PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Dinspre Valeriu Barbu (59) Text postat de Mariana Fulger «fost-am tei» sunt un caiet frunzăros, fără coperte – cineva tot scrie aici… chestiuţe aparent banale, aparent extraordinare, citeşte doar vântul fost-am tei, fost-am sul de hârtie mândră, ehei… fost-am caiet de muzică, de curat… x şi zero vor juca, pe obrazul văruit, plictisiţi copiii închişi în bietul meu trup …………………….. învăţătorii predau azi demitizarea desacralizarea sunetelor, semnelor şi înjurături moderne, dar mai ales cursuri intensive de naibalogie aplicată… __________________ «cine s-a smuls» trunchieri din poveste europeană, iată neaoş încotro cântat cu prefăcută jenă, două suflete căutând destin comunitar: el, Băgamiaşul, pătrăţos şi nesătul de muncă ea, Băgămiaşa, frumoasă în felul ei sfioasă la îngrămădeală, dar stăpână pe sinele extins papuceşte şi peste el Au rătăcit ei aşa, europeic, până s-au întors cu târziul în glie acum au doi copii străini – cetăţeni altor ţări, gângurind semi-română el şi ea nu bagă de seamă, pentru că n-au trudesc ereditară ţărână fără râvna de la… Începuturi aceasta se răzbună le dă rod hibrid: grâul-fluier, porumbul-vioară înjumătăţită fasolea-plumb sec, vernil-vineţiu iar odihna de altădată-i tropăită de ecouri – caii morţi în războaie cine s-a smuls rădăcinii prinde altoi din mărăcinii pustiirii ţăranul îşi pierde domnia plecând crucile se preling în asfalt sângeriu, de acum înainte pruncii se vor naşte tăcuţi __________________ «unde mă voi duce…?» nu sunt alesul şi nici singur nu mă voi chema risipa nu-ntr-adins mă ştie, nici harul… urma mea prelinsă-n vaietul lumii satului românesc mă va naşte din nou, din acelaşi părinte din acelaşi sunet ce mă voi face când asfaltul va înveli ca o epidermă a diavolului toate satele? Unde mă voi duce să mor ultima oară? Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării – cum nici răul nu-i perfect… Am vietăţi cu mine mai multe chiar decât Noe unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus şi că noaptea-i aproape…? Speranţa, hristica respiraţie abia îmi învaţă numele sau …mi-l pierde-n dâra nechemării Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   'Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării – cum nici răul nu-i perfect… Am vietăţi cu mine mai multe chiar decât Noe unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus şi că noaptea-i aproape…?' la rascruce, framantarile iau forma de responsabilitate a 'eului' si a oricarei 'vietuitoare' dependenta de 'el'... un 'ideatic Noe', amintit, fara garantia divina... o pustiire care ne patrunde, si care ne testeaza... cele scrise, Val, se pliaza ideologiei, stimul necesar in momentele vitregi, te-am citit si te salut de pe insula, gand bun tie, regards, goia salutari, Mariana.   Postat de catre nula nada la data de 2008-09-21 21:48:54 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Mulţumesc frumos din nou şi mereu, poetule. Valeriu se va bucura mult. Nu trebuie să-mi mulţumiţi pentru postare. Mulţumiri celor care ne găzduiesc şi cititorilor. Sănătate multă tuturor, bucurie şi visuri împlinite. Tuturor sărbătoriţilor La Mulţi Ani!   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-09-21 11:32:52               când am citit, era prea devreme şi n-am vrut să fac gălăgie... am pus lumină şi-am plecat spunându-mi că va trebui să revin să-i mulţumesc şi lui Valeriu pentru scriere, am revenit să-ţi multumesc şi ţie pentru postare, gestul tău deosebit şi să-ţi spun şi cu această ocazie La Mulţi ani Mariana. ps. să-ţi fie aşteptările senine. cu drag, tavy şi vot.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-09-21 11:09:23               Mulţumesc, Dane. Volumul al treilea, din care fac parte toate aceste poezii şi ce voi mai posta pentru Valeriu, pentru că sper să posteze singur curând, e deja la publicat. Fiecare om simte si scrie în felul său, dacă scrie. Eu înţeleg poezia aleasă de tine şi o simt aşa cum a scris-o Valeriu. Poate din cauză că trece prin gândul meu, rescriind-o. Tu, cititor, o treci prin filtrul sensibilităţii şi gândului tău. Suntem diferiţi precum boabele de rouă sau stropii ploii. Vibrăm în felul nostru unic la orice sunet, imagine sau tăcere. Valeriu se va bucura pentru lectură şi comentariu şi îţi mulţumesc. O seară liniştită, sănătate şi mult bine.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-09-20 19:54:28               Poemul acesta, dar atat cat il las, mi se pare foarte reusit. Cred ca asa ar trebui sa arate: «fost-am tei» sunt un caiet frunzăros, fără coperte – cineva tot scrie aici… chestiuţe aparent banale, aparent extraordinare, citeşte doar vântul fost-am tei, fost-am sul de hârtie mândră, ehei… fost-am caiet de muzică, de curat… x şi zero vor juca, pe obrazul văruit, plictisiţi copiii închişi în bietul meu trup   Postat de catre © Dan Carlea la data de 2008-09-20 19:41:00	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE