FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet XLIV de William Shakespeare (traducere/adaptare)
Text postat de Cristian Vasiliu
Varianta 1:

Dacă ar fi esența cărnii gândul,
Nu m-ar opri distanțele mârșave,
Ci le-aș străbate surâzând ca vântul
Ce-adunce-n portul tău iubit epave;
Nu mi-ar păsa că între noi pământul
S-a așternut hulpav căci în secunde
Neostoitul gând, înconjurându-l,
Te vor găsi oriunde te-ai ascunde.
Dar iată, îmi denunță neputința
Același gând de a-ți urca Olimpul,
Fi'ndcă din lut și apa mi-e ființa
Și mă strivește între spițe, timpul.

Împovarați, sub humă, de tăcere
Noi mângâiem cu lacrimi doar durere.

Varianta 2

Dac-aș turna în seva cărnii gândul
Nu m-ar opri distanțele mârșave,
Ci le-aș sări încrezător, ca vântul,
Să-ți ancorez în port printre epave.
Nu mi-ar păsa că între noi pământul
S-a așternut în zile sau secunde;
Neostoitul gând, înconjurându-l,
Te va găsi oriunde te-ai ascunde.
Dar iată, îmi denunță neputința
Același dor de a-ți urca Olimpul,
Fi'ndcă din lut și apa mi-e ființa
Și mă strivește între spițe, timpul.

Împovărați de humă, în tăcere,
Noi mângâiem cu lacrimi doar durere.

Sonet XLIV de William Shakespeare

f the dull substance of my flesh were thought,
Injurious distance should not stop my way;
For then despite of space I would be brought,
From limits far remote where thou dost stay.
No matter then although my foot did stand
Upon the farthest earth removed from thee;
For nimble thought can jump both sea and land
As soon as think the place where he would be.
But ah! thought kills me that I am not thought,
To leap large lengths of miles when thou art gone,
But that so much of earth and water wrought
I must attend time's leisure with my moan,

Receiving nought by elements so slow
But heavy tears, badges of either's woe.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Tot sapand pe net am mai gasit o varianta:

"Posomorâtu-mi trup gând să-mi fi fost,
Nici depărtarea stavilă n-ar fi,
C-atunci, în ciuda spațiului anost,
Bătând nemărginiri, eu te-aș găsi,
și n-o conta unde-mi va sta piciorul
și-n ce singurătăți el va păși
Căci peste mări și țări zbura-va-mi dorul
Pe unde ești, îndată ce-oi gândi.
Dar mă ucide gândul că nu-s gând
Să pot sări întinderi când tu pleci,
Ci-s o plămadă de-apă și pământ
Veghind, cu un suspin, secunde reci.
De la stihii eu nu primesc decât
Durerea ta în lacrimi... doar atât."

Cristi Munteanu
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2008-09-27 11:42:16
         
 
  Trista substanța-a cărnii de-ar fi gând
păgubitoarele hotare-aș trece
în ciuda depărtării, aducând
faptura ta ce-n alte zări petrece.
N-ar fi nimic piciorul meu de-ar sta
departe de tărâmul ce te-ascunde,
gându-i mai sprinten și de tine-ar da
închipuindu-și cum te-arăți și unde.
O, dar că nu-s gând îmi spune gândul,
n-am cum să sar peste noian de leghe,
îmi locuiesc pământ și apă trupul,
mi-e dat s-aștept, mi-e dată numai veghe...
Pământ și apă, ce va mai pot cere?
Doar lacrima, pedeapsă și durere.

Gh. Tomozei

Notă: versul 9 este greșit din punct de vedere al ritmului; ar fi corect dacă ar arăta astfel:
"O, dar că nu sunt gând îmi spune gândul"...
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2008-09-27 10:25:22
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Multumesc pentru lectura Radu Stefanescu si Tania Roman.

Tania:
1. Shakespeare repeta nu mai putin de 4 ori...
2. Propunerea de inlocuire este ok si nu altereaza intelesul si nici ritmul insa am abandonat intre timp varianta 1...

Radu
1 Am sa schimb esuez cu ancorez. Merge mult mai bine...
2. Fi'ndca - fiindca : mai meditez... sugestie f buna...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2008-09-27 10:07:41
         
 
  vot pentru varianta II-a, totusi:

nu ar merge mai bine ''ancorez'' in loc de ''esuez''?

iar versul ''Fi'ndcă din lut și apa mi-e ființa'', ar putea fi scris
''Fiindcă'n lut și apă-mi stă ființa'', scapand de forma prescurtata a lui fiindca

mi-a placut cel mai mult ''mă strivește între spițe, timpul'' unde zic eu, nu trebuie virgula dupa ''spite''

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-09-27 08:05:24
         
 
  Gândurile-mi sprințare,-nconjurându-l,
Te vor găsi oriunde te-ai ascunde.
Dar iată, îmi denunță neputința
Același gând de a-ți urca Olimpul,

ganduri/ gand prea se repeta acestea doua plus ca 'gandurile-mi sprintare' nu se potriveste la melodia versurilor
iti sugerez 'pornirile-mi sprintare'

Tania
 
Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-09-27 03:46:41
         
 
  Varianta2:

Dac-aș turna în seva cărnii gândul
Nu m-ar opri distanțele mârșave,
Ci le-aș sări încrezător, ca vântul,
Să-ți eșuez în port printre epave.
Nu mi-ar păsa că între noi pământul
S-a așternut în zile sau secunde;
Neostoitul gând, înconjurându-l,
Te va găsi oriunde te-ai ascunde.
Dar iată, îmi denunță neputința
Același dor de a-ți urca Olimpul,
Fi'ndcă din lut și apa mi-e ființa
Și mă strivește între spițe, timpul.

Cristi
Împovărați de humă, în tăcere,
Noi mângâiem cu lacrimi doar durere.
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2008-09-27 03:14:34
         
 
  Alte variante de traducere:

1. de Ilinca Bernea

Dac-al meu trup de carne ar fi gând
Nedreptei departari ce ne desparte
Nu s-ar împotrivi cer sau pământ
Distanțe, timpuri, așteptări deșarte…

N-ar mai conta că pașii mei și-ai tăi
Alte meleaguri calcă-n astă lume
Caci aș putea străbate munți și văi
Cu-a minții mele forță către tine

Dar mă ucide gândul că nu-s gând
Mi-e trupul greu de ape și coline
Pedeapsa depărtării o înfrunt
De parcă mii de leghe-mi curg în vine

În neputința cărnii-mi aflu chinul
Și-ncerc prin lacrimi să forțez destinul…

2. de Axel H.LENN

XLIV

De-ar fi esența cărnii mele gând,
Distanța crudă-n cale nu mi-ar sta,
Că-n ciuda ei aș tot umbla, trecând
Din depărtate zări în lumea ta.

N-ar mai conta că pasu-mi șezământ
Pe țărm străin de tine-și dobândi;
Sări-ar gândul apă și pământ
Imaginându-și unde te-ar găsi.

Dar ah! Mă frânge gândul că nu-s gând,
Zări lungi să dovedesc când ești plecat,
Ci doar pământ și apă întrupând,
Răscumpăr timpu-n jeluit oftat.

Nimic mai bun din trupu-mi nu vădesc
Doar lacrimi mari, semn jindului firesc.
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2008-09-26 20:27:20
         
 
  typo: hupav
ritmul in versurile 7 si 11
revin cu sugestii
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-09-26 20:15:40
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE