca imagine, nu si poetic.
 incepi cu sufletul in poezie, ca subiect principal. asteptarea mea ca cititor era sa mi-l dezvalui pana la capat, adica sa te legi de el pana la sfarsitul poeziei. si apoi imaginea tarzie din suflet cu stransul lui de pe drum e confuza. ma faci sa te intreb ce are una cu alta.
 "mã gândesc cã poate s-o fi prins ceva în el,
 în timp ce noi mergeam din om în om,
 întrebându-i ce mai fac cu viaþa."
 aceasta imagine e ok. insa cred ca as scapa de acel "ma gandesc ca" pentru ca se intelege ca te gandesti
 si mai e ceva...parca nu respecti acelasi timp... ba prezent, ba trecut...etc
 repetitia lui: "in timp ce" nu e ok
 
 iti spun toate acestea pentru ca vad la tine in suflet, nu oboseala, ci poezie si te rog sa le iei ca pe niste sfaturi.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              expirat CNT               la data de  
              2006-01-03 17:54:01 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |