FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
CATEDRALA MÎNTUIELII PRIN SCRIS
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
http://mantuirea-prin-scris.blogspot.com/

Umblînd după altele, dau pe un blog de site-ul lui Nicolae MÂNTUIREA PRIN SCRIS. Acolo găsesc cîteva imagini prelucrate digital de Anișoara Iordache (ale cărei realizări în acest gen le știam deja).

Tot coborînd șirul de postări, jos de tot, pe un fond albastru închis, găsesc - surpriză! - textul meu care se mai află azi pe prima pagină aici.

Domnul Nicolae m-a invitat de două ori pe site-ul cu pricina și din motive pe care nu le mai divulg nu am dat curs invitației. Pot spune doar că nu țin să mă mîntuiesc laolaltă cu dînsul.

Impresia mea este că bunul simț (nu vreau să vorbesc aici de legi) cere ca atunci cînd publici textul cuiva să-i ceri încuviințarea. Spun asta aici, pentru că de aici bănuiesc că l-a copiat dînsul, din moment ce nu i l-am trimis eu.

Este însă posibil ca, în gîndirea sa vioaie, domnul Nicolae să creadă că, așa cum a urecheat mai de mult la gazeta sa de perete pe cei care nu au catadicsit să accepte invitația pe acel blog, acum, închipuindu-se o autoritate care face un favor celor pe care, nu-i așa, îi lansează, fără voia lor, pe fițuica sa, de data asta să pozeze în mecena literar.

Eu cred că este totuși un abuz al unei persoane care nu-și cunoaște lungul nasului. Și îmi permit să-i spun, ca să nu mă pronunț mai categoric, că nu țin să-mi mai facă această onoare.

Oricum, nu agreez lucrurile făcute de mîntuială. Și nici acest mod de a-ți promova site-ul abuzînd de textele altora.

Mă întreb dacă nu cumva a procedat la fel și cu: Nicolae Sirius, Liviu Nanu, George Savu, Kosta Vianu, Mitica Ion, aflați în aceeași casetă albastră.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 


Mîntuiala literară



Și cin' se mîntuiește cu ardoare
ajunge la panoul de... onoaare.

(Cercetați bine site-ul și veți vedea cum este răsplătită munca pe cîmpia literară!)

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-19 16:40:30
         
 
  Când Nicolae și-a scos blogul
Făcu cu dracu-o învoială:
Până va alerga ologul
Să scrie doar de mântuială!

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2008-09-19 11:42:47
         
 
  Bre, Latunski, io ti-as zice doar atata: foaie verde cum e schija, nu cumva te... rupe grija de furtunu' lu' Dabija? Ai actiuni la fabrica lu Insultescu, esti frate cu ibegeaua lui sau ce? Promovarea sexului este apanajul televiziunii nationale, ce-are a face sexu cu pornografia? Io ti-as recomanda, bineinteles daca n-as sti ca n-am nici un drept io sa fac recomandari, sa-ti vezi de preocuparile matale critice, de directii si curente, nu de schimonoseli si fente, cum incerci sa faci acuma. Si de erectiile mele sa nu te mai legi, ca te sparg, sa moara mama lu Frankfurt pe Oder! Tu stii ce-a patit biata fata? Cand oi avea io oleaca de timp iti povestesc. Cu simpatie, K  
Postat de catre sters sters la data de 2008-09-19 09:42:40
         
 
  Da, am numărat deja vreo cinci clone ale grupusculului din Pantelimon.
Încă una e acest Latunski, ce face pe deșteptul rafinat, doar așa, ca să vedem noi că în partea neluminată a lunii evoluează și pioși cu manere, bre!
De ce și-or pierde de pomană vremea pe aici, că bînzeturi isprăvite nu prea fac?! Ei, dar plăcerea estetică a contemplării spațiului sideral, împănat cu clone luminoase, este un mod de a-și recupera aspirații neîmplinite.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2008-09-19 09:03:00
         
 
  Kosta Vianu, te știu un adversar feroce al promovării sexului în literatură. Voiam să te întreb dacă avem voie să-l promovăm în particular. Comentariul de mai jos mă edifică și îmi aduce pacea în suflet. Chiar dacă ești adept al teoriei creaționiste, nu mă pot abține să exclam fericit: TRĂIASCĂ HOMO ERECTUS!(sau, mă rog, bine că a trăit)  
Postat de catre latunski criticul la data de 2008-09-19 08:28:01
         
 
 
"n-as mai vrea pe lume inca unul ca tine"

Kosta, te supraapreciezi. În cazul lui s-a produs o mutație genetică. Și-a băgat Nichipercea coada. Și să vrei n-ai putea încurca atît de haotic genele. Inginerie combinatorie de clasă. Numai în cazul lui Mr. Bean a mai ieșit un ins atît de bătrînicios.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-18 17:09:42
         
 
  Il anunt in mod oficial pe Exultescu Spirtual ca oricare din cei trei "batrani" ( carora cu atata delicatete le... sugereaza sa faca o troica sau un trio) oricare din noi zic, i-am putea face un fratior, cu conditia ca trista sa mama sa mai fie eligibila, cat de cat. Asadar, eroare, eroare, de trei ori eroare, de care neputinte cutezi sa vorbesti, netotule? Eu n-as avea nici o indoiala, afara poate doar de aceea ca n-as mai vrea pe lume inca unul ca tine. Sa ma ierte biata doamna, cu dansa chiar ca n-am nimica... Cu scarba, K  
Postat de catre sters sters la data de 2008-09-18 15:38:39
         
 
  Bibliografie: "Luceferel și Reșapata", care trebuie, musai, repostată!  
Postat de catre ioan peia la data de 2008-09-18 13:46:52
         
 
  Ceea ce mă distrează foarte tare pe mine este următorul fapt: logica de-o șchioapă a unor patrupezi gînditori cu mădularele, care nu văd ridicolul în care navighează. Cel de față, un escu de cartier, care se dă cocoș prin cotineață, tot folosește, cu obstinație și, chipurile, subtilă ironie, sintagma „bătrîne”, însoțită de alte epitete, închipuindu-și probabil că, cel puțin eu, sunt o dărîmătură de individ care se transportă în cărucior prin urbe și înșiră spital după spital. Odată, că povestea imaginată de către el ar putea fi foarte relativă. Apoi, că secul la bibilică uită un fapt elelmentar: că nu e veșnic și că, după colț, îl pîndește, inflexibilă, aceeași sintagmă, care va apărea, fatalmente, tocmai cînd îi va fi lumea mai dragă, mai exact: pe negîndite. Așa, precum zice latinul: „fugit ireparabile tempus”. Dar și mai hazliu este faptul că miștocăreala asta insipidă o face tocmai el, Țîngăul de Tekirghiol, care ține de mînă și pupă-n gură, –și nu numai, după cum declară în vînjoase descrieri obscene – pupă, zic, într-o infinită amoare cu năbădăi, o - hai să nu mă folosesc de epitetul „babă”, ca să nu jignesc! – o... bătrînă, ca să fiu la același palier de considerație cu Tilică Forțosu’. Cum este fapt natural că o femeie se trece mult mai repede decît un bărbat, imaginați-vă cum trebuie că arată o damă care are dublul anilor lui, adică sensibil aproape de o juma de secol. Îmi imaginez că nu e tocmai o vîrstă la care „bătrîna” însoțitoare de nebunii ginefile să arate ca o Marylen Monroe în floare juneței. Dar, cine știe, poate că iubițica va fi făcînd zilnice îmbăieri în lapte de căprioară și, din cînd în cînd, îl vampirizează pe țîngău pentru a-și corecta, simbolic, geriatria. Iar patrupedul înnamorat se lansează, echipat cu un costum de scafandru, în scufundări la mare adîncime, taman în gropile ei Mariane!  
Postat de catre ioan peia la data de 2008-09-18 13:19:57
         
 
 
Magiunescu virtual îl și întrece.

Să treci pe la biroul meu, am lăsat o sută la femeia de serviciu.

Știi că pe site-ul ăsta nimeni nu te urăște, nu te învrednicești de așa ceva, ți se potrivește doar ce am mai spus:

"Scîrba te cuprinde în fața faptelor urîte, nedemne, dezgustătoare. A josniciilor, mîrșăviilor, ticăloșiilor. În scîrbă simți neplăcere, mîhnire, amărăciune, dar și oroare; supărare, tristețe, necaz, dar și ostilitate. În scîrbă te simți sfîșiat între dezacord, dispută, discordie și groază.

În scîrbă simți o aversiune care merge pînă la dezgust, repulsie și greață. O silă imensă în care disprețul are o pondere care dă de rușine ura."

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-18 08:38:07
         
 
  George Savu, ( cu respect)

Nicolae a precizat sursa. Textele din virtual nu au acelasi statut juridic ca si textele print. Pentru simplu motiv ca, spre exemplu, George sovu, habar nu am daca e nick name sau pseudonim, sau pur si simplu numele autorului. Eu dau copy/ paste si fireste amintesc sursa. Nicio infractiune.

CTA, esti misto, le ai cu compunerile...

Kosta, admit ca viscerala ta ura pentru ludicul unui user iti poate conferi ingenuitati justitiare..

Puterea exemplului unui vartsnic. Ma inspir din tine, ce dracu sa fac. Sa te jignesc... no, mi-e mila de tine. Vezi, acum sunt un infumurat crestin.

a, sa nu uit, marmeladov, stimate domnule profesor de sport, este un mare personaj. nu am timp acum sa-ti desenez. te invit sa recitesti crima si pedeapsa. marmeladov e una din cheile romanului.

notre respect

fortza nicolae
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-09-18 00:34:01
         
 
 
Nicolae Tudor nu mi-a cerut acordul pentru a posta poemul „Rastel” (Facerea poeziei, editura Teocora, 2006) pe blogul său personal „Mîntuirea (Mîntuire?) prin scris”. Fenomenul are însă și o finalitate fericită. Nu știam de ce, de la o vreme, mă simțeam (mai) mîntuit. Acum, chiar mă întreb: A fost Isus, cu adevărat, Mesia?
Dacă va dori să-l păstreze la secțiunea „Semne de carte” n-am nimic împotrivă. I-aș sugera, totuși, să-l schimbe cu un poem de-al mentorului său literar, Marin Ifrim. Ori cu un pasaj din opera prolificului prozator Dumitru Negoiță.
Buzăul, stimați useri, este „locul unde se poate întîmpla orice”. Ați mai auzit de cazuri în care un editor să-și publice propriile creații în volumul unui autor? Nu? Ei, ce să vă fac dacă nu sînteți la curent cu noile inovațiuni de factură literară?
 
Postat de catre george savu la data de 2008-09-17 22:32:48
         
 
 

Democrația țopîrlanului


Asociindu-se unor țeluri democratice, literatura a adus în lumină pe cei care nu erau băgați în seamă. Proletarii lui Zola, lumpenii lui Steinbeck, mujicii lui Bunin, obidiții lui Dostoievski și atîția alții au fosta oarecum reabilitați, recunoscuți și recuperați.

Revoluțiile și evoluția politică s-au îngrijit mai mult sau mai puțin și să le asigure drepturi și posibilitatea de a evolua spre o viață demnă. Totuși, lucrurile trenează și din cauza unor politici demagogice, și din cauza comodității celor cărora li s-au acordat democratic șanse.

În sensul bun, democrația este egalitatea șanselor. Dacă, avînd șanse, cei ce ar trebui să se schimbe, uzînd de ele, preferă să rămînă ce sînt, atunci șansele se irosesc și democrația se transformă într-o mascaradă a înjosirii celor ce sînt superiori. Mujicul vrea să rămînă ceea ce este și devine astfel mojic, țăranul devine țărănoi, mahalagiul (cel din metoc, de la margine) devine mitocan. Iar țoapa ajunge în centru și vrea să dea tonul.

Marmeladov era un biet bețivan cu slujba pierdută care nu-și mai putea întreține familia. Scufundat în viciul lui nu se lăuda nicicum cu el, îi era rușine, deși nu mai putea să se schimbe. Democrația face din vicioși o minoritate luptînd pentru drepturile ei încălcate de majoritari. Magiunescu virtual face din viciul său un blazon, o marotă pe care ține să o impună celorlalți.

Un text mai vechi prinde foarte bine această meteahnă, dezvăluind faptul că democrația poate omorî foarte lesne visele, aspirațiile, năzuințele.

*

Dincolo de visele nocturne, coșmaruri sau aberații numai bune pentru a ghici în ele orice, dincolo de visele diurn-ambițioase de grandoare și mărire, dincolo de reverie și contemplație, pentru om există totdeauna vise ce ar trebui împlinite: doruri, aspirații, năzuințe, poate planuri și proiecte. Visul este pentru orice individ care se respectă proiectul unui sine mai bun. Prin intermediul lui, cît mai putem visa, aflăm că nu sîntem doar ce ceea ce deja sîntem, ci ceea ce visăm să fim și ne străduim să devenim. Mai ales asta.

Un exces de toleranță din partea celorlalți – găselniță populistă a democrației - ne face însă să ne lăsăm pe tînjală: dacă se poate și așa și toată lumea ne admite și ne respectă așa cum sîntem, la ce să ne mai străduim să ne împlinim visul? Părerile și atitudinile noastre, egale în stupiditatea lor cu ale tuturor, asigurînd varietatea fără seamăn a prostiei în grădina Domnului, ființa noastră așa cum este deja, orgolioasă, superficială și suficientă, primesc constant nu doar încuviințarea, ci coronițele gloriolei unanime, premiile de consolare echitabil distribuite oricui.

Avînd pe deasupra și șansa mediatică de a fi odată și odată celebri timp de un sfert de ceas, de ce am mai umbla după cai verzi pe pereți? Sîntem minunați așa cum ne-am născut, sîntem nativi, spontani și orice încercare de a ne schimba nu va reuși decît să altereze această diferență prețioasă, acreditată drept prestigioasă, care este unicitatea noastră inalienabila. Visele ni s-au împlinit cînd ne-am ivit pe-această bravă lume, iar toleranța ne asigură că nu trebuie să mai facem nimic altceva decît să fim cu tot tupeul, fără nici o rușine.

Și ca să nu mă simt singur am să dau cuvîntul lui Dinescu. El pare să fi mirosit ceva putred și rău mirositor în lumea asta care se izmenește live, într-un show voios non-stop:

"Și iată că tot așteptînd să se-mpută gloria Golului
lașitatea noastră a congelat-o defintiv:
măturătorul se visează măturător
onorabilul se visează onorabil
limbricul limbric"

Cînd mijloacele devin scop, democrația se preschimbă lesne în casă de toleranță.

(fără alte comentarii)
 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-17 22:22:45
         
 
  Nu. Nu vreau o lume de pensionari. Eu unul nu sunt si nu ma simt pensionar. Peia acela a spus, iar dumneata probabil n-ai citit, ca nu si-a facut blog, ca habar n-are cum se face, iar eu sunt inclinat sa=l cred. Asa cum te cred pe dumneata cinic, infumurat, ireverentios, patimas si llabil psihic, asa cum te arati prin tot ce spui si scrii. Poate ca esti un tip ok. Nu te cunosc si nu vreau sa te cunosc. Suport cu greu mojiciile dumitale si aici, in spatiul virtual, dar in realitate! Felul in care dispretuiesti batranetea (repet, nu sunt batran dar ii respect pe batrani) ma face sa cred ca ai avut o copilarie nefericita. Este singurul motiv pentru care ti-as acorda circumstante atenuante. Stii, statul, legea si ordinea au aparut tocmai pentru ca din timp in timp aparea cate unul care se credea cel mai tare. Si se manifesta ca atare. In lumea aceea, pentru oamenii normali era aproape imposibil de trait, astfel ca au aparut pe rand disciplina, legea, morala, onoarea, pedeapsa, puscaria, religia, etc, toate mijloace legale prin care oamenii normali incercau sa faca lumea suportabila. O lume in care aparea, din cand in cand cate unul ca dumneata. Daca intelegi ce vreau sa spun.K  
Postat de catre sters sters la data de 2008-09-17 21:33:40
         
 
  Maestre,
,,asazisul blog P...'' exista la adresa www.ioanpeia.wordpress.com. l-am descoperit intamplator pe internet. Batranul se considera cel mai mare poet. E treaba lui. dumneata vrei ca pe acest site sa activeze doar pensionari? ce dumnezeu!! mai bine faceti voi troica decentei si tristetii de harjoneala un blog colectiv. antipa.ro si produceti-va nostalgia tineretii acolo. ,,Pedeapsa va veni singura, atunci cand vor reusi in final sa creeze o lume asemenea lor, adica o lume nebuna, bezmetica, un haos total, asa cum este cel din capatzana lor seaca. Ajuta-le, Doamne, sa se autopedepseasca.''
Doamne, dar aprig esti la manie. Pacat de varsta. Neputinta, de , ce sa-i faci...
notre respect
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-09-17 21:02:33
         
 
  Confirm! Asa a facut. Nu a cerut voie. Consider ca este inacceptabil. Eu oricum nu i-am permis lui Nicolae sa foloseasca textele mele. Asta nu conteaza insa pentru el. Cum nici un tanar (iar Nicolae nu prea mai este) nu se sfieste a intra in vorba neintrebat, nu se sfieste sa jigneasca, sa ia in deradere, sa-si bata joc, sa maimutareasca. Sa rastalmaceasca sau sa puna in seama cuiva fapte pe care acela afirma clar ca nu le-a comis. Vezi asa-zisul blog Peia. Nerusinarea unora nu are margini, dar cei mai vinovati sunt cei care le ofera posibilitatea si prilejul. Pedeapsa va veni singura, atunci cand vor reusi in final sa creeze o lume asemenea lor, adica o lume nebuna, bezmetica, un haos total, asa cum este cel din capatzana lor seaca. Ajuta-le, Doamne, sa se autopedepseasca.  
Postat de catre sters sters la data de 2008-09-17 20:53:29
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Maestre,
Eu as fi onorat daca domnul Nicolae, mi-ar posta texte pe blogul dumnealui. Si asta nu pentru ca as avea nevoie de mantuire. Nu va inteleg supararea. Nicolae va popularizeaza. Salut intrarea domniei sale in blogosfera, dupa cum salut si initierea in blogging a distinsului nostru Ioan Peia. Cu toate ca nu prea imi place titlul: Blogul Celui Mai Mare Poet, dar ma rog, o fi chestie de varsta.
Domnule Atanasiu pe cand si dvs un blog de eseuri si compuneri. Din colegialitate va ajut si pe dvs si pe Cel Mai Mare Poet.
Notre respect...
Va astept si cu alte texte la fel de complexe...
al dumneavoastra, Ecsintescu
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-09-17 20:27:54
         
 
 
Tu îți aduci aminte doar ce vrei. Corespondența aceea o pusese dînsul la gazeta de perete, eu de acolo am luat-o. Ce mi se pare ciudat este că dînsul calcă-n străchini cu încîntarea unui pahiderm pe post de balerină.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-17 17:44:58
         
 
  Ai un ochi încă tînăr. Între timp, acel typo a dispărut. Scuze.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-09-17 17:40:49
         
 
  Typo: l-a copiat.

Acuma, că tot veni vorba, îmi aduc aminte de niște recente reproșuri privitoare la dreptul de a publica textele altuia. Și, mai ales, corespondența.

Nicolae face și el ce a văzut că fac oamenii mari...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-09-17 17:39:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE