FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de BOGDAN GROZA
pentru mine drumul se terminã întotdeauna acolo unde el începe de fapt
sã devinã o prelungã luminã în pal oranj
când preiau invariabil de la un bâtrân eschimos cu suflet de copil toatã oboseala de dupã sãrbãtori
iar râsetele de crãciun în formã cubicã se sparg cu zgomot în capul meu
ho ho ho o datã ho ho ho de douã ori ho ho ho de trei ori adjudecat
aud obsesiv în urechi în creieri în sângele-mi botezat cu horincã vin ºi coca-cola

mã petrec indiferent pânã la jumãtatea de jos a piramidei lui maslow
cu acelaºi automatism naiv ca al unui câine de fiziolog rus
ºi las sã treacã peste mine impresii despre cum arãtam în urmã cu x ani când aveam douã inimi în formã de iguanã
iar dacã în ecuaþia sufletului x era o necunoscutã frumoasã
atunci puteam s-o definesc simplu prin regula de trei simple
ca fiind una dintre acele cãderi perpendiculare ºi spectaculoase
cu care-mi pã(cã)leam moartea pânã la venirea instantanee a luminii
în oranjul puternic vasodilatator


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Camelia, iti multumesc de comentariul tau si te mai astept pe la mine. La multi si frumosi ani si tie!
Gabriela, alternativa caderii in Sus e posibila dupa ce ai stiut cum e caderea in jos, sau pe perpendiculara, pentru ca numai atunci poti aspira la inaltimi. Multumesc de gandurile tale si ma bucur daca ceva ti-a ramas intiparit in minte.
La multi si frumosi ani!
 
Postat de catre BOGDAN GROZA la data de 2006-01-04 12:14:19
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  poem-sindrom al cãderii perpendiculare în sine înaintea marii treceri, bilanþ ante-revelion, iatã, deja am pãºit într-un nou ciclu, deocamdatã nu avem altã alternativã decît cãderea în Sus.
plãcut mult versul final - imi pã(cã)leam moartea pânã la venirea instantanee a luminii
în oranjul puternic vasodilatator
- oranjul acela puternic, care e ºi culoarea mea preferatã, este imaginea cu care plec de aici.

La Mulþi Ani!!!
 
Postat de catre Gabriela Petrache la data de 2006-01-03 21:17:52
         
 
  mda, nu stiu ce as putea spune. caderea titlului m-a atras. adica de ce perpendiculara? sau ai vrut sa spui paralela? caderi paralele?
incepe frumos poezia, ca o confesiune, apoi nu stiu ce as mai putea spune. poate nu mi-am revenit dupa sarbatorile astea...
la multi ani!
 
Postat de catre expirat CNT la data de 2006-01-02 19:32:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE