|
|
|
|
|
|
|
|
|
4.1 |
|
|
Text
postat de
George (Dumitru) Corbeanu |
|
|
A doua zi am luat transportul in comun ce ma ducea direct la gara, ma trezisem destul de tarziu si puteam pierde trenul daca nu ma grabeam. Chiar daca era dimineata, autobuzul era plin pana la refuz, lumea se grabea la munca, vroiau, probabil, sa mareasca cu orice pret produsul intern brut, auzisem ca datoria externa devenise destul de mare, si odata cu mine auzisera si ei. E bine sa-ti ajuti semenii, mi-am zis in timp ce ma inghesuiam, impingand cu ambele maini pentru a se putea inchide usile. Intr-un final am reusit sa urc si am rasuflat usurat, inhaland mirosul acru de transpiratie emanat de persoana ce-si lipise spatele de mine, atunci cand autobuzul o lua din loc. Dar asta nu conta prea mult in momentele acelea, important era ca ne miscam si ca avansam spre urmatoarea statie unde alti viermi, alte furnici, cu aceleasi ganduri productive, aveau sa fie inghititi de casalotul de fier prin cele trei guri hamesite.
In urma catorva opriri m-am trezit undeva la mijlocul autobuzului, luat literalmente pe sus de multimea ce se tot inghesuia sa urce, se pare ca de coborat inca nu cobora nimeni. Sa facuse o caldura sufocanta, aerul conditionat in mijloacele de transport inca nu exista in nouazeci si sase, avea sa apara mult mai tarziu, dovada de netagaduit a evolutiei economice a tarisoarei noastre.
La a treia statie (le numaram in gand, mai avem inca destule pana la eliberare) am auzit un glas plangacois, patetic, de mi se rupea sufletul, spunand, Vai de mine, mi-a furat portofelul.
-Domnule sofer, continua batrana ce se dovedi a se afla la cativa pasi in multime, o puteam vedea daca ma ridicam putin pe varfuri si ma uitam dupa cotul barbatului negricios ce se tinea de bara langa mine, Domnule sofer, mi-au furat portofelul, opriti va rog !
Dar nimic nu se intampla, casalotul isi urma drumul nestingherit, catre statia urmatoare.
-Vai mie, ce ma fac domnilor, o auzeam, m-au pradat domnilor, cum ma duc eu acasa fara portofel ? Sunt femeie batrana, continua cu lamentatiile, chiar asa nu va e mila, domnilor ?
O perioada nimeni nu zise nimic, fiecare isi vedea de ale lui, unii se uitau, contemplativ, pe geam, imbatati probabil de privelistea mirifica, urbana, ce li se deschidea privirilor, altii continuau sa discute molcom sau sa isi mentina echilibrul precar agatandu-se pur si simplu cu ambele maini de balustrada de deasupra capului, concentrati la maximum, asteptand incordati urmatoarea curba, urmatoare icnire a masinii oprind la semafor sau in statie.
-Of of, vai de mine, continua batrana pe acelasi ton, devenise enervanta, vai de mine si de mine, ce ma fac, trebuia sa cobor aici, dar nu pot fara portofel. Domnule sofer, nu plecati inca din statie, hotul este aici cu portofelul meu, nu a coborat inca, nu a coborat nimeni, e aici, cu banutii mei, mi-ai luat pensia, blestemat sa fii tu si neamul tau !
Soferul probabil avea casti pe urechi sau asculta foarte atent stirile la radio, caci ingora zgomotele din spate si isi continua sofatul.
-De ce nu esti atenta, mamaie ? Se auzi deodata vocea barbatului de langa mine. Pai dumneata te urci in aglomeratia asta cu pensia la vedere ? Nu stii in ce tara traim?
-Asa e domnule, asa e, dar uite ca am gresit, si acum m-au pradat. Ce sa fac acusi ?
Apoi, mai tare, sa se auda pana in spate :
-Domnule hot, fie-va mila domnule hot, dati-mi banii inapoi ! Sunt o batrana, ce rau v-am facut eu ? Domnule sofer, spuneti-i si dumneavoastra domnului hot, poate ma intelege ! Domnule hot, scuzati-ma ca v-am blestemat, sa traiti multi ani fericiti, numai dati-mi protofelul inapoi.
-Doamna, am auzit o cucoana vorbind si i-am vazut carnea flasca a bratului zvacnind incrancenata, nu va mai plangeti atat ! M-am trezit devreme, am avut o noapte grea, problemele dumneavoastra nu le auzisem azi. Halal dimineata!
-Doamna, daca erati in locul meu nu mai vorbeati asa. Domnule sofer, unde am ajuns ? Cate statii au trecut ? Sunt departe de casa, opriti va rog. Dar nu pot sa cobor, reveni asupra gandului, nu fara portofel. Domnule hot, stiti ceva? Luati banii, luati-i, am gresit, nu trebuia sa umblu cu ei la mine in autobuz. Luati-i, insa dati-mi macar actele, domnule hot, macar actele. Stiti cat de greu se fac altele noi ? Trebuie sa ma duc la politie sa le declar pierdute, apoi sa stau la rand ore intregi, sunt batrana, ma dor picioarele. Va rog domnule hot, aveti inima si dati-mi macar actele.
Ajunsesem aproape, mai aveam doua statii. Situatia ma facuse curios, mai ca nu imi venea sa cobor, pentru a-i afla deznodamantul, dar puteam sa pierd trenul, grea decizie. Norocul a fost insa de partea mea, caci am simtit un freamat in multime ce incepu din fata, de langa sofer, si continua pana langa batrana, portofelul fusese aruncat si impins cu piciorul, usor, de catre pasageri, pana ajunse in mainile batranei, prafuit, rupt pe la colturi si golit de bani, hotului i se facuse intr-un final mila, si asta exact inainte sa cobor eu.
-Domnule hot, am auzit-o vorbind bucuroasa, sa va de Dumnezeu sanatate! Sa aveti parte de belsug si viata lunga ! Mi-ati inapoiat actele, ce bucurie mi-ati facut, domnule. Acum pot sa cobor, ma duc acasa, multumesc frumos domnule, opriti domnule sofer, asa, opriti in statie, lasati-ma sa ma dau jos, adauga alunecand pe scari, inviorata.
Am coborat cu ea, ajunsesem la gara.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
trist este cand in public fiind si intr-un spatiu limitat - semenul nu intervine... si cu atat mai trista este necesitatea de a sta 'in garda' in situatii normale... ideea de 'tap ispasitor'- isi castiga 'credibilitatea' - utopie circumstantiala!
p.s 'pun umar' celor detaliate de radu-stef...
gand bun George-D,
regards,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-08-12 17:19:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radu, mersi mult.
E parte din ceva mai mare, ar trebui sa se intercaleze pe acolo pe undeva. Unele precizari ce par inutile si-ar gasi sensul in contextul scrierii ce inglobeaza acest fragment. Altele nu, e adevarat.
L-am scris pe fuga, mea culpa, si l-am si postat. De obicei revin pe text peste cateva zile cel putin si lucrurile astea imi sar in ochi.
Ma bucur ca mi-ai dat un prim feedback
George |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-08-12 15:37:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule G.D.
prolixa, stangace, terna, obositoare proza dvs. de azi
ar trebui, cred, sa va debarasati de multe precizari total inutile...
''A doua zi am luat transportul in comun ce ma ducea direct la gara'' - a doua zi am luat un autobuz catre gara
''ma trezisem destul de tarziu si puteam pierde trenul daca nu ma grabeam'' - precizare complet inutila
''aerul conditionat in mijloacele de transport inca nu exista in nouazeci si sase, avea sa apara mult mai tarziu, dovada de netagaduit a evolutiei economice a tarisoarei noastre'' - la fel
''ce se dovedi a se afla la cativa pasi in multime'' - de ce nu, simplu ''ce se afla la cativa pasi de mine''?
atat in ceea ce priveste stilul
de filonul epic, imi pare rau, sunt la fel de deceptionat... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-08-12 15:28:35 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|