|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
gheorghe Sarbu |
|
|
Nu numãrul face valoarea.
Unul
Sunt momente când normalul se simte singur, când normalul se simte respins ºi sunt momente când excepþia ia locul normalului. Ce face posibil ca, excepþia sã nu traversese asemenea cu normalul, mãrile omogene, populate cu ingrediente de tot felul? Vocile interioare …
Doi
Din holdele cu întâmplãri fireºti, din brazdele cu situaþii create, aduc pentru exemplificare cazul Dimitrie Stelaru. Pentru a demonstra convingãtor cã, fiinþa care nu populeazã locul comun se loveºte superior de altercaþiile inerente vulgului, mã slujesc deopotrivã de cei doi poli ai oricãrei limite: a) decizia, ºi b) indecizia. Un poet contemporan, cãruia i-am zis cã scriitura lui este minorã, mi-a replicat: dar sunt pe prima paginã a tuturor revistelor literare! Nu este singurul motiv pentru care abordez tema pe care mi-am propus s-o dezbat, din afara intereselor de clicã, de grup, de gaºcã … Superior, în accepþia mea, înseamnã Defriºãtorul. Este firesc, aºadar, ca în ordinea lucrurilor sã se vinã nu doar cu indicele cumulului, ci ºi cu matricea mobilurilor determinante crezului.
Trei
Venim ca parte de Doamnã Lume amnezici. Doamna Lume însãºi este amnezicã. Totul se petrece, aºadar, pe tãrâmul fãrã umbre, la voia arbitrariului. Nu este de mirare, astfel, de ce, dar mai ales, de unde vine bãlãcãreala verticalitãþii mult presupusului Drum Uman. Se cheltuiesc sume imense pentru acumularea de cunoaºtere, inerent peste actul de creaþie; postmortem, se cheltuiesc aceste sume, comemorativ alandala, asemenea actelor fizice ce le premerg, promulgã, însineleazã, cu/ in acelasi numitor comun, dinamitarea echilibrului dintre Eul Interior si Eul Exterior ai Polilor Umani, cauzã ºi efect în aievea, matematic inutile. Ce anume o salveazã pe Doamna Lume de la dezagregare? Superficialitatea ei, inconsecvenþa ei, suficienþa ei … Cumul Doamna Lume de Tare, necumul Doamna Lume de Valori: cele câteva strecurate abil pe Tabla Istoriei, de departe fiind tot atâtea leit-motive de inoperante Idei. Mare depravatã Doamna Lume aceasta! Stare ( … ) “ de te fabula narratur “1 , în care se complace cu totalã neimplicare, dar cu chef de rezoluþie, in 99,99% paralelã pânã ºi cu determinantele ei; când diferitã faþã de Ea Insãºi, când asemenea faþã de Ea Insãºi, veºnic în Radical de Funcþie amorf, nu însã ºi cu interesul personal propriu. Mereu în miºcare, mereu în repaus, mereu în necunoºtinþã de propice. Prinsã pe picior greºit de opiniile ei, scapã basma curatã, restauratã tot de opiniile ei; o zvârcolire de mâl stãtut, dimensionatã dupã urechea atinsã de surzenie a Mediei.
Compendiu
Venim în Lumea Incarnatã fãrã memorie; neuronii ne sunt spãlaþi, urechile curãþate, ochii dezinfectaþi, buricele degetelor amuºinate. Curioºi venim, blazaþi venim, neutri venim. Pânã sã învãþãm mersul, pânã sã învãþãm gânguritul, pânã sã învãþãm ochiada, învãþãm pupãtura gleznei, pupãtura biberonului, pupãtura degetului arãtãtor. Luãm cunoºtinþã de noi prin pupãturã, ºi tot astfel, ºi de mediul uman. Buzele, carevasãzicã, devin organul perpetuãrii stirpei lui Hercule. Si cum asta parca n-ar fi destul, pânã facem cu mâna vieþii, mai invãþãm speranþa, mai învãþãm tãcerea, mai învãþãm despre cap, cum cã dacã este plecat, sabia nu-l taie… Facem armata, luãm licenþa, luãm masteratul … Devenim mamã, devenim tatã, devenim profesori universitari. Si murim, ºi ne naºtem, ºi iar murim. Plecãm, când plecãm de pe lume senili, venim, când venim pe lume senili; pupãtura fie ºi în en-gros, nu duce la înþelepciune. Toate la locul lor, ar spune tolerantul, ceea ce nu este departe de cum stau lucrurile în este; nu ºi dupã ce drept sfârcul sânilor este luat defileul feselor …
Nuanþe
Multele pãrti din care este acrostihatã Doamna Lume, þin de hazard, cu excepþia Geniului, care þine de Har. Ce este de preferat: nisipurile miºcãtoare ale lui ªtiu cã nu ªtiu, sau rãspãrul lui încerc sã ªtiu ceea ce nu ªtiu? Aceastã întrebare în veci nu va cãpãta rãspuns. In acest caz, înaintarea pe Drumul Uman mai este necesar ca predilecþie? Si dacã, ºi dacã, ºi dacã ( … ).
Doamna Lume, la un moment dat, se va gãsi în faþa situaþiei fãrã ieºire, de-a nu avea unde-ºi depozita reziduurile fiziologice. Ei aº, a zis mileniul 2. Si ce dacã, impetuos declamã mileniul 3. Ia te uitã, domnule, la (rãs)pãr(ul) ãstã, apãsat admonesteazã avalul. Lasã, Doamnã Lume, lasã, susurã izvorul, pe jumãtate neliniºtit, pe jumãtate împãcat cu propriu-i destin.
Când primãvara puhoaiele rup zãgazul, pânã ºi ºanþul cel mai mizer devine matcã.
Geniul se naºte cu înþelesul acestui Lucru Major. Iatã de ce, Intregul þine cont pânã ºi de cea mai infimã parte a Edificiului Social.
De aici vin calitãþile … Nu ºi defectele …
Albia
Cu viaþa, cu naºterea, cu moartea, nu se negociazã.
Malul
Ar trebui sã mã impãunez cu meritul de a strânge sub coapse a totul ce este lipsit de noimã. Dar nu procedez astfel, deoarece gândesc opusul; dacã ceea ce încerc sã reliefez nu este merit, ci îndatorire? Daca mie, ºi nu altcuiva, îi este hãrãzit sã strãjuiascã zariºtea? Cineva, pânã la urmã, trebuie sã ducã ºi ponoasele … Accept, drept urmare, sã despic în patru necunoscutul. Iau evidenþa drept ceea ce nu este, ºi încerc s-o conturez: aºa, aici este adevãrul; trebuie sã ne împãcãm cu Inºine; pentru atingerea acestui implacabil deziderat, este suficient ca deºteptul sã nu mai facã pe prostu’ …
Exclus?
De fel, aidoma!
1.- “ De tine e vorba în aceastã povestire „.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
La multi ani gheorghe Sarbu.
Ne-ai prezentat un text in care te-ai depasit pe tine. Un text binevenit la acest inceput de an care poate constitui debutul unui demers introspectiv si, poate, prospectiv pentru fiecare dintre membrii acestui site.
Textul, pe langa "diagnosticarea" precisa a raportului creator - geniu in raport cu lumea are si valente poetice pe care le exemplific aici cu :
" Venim ca parte de Doamnã Lume amnezici.
Doamna Lume însãºi este amnezicã.
Totul se petrece, aºadar,
pe tãrâmul fãrã umbre,
la voia arbitrariului."
sau cu
"Ar trebui sã mã impãunez cu meritul
de a strânge sub coapse a totul ce este lipsit de noimã.
Dar nu procedez astfel,
deoarece gândesc opusul;
dacã ceea ce încerc s
ã reliefez
nu este merit,
ci îndatorire?
Daca mie
ºi nu altcuiva
îi este hãrãzit
sã strãjuiascã zariºtea?
Cineva, pânã la urmã,
trebuie sã ducã
ºi ponoasele"
Si nu numai.
Insa cel mai important mi se pare excursul filosofic, detasat, usor maieutic, dens, problematizant.
Totusi, atentie, lumea, ca sistem statistic avand capacitati autoreglante, are autonomie existentiala iar apartenenta ori nonapartenenta la acest sistem, pentru subsisteme cognitive de natura umana, indiferent gradul de valorizare ori autovalorizare, de la un moment dat devine ori poate deveni, pe de o parte o optiune individuala iar, poate, din punctul de vedere al sistemului existential inclusivist, numesc aici "Doamna Lume" un criteriu de performanta. Se poate astfel, cel putin,dichotomiza fatalitatea. Si intelege astfel povestirea autoreferanta.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2006-01-01 19:42:15 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|