PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
O aripa si-un picior sau conditia semizeului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu „Eroi au fost, eroi sînt încă...” Mai sînt însă valabile valorile şi conduita celor de ieri pentru cei de azi? Mai curînd nu, pentru că, pe cît posibil, vremurile noastre tind să elimine din viaţă situaţiile necruţătoare în care indivizii făceau dovada acelor comportamente şi virtuţi exemplare. Circumstanţele excepţionale, ocaziile dramatice, climatul teribil, fabulos şi liric par să lipsească astăzi celor ce ar dori să-şi încerce decisiv virtuţile. Marii multilaţi ai eroismului, cu pieptul doldora de decoraţii, sînt deja figurile unui panteon vetust. Numele lor de viteji căzuţi fără să vrea la datorie sau de martiri mărturisind înverşunat credinţa abia de mai atrag atenţia, fanate glorios în denumirea unei străzi, ofilite pios pe fila vreunui calendar. Încă aspiranţi la un eroism în plină tranziţie, sîntem acum mai sensibili la suferinţele unui oarecare, persoană fără virtuţi remarcabile, actor obscur al unei întîmplări banale, cu care ne simţim – nu ştim de ce – complici fără tăgadă. Sîntem vădit mai marcaţi de isprăvile doar verosimile ale vreunui personaj dintr-o istorie închipuită, înscrisă numai pe hîrtie sau celuloid. Preferăm izbînzilor mortale, faptelor măreţe ce nemuresc postum, întîmplările mărunte, indecise, fără grandioase reverberaţii publice. Petrecute sub surdina anonimatului, acestea au adesea caracterul unor implozii cutremurătoare, responsabile de naşterea unor complicităţi tainice şi sacre cu tot ce e fragil sau vulnerabil pînă la delicateţe. Şi asta mai degrabă pentru a ne putea dezice impenitent, pentru a da o replică decisă, dar neostentativă, pentru a rezista eroic, într-un anonimat solidar, ofensivelor sub al căror stindard atîtea mişcări solidariste doresc să ne înroleze, travestind rutina mortificării în „eroism cotidian”. Nu ne mai impresionează chipul semizeului în superbia lui, umilitoare pînă la urmă pentru bietul om. Exemplaritatea sa nu-şi epuizează însă semnificaţiile doar în ipostaza demodată a acestei suficienţe trufaşe. Ne ispiteşte azi mai mult valenţa sa de fiinţă tragică, ambiguă, incert întocmită, alcătuirea ei hibridă, rănită funciar de o precaritate insurmontabilă – statutul său monstruos şi bastard. Eroismul care pare să ni se impună astăzi – ca un imperativ existenţial ce nu poate fi refuzat fără a-ţi periclita grav autenticitatea – este acela de a ne asuma nu vreo presupusă splendoare a desăvîrşirii, ci condiţia şubredă şi sfîşiată a semi-zeului. Şi anume, ipostaza celui menit să poarte simultan şi penibil stigmatul unei duble şi ireconciliabile eredităţi: jumătate de om călărind fantasmatic – exilat perpetuu din patria legitimităţii – jumătate de zeu. Nimic nu ilustrează mai bine această condiţie de un ridicol patetic, de un tragicomic sublim decît încrîncenata ispită de a ne avînta mereu într-un elan iremediabil şchiopătînd – vorba poetului, „c-o aripă şi-un picior” – către un zbor candid închipuit şi incontestabil interzis. Nu-i, prin urmare, de mirare că revizuirea poate atinge pînă şi mentalităţile cele mai drastic grevate unei tradiţii violent machiste, asemenea pătimaşei virilităţi argentiniene. Căci iată ce poate spune, „visînd la eroi”, Adolfo Bioy Casares: „Ceea ce trebuie să aibă un bărbat este un fel de generozitate filosofică, un anume fatalism, care să-i îngăduie să piardă totul în orice clipă, cavalereşte.” Recuperată ca o virtute umană dincolo de genuri, bărbăţia rămîne aşadar curajul asumării unei vieţi fragile şi ameninţate, reuşind uneori, dar sortită cel mai adesea să piardă subit tot ce-a cîştigat cu greu, plecînd atunci genunchiul pentru a rămîne cu fruntea sus în urgie. Proba eroismului de astăzi pare a nu mai fi aceea de a-ţi da viaţa, ci aceea de a da viaţă adevărată unei fiinţe seduse prea adesea de gloriola mortificării, unei fiinţe care nu mai are de fapt pentru ce să moară, nemaiştiind pentru ce trăieşte. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ideea mi-a placut... atat spun, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-08-17 02:43:44	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE