FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Gerunziul continuu
Text postat de Luminita Suse
Hemoglife. Gerunziul continuu


e prea devreme să fie ieri
și prea târziu pentru mâine
astăzi nu se va termina niciodată

tot acest mers cu capul în nori
a fost pentru a avea de unde cădea înapoi
în cămașa de forță a gravitației

noi sfințim focul
când zburăm, înnebunesc înălțimile
când cădem, sângerează florile de cireș

din adâncimile pământești ale albastrului
și roua pe buza aspră a ierbii
ne răscolesc somonii incendiați sub piele, demonii

nici o ploaie nu îi îneacă în resemnare
nici un gând nu îi astâmpără
joacă-mi voința de lemn pe degete, nestăpânitule

nebunule, frânge-mi apele, mâinile
ghemuiește-ți gerunziile în mine, să le simt dinții
cum învinețesc corpul absurd al realității
asfințind-răsărind între ochi și genunchi
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Luminita,
de la altii mai mult poate, de la mine doar respect, aproape de muțenie.

...poemul tau trecea in sus, prin stratosfera...

cu o plecaciune,
tm
 
Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-09-05 16:08:47
         
 
  cand am yburat au innebunit inaltimile - fie si pentru un vers ca acesta poezia mi se pare reusita...  
Postat de catre Leonard Ancuta la data de 2008-09-04 00:44:34
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE