FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
SEPTEMBRIE
Text postat de Veronica Pavel



Luna Septembrie, lună romantică? Așa credeam.
Septembrie era timpul în care mă gândeam la începutul școlii și la reîntâlnirile de după vacanță.
Era luna care simboliza încheierea verii, coborârea soarelui spre egalizarea zilelor cu nopțile.
Era luna care aducea la vedere roadele pământului, legumele. Și al copacilor, fructele.
Era luna schimbării de temperatură și a culorii frunzelor.

Septembrie la Veneția, dar nu numai acolo. Septembrie peste tot pe lume, cu limpezimile, repetițiile, nostalgiile și romanțele ei.

Luna mirosurilor de papetarie, de cerneluri și de învelitori de plastic.

Luna abandonarii rochiei spumoase de vară și a regăsirii țesăturii dense, acoperitoare de vânturi ce pot încă mângâia.

Pentru mine Septembrie însemna și începutul vieții la “Observatorul”, în anul 2000. In Septembrie 2001 mă bucuram ca voi aniversa acest eveniment. Dorisem chiar să scriu un articol despre asta, dar mi s-a părut prea personal și am scris altul, despre iubirea orașelor, pentru ziarul care avea să apară în zorii zilei de 11 Septembrie, zi în care lumea avea să se schimbe definitiv.

Acel Septembrie zbuciumat din 2001 a pus stapânire pe toate celelalte semnificații ale acestei luni romantice. Imaginea avionului traversand World Trade Center din New-York am văzut-o repetată la nesfârșit de staiile de televiziune, dar și de subconștientul nostru.

Mă aflam la serviciu, cufundată în calcule. Vroiam neaparat să demonstrez teoretic rezultatele experimentale obtinuțe în ajun. Un coleg mă sună: “Ai auzit? Un avion a lovit unul din cele două turnuri gemene World Trade Center din New York”. N-am dat atenție. “O fi vreun accident, n-am timp de asta”, i-am spus și m-am aplecat iarăși peste calcule. Am deschis apoi radio-ul. Tare. Se anunța deja că un al doilea avion a lovit cel de-al doilea turn. Panică. În decurs de câteva minute dimensiunea evenimentului s-a schimbat. Gata, ne-am oprit din lucru. Stăteam lipiți de radio și ascultam. Momentul de care îmi aduc aminte ca de un fulger tăios a fost cel în care o reporteriță care vedea imiagini la televiziune a spus: “Primul turn s-a prăbușit. Gata. Totul e numai un fum imens, turnul literalmente nu mai există. A dispărut, a dispărut.” Repeta aceste vorbe ca și cum ea însăși încerca să se convingă de adevărul lor. M-a izbit neputința omului în fata catastrofei declanșate de ură.

După acel “nine-eleven”, nimic n-a mai fost ca înainte. Șocul celor care au calculat clădirile căzute a fost amplificat de credința lor că nici un vânt și nici un cutremur nu le vor distruge. Dar iată că ura, mai puternică și decât vântul și decât cutremurele, le-a dărâmat. Au murit oameni, au murit speranțe, au murit roadele muncii unor lucrători din construcție. Tot așa cum cutremurul, catastrofă naturală, are “after-șocuri”, orice catastrofă creată de om are urmări adânci și grave pentru întreaga omenire. Nu numai răni fizice și psihice ale întregii planete au fost deschise, dar tot complexul de evenimente care au urmat a fost o continuă durere.

Ziarul “Observatorul” a apărut pe 11 septembrie 2001, înainte de tragedie, cu articole frumoase despre alte orașe, pe când New York-ul sângera. Dar omul, se spune, își poate reveni după o trauma. Desigur, lumea își revine, la New York se construiesc două edificii și un memorial pe locul tragediei, orașul a reintrat în normal, dar este acest normal același ca înainte? Nici un om, chiar dupa o operație reușită, nu mai este același. Traumele schimbă. Lasă urme. Cicatrici invizibile, dar existente. Imaginea avionului intrând în turn și tăindu-l ca pe o bucată de hârtie nu poate fi uitată. După cum nu pot fi uitate trăirile fiecăruia dintre noi în acele momente.

Radioul meu cu cele două difuzoare puse atunci la maximum (ca să le auzim din laborator) există și acuma, tăcerea lui e o dovadă azi a plânsului de ieri. Viata și-a reluat cursul, dar lumea nu mai este aceeași.

Și în această lume care nu mai este aceeași, în care insecuritatea mondială planează la tot pasul, în care ura izbucnește din când în când în accese ucigătoare contra unor oameni nevinovați, în aceasta lume de instabilitate și prudență practicată pâna la limite, există ceva în puterea noastră, a celor care scriem, pentru a menține liniște pe Terra?





Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Oh, povestitorule, ce placere sa-ti "aud" pasii bântuind pe cararile mele! Foarte multumesc pentru vizita.

E interesanta si o oarecare telepatie (care a functionat acuma), parca uneori oceanul n-ar desparti, ci ar uni!

Cu prietenie si stima,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-09-03 19:20:59
         
 
  Vero,
Mărturisesc că am stat și am recitit acest text înainte de a risca o părere: cred că modul personal în care reușești să eviți patetismul gratuit ar fi suficient imbold pentru "recidive"!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-09-03 19:08:27
         
 
  Veronica, com-ul meu nu se referea la mediul imediat inconjurator, era o constatare la nivel de generalitate; ma refeream la "cei care scriu" in sens de manuitori ai ideilor, intelectualii, sa spunem asa. ma gandeam care mai e rolul lor in societate, care le e influenta, credibilitatea. cine-i "citeste"? cat pot ei secunda politicul?
toate aste sunt subiect de varii studii si eseuri, intr-un echilibru mereu instabil.

ce-ar fi de facut la europeea? n-as putea spune decat "en privé". imi parea bine ca schimbasesi particularul pentru general, cam asta e...

:)
 
Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-09-03 18:58:05
         
 
  TM,

Avem, fiecare, cititorii lui "ascunsi". De exemplu textul meu are acuma peste 120 de deschideri, dar numai cateva comentarii. Ma bucur ca ai iesit din umbra si ai spus cateva cuvinte, ma flateaza prezentza ta! Dar vezi si la textul tau: cand am comentat eu erau peste 30 de deschideri si doar un comentariu. Nici scrisul, nici cititul nu poate fi impus! Doar "seducand" cititorii îi facem sa ne citeasca!

Cat despre site-ul Europeea, ma gandeam ca e simpatic ca e asa "vioi", daca ar fi prea-prea serios ar fi monoton, nu?

Multzam pentru trecere si comentariu,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-09-03 16:23:20
         
 
  incantat de "coda"; schimbarea ma scoate din blocaj.

prostia, ingamfarea, politicianismul, brutalitatea...din pacate nu au limite (à propos de ultima ta fraza). iar cei "care scriu" ar trebuie mai intai sa fie cititi...nu? poate ar fi ceva de facut in sensul asta, deocamdata.

:) tm
 
Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-09-02 22:54:42
         
 
  da, acum finalul este impreuna cu textul !  
Postat de catre iulia ralia la data de 2008-09-02 22:07:31
         
 
  IUlia,

Am reflectat asupra cuvintelor tale (vezi finalul putzin modificat)....

Vasilica,

Multzumesc pentru lectura si comentariul muzical, inca nu l-am ascultat, dar o voi face diseara.

VPL
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-09-02 16:10:32
         
 
  Am citit un crampei din viata ta, a unei zile de toamna, cu bucuriile si tristetile ei...!Veronica, esti o romantica, ca si mine!
Si pentru ca a venit toamna, iti doresc atat tie cat si tuturor de pe Europeea, o toamna frumoasa!Haide sa-ti infrumusetez pagina ta, cu o melodie, sper sa iti placa!




Cornel Fugaru - Emotie de toamna
Asculta mai multe audio Muzica »


 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2008-09-02 07:10:53
         
 
  Tea draga,

Ma bucur ca ti-a placut. Nu ar trebui sa mai scriem atatea erate. In fond, se stie ca batem repede comentariile si mai sunt typo, uneori nici nu se observa. la textele postate intzeleg sa fim exigenti, dar la comentarii?

Multzam mult pentru comentariu si semn.

Iulia,

Asa este, cine a trait "live" experientza asta, evident ca nu o poate uita. Si ma bucur ca esti de acord cu concluzia mea finala.

Merci de trecere,

Pretuire voua,
Veronica
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-09-02 03:00:05
         
 
  Septembrie...E asa cum spui.....
.....Am vorbit in prima jumatate de ora cu cei de langa New York...toti aveau vocile schimbate, emotia le seca puterile ....
...la voi, in North America, rana aceasta de "nine-eleven" nu se va vindeca total ...de altfel, nici pentru noi.

Despre paragraful final. Se detaseaza de text, e ca un fel de ps, ar trebui numit Memento, sau Remember...oricum, nu se leaga de text decat ca idee, nu stilistic

.......europeea? e un loc unde poti sa vezi iele zburand, jocul ielelor...uneori, nu foarte des ! ...Dar merită :) ! Sta in puterea noastra sa il mentinem, serios, sunt de acord cu tine !

 
Postat de catre iulia ralia la data de 2008-09-01 23:35:39
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  typo : simtit (scris)...scuze...ma stii ce mult mi-a trebuit sa las creionul pentru KB.

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-09-01 23:23:35
         
 
  Vero, septembrie e romantic, uita-te la soarele asta care invalue (nu arde...ca vara...vreau sa zic)...numai ca asa cum subliniezi, oamenii au talentul sa intineze si uneori (cam des!) sa stearga cu buretele splendorile care-l inconjoara...

911 este unul din momentele astea....(Katrina nu ne "apartine"...ne-a fost facuta plocon, ca si taifunul din Bali....etc)...in ce masura oamenii vor sa accepte chestia asta este alta poveste..

Sintit scris, sensibila la astfel de "caderi" iti maschezi o anumita furie ...indreptatita, bineinteles.

E bine sa ne amintim,

Calvar....vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-09-01 23:21:31
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23878
Comentarii: 120196
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE