FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Dinspre Valeriu Barbu (59)
Text postat de Mariana Fulger


«fost-am tei»

sunt un caiet frunzăros, fără coperte – cineva
tot scrie aici…
chestiuțe aparent banale, aparent extraordinare,
citește
doar vântul

fost-am tei, fost-am sul de hârtie mândră, ehei… fost-am
caiet de muzică, de curat…

x și zero
vor juca, pe obrazul văruit, plictisiți copiii închiși
în bietul meu trup
……………………..

învățătorii
predau azi demitizarea
desacralizarea sunetelor, semnelor și
înjurături moderne, dar mai ales cursuri intensive
de naibalogie aplicată…
__________________


«cine s-a smuls»

trunchieri din poveste europeană, iată neaoș încotro
cântat cu prefăcută jenă, două suflete căutând
destin comunitar:
el, Băgamiașul, pătrățos și nesătul
de muncă
ea, Băgămiașa, frumoasă în felul ei
sfioasă la îngrămădeală, dar
stăpână pe sinele extins papucește
și peste el

Au rătăcit ei așa, europeic, până
s-au întors cu târziul în glie
acum au doi copii străini – cetățeni altor țări, gângurind
semi-română
el și ea nu bagă de seamă, pentru că
n-au
trudesc ereditară țărână
fără râvna de la… Începuturi
aceasta se răzbună
le dă rod hibrid: grâul-fluier, porumbul-vioară
înjumătățită
fasolea-plumb sec, vernil-vinețiu
iar odihna de altădată-i tropăită
de ecouri – caii morți în războaie
cine s-a smuls rădăcinii prinde altoi din mărăcinii pustiirii
țăranul își pierde domnia plecând
crucile se preling în asfalt sângeriu, de acum înainte pruncii
se vor naște tăcuți
__________________


«unde mă voi duce…?»

nu sunt alesul și nici singur
nu mă voi chema

risipa nu-ntr-adins mă știe, nici harul…
urma mea prelinsă-n vaietul lumii satului românesc
mă va naște din nou, din același părinte
din același sunet

ce mă voi face când
asfaltul va înveli ca o epidermă a diavolului toate satele?
Unde mă voi duce să mor ultima oară?

Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării – cum nici răul
nu-i perfect…
Am vietăți cu mine mai multe chiar decât Noe
unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus
și că noaptea-i aproape…?

Speranța, hristica respirație
abia îmi învață numele sau
…mi-l pierde-n dâra nechemării
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  'Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării – cum nici răul
nu-i perfect…
Am vietăți cu mine mai multe chiar decât Noe
unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus
și că noaptea-i aproape…?'

la rascruce, framantarile iau forma de
responsabilitate a 'eului' si a oricarei 'vietuitoare' dependenta de 'el'... un 'ideatic Noe', amintit, fara garantia divina... o pustiire care ne patrunde, si care ne testeaza... cele scrise, Val, se pliaza ideologiei, stimul necesar in momentele vitregi, te-am citit si te salut de pe insula,

gand bun tie,

regards,

goia


salutari, Mariana.
 
Postat de catre nula nada la data de 2008-09-21 21:48:54
         
 
  Mulțumesc frumos din nou și mereu, poetule. Valeriu se va bucura mult. Nu trebuie să-mi mulțumiți pentru postare. Mulțumiri celor care ne găzduiesc și cititorilor. Sănătate multă tuturor, bucurie și visuri împlinite. Tuturor sărbătoriților La Mulți Ani!  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-09-21 11:32:52
         
 
  când am citit, era prea devreme și n-am vrut să fac gălăgie...
am pus lumină și-am plecat spunându-mi că va trebui să revin să-i mulțumesc și lui Valeriu pentru scriere,

am revenit să-ți multumesc și ție pentru postare, gestul tău deosebit și să-ți spun și cu această ocazie La Mulți ani Mariana.

ps. să-ți fie așteptările senine.

cu drag, tavy
și vot.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-09-21 11:09:23
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Mulțumesc, Dane. Volumul al treilea, din care fac parte toate aceste poezii și ce voi mai posta pentru Valeriu, pentru că sper să posteze singur curând, e deja la publicat. Fiecare om simte si scrie în felul său, dacă scrie. Eu înțeleg poezia aleasă de tine și o simt așa cum a scris-o Valeriu. Poate din cauză că trece prin gândul meu, rescriind-o. Tu, cititor, o treci prin filtrul sensibilității și gândului tău. Suntem diferiți precum boabele de rouă sau stropii ploii. Vibrăm în felul nostru unic la orice sunet, imagine sau tăcere. Valeriu se va bucura pentru lectură și comentariu și îți mulțumesc. O seară liniștită, sănătate și mult bine.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-09-20 19:54:28
         
 
  Poemul acesta, dar atat cat il las, mi se pare foarte reusit. Cred ca asa ar trebui sa arate:

«fost-am tei»

sunt un caiet frunzăros, fără coperte – cineva
tot scrie aici…
chestiuțe aparent banale, aparent extraordinare,
citește
doar vântul

fost-am tei, fost-am sul de hârtie mândră, ehei… fost-am
caiet de muzică, de curat…

x și zero
vor juca, pe obrazul văruit, plictisiți copiii închiși
în bietul meu trup

 
Postat de catre © Dan Carlea la data de 2008-09-20 19:41:00
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE