|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poveste cu o fata (2) |
|
|
Text
postat de
George (Dumitru) Corbeanu |
|
|
Mi-am petrecut zilele urmatoare muncind ca un nebun, prins de un deadline strans de care depindea un contract foarte important al companiei. Ma trezeam dis de dimineata, mergeam la birou, apoi continuam de acasa, pana tarziu in noapte, fara pauza, si asta timp de o saptamana si ceva, simtind in gura numai gustul cafelei tari pe care o beam in nestire, ce ne-am face fara cafea in zilele noastre, probabil am muri epuizati, murim oricum, ar zice cineva, insa fara realizarile marete pe care le putem avea cu acest surplus de energie, ar completa altcineva si iata, ar avea dreptate.
Realizarile mele din acele zile s-au concretizat intr-un set bogat de rapoarte si grafice, estimari si previzionari ale activitatii si proiectelor pe termen scurt si mediu, toate elaborate in special noaptea, inainte sa cad intr-un somn de plumb, fara vise, si reluate, regandite, refacute, pe timpul zilei, la birou, in urma sedintelor interminabile si deseori fara sens.
Insa chiar si in momentele acelea, prins in vartejul muncii, undeva, in interior, mi se instalase intr-un colt o stare de de usuratate, de libertate, o senzatie de plutire, care, din cand in cand, imi umplea mintea cu imagini fragmentate, flash-back-uri a ceea ce se intamplase, ducandu-ma cu gandul acolo, la femeia aceea goala, la gamba aceea perfecta, la trupul acela bronzat, simtindu-l inca sub mine, la buzele acelea fierbinti, ce inca imi sorbeau respiratia. Iar in momentele acelea, imbatat, nu puteam sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi ramas acolo, daca nu m-as fi grabit sa plec, lasand-o goala, intoarsa pe burta, respirand usor, cu asternutul mototolit sub ea, purtand inca urmele degetelor mele, impregnata, inca, cu mirosul meu, mirosul unui strain ce-i aparuse la usa, neasteptat.
Probabil s-a trezit si ea putin ametita (insa nu grabita cum fusesem eu), apoi s-a uitat in jur, la fel de buimaca, amintindu-si treptat ceea ce se intamplase, poate mangaindu-se usor pe trupul gol, inca frematand, zambind si rasufland adanc, avand, ca si mine, flash back-uri ale noptii ce doar se incheiase, dorindu-si, poate, mai mult, trupul ii era obosit insa spiritul nu, dorinta era in continuare acolo, mai puternica decat niciodata. M-ar fi vazut intins langa ea, gol, respirand usor, purtand inca urmele unghiilor ei in carne, si ar fi zambit protector, mi-ar fi mangaiat spatele usor, cu degetele fine, apoi s-ar fi ridicat din pat si ar fi disparut la dus apoi la bucatarie, sa faca cafeaua si micul dejun, de data asta pentru doua persoane, era cu siguranta ora mea si asa avea sa fie pentru mult timp.
Sau, vazandu-ma acolo, langa ea, in pat, o persoana necunoscuta cu trupul gol la vedere, ar fi invaluit-o un sentiment de respingere a propriei persoane, regretand ceea ce facuse, dorindu-si doar sa uite, sa treaca peste moment, dorind doar sa dispar cat mai repede, iar ea sa arunce asternuturile, sa traga draperiile, lasand loc soarelui sa invadeze total camera. Si atunci poate m-ar fi trezit, sperand din tot sufletul sa nu trebuiasca sa faca conversatie, incercand sa nu ma priveasca in ochi, sa nu imi vada zambetul de satisfactie, sa nu trebuiasca sa mi se justifice ci doar sa ma conduca pana la usa, in continuare cu ochii plecati, sa o tranteasca in urma mea si sa rasufle usurata, fusese doar o aventura, o joaca, un experiment.
Insa, orice ar fi fost, se terminase, si asta pentru ca eu ma grabisem sa plec, fara un cuvant, incercand sa nu fac nici un zgomot, pentru a nu o trezi. Iar ceea ce s-ar fi putut intampla ramane necunoscutul cu care avem cateodata nevoie sa ne hranim, in noptile lungi, inainte de culcare, imaginandu-ne, facand scenarii, asa cum incepusem eu sa fac dupa ce am predat dosarul si m-am mai eliberat de stresul de la birou, timp de cateva zile, pana cand mi-a incoltit un gand, ciudat ca nu imi venise pana atunci. Trebuia sa o caut, sa ii bat la usa, din nou, surprinzand-o, placut sau neplacut, aveam sa aflu, va fi intiparit pe chipul ei, atunci cand imi va deschide.
Am ajuns la ea seara, direct de la birou, si m-am gasit din nou in fata usii aceleia de lemn, privind plasticul cu numele de Pavel, cuprins de o emotie puternica, mult mai puternica decat atunci cand venisem pentru prima oara, trecusera aproape doua sapatamani de atunci, oare ce mai asteptam, probabil ma uitase, sau poate nu, imi faceam curaj, daca pentru mine seara aceea insemnase ceva, ar fi putut insemna si pentru ea acelasi lucru, nu aveam cum sa stiu, insa puteam afla, nu trebuia decat sa bat la usa si asa am facut, mi-am luat inima in dinti si am batut.
Mi-a deschis o fetita, avea in jur de cinci ani. A zambit dezvelindu-si dintii rari si puternici si m-a intrebat peltic, Da, se dorisi?
M-am fasticit privind-o, o mogaldeata dandu-si aere de om mare, avea responsabiliate, deschisese usa si intrebase strainul de dincolo de prag ce doreste, intrebase si acum astepta raspuns, cu sprancenele incruntate, nu mai zambea, caci nu eram nici tatal, nici fratele mai mare si nici unchiul ei.
- Mama ta este acasa? am reusit sa ii raspund tot cu o intrebare, dezarmat.
- Mami! Te cauta un nene, am auzit-o spunand.
Femeia care aparu in pragul usii nu avea parul ud, nici blond si nici lung, si-l purta scurt si inchis la culoare, in contrast cu pielea alba, deloc bronzata. Purta pantaloni negri si o camasa de culoare rosie, probabil hainele cu care fusese la lucru, nu apucase inca sa se schimbe de ele.
-Buna seara, imi spuse, pe cine cautati?
Putea fi sora ei, mi-am zis, si m-am simtit dintr-odata usurat de acest gand. Probabil impart apartamentul, nu-mi aminteam cate camera avea, nici nu aveam cum, nu vazusem decat doua, sufrageria si un dormitor, mai puteau fi. Iar in seara aceea fusese singura acasa, ce noroc pe mine, sa pic tocmai atunci.
- O caut pe sora dumneavoastra, am zis hotarat. Trebuie sa vorbesc cu ea
- Cred ca este o greseala, eu nu am nici o sora. Pe oricine cautati, nu aveti cum sa o gasiti aici, aici locuiesc eu, dupa cum vedeti.
- Imi cer scuze, am spus incet. Probabil este o greseala. Ma iertati ca v-am deranjat, am adaugat si am parasit scara blocului.
Am facut cativa pasi si m-am uitat in jur, nu, nu aveam cum sa ma insel, era adresa buna, imi aminteam perfect, chiar si ce scria pe usa, Pavel, nu avea cum sa fie o coincidenta. M-am intors si am batut la usa, hotarat.
- Tot dumneavoastra?
- Tot eu. Sunt sigur ca acum cateva saptamani aici statea o femeie. Stiu, pentru ca am fost in acest apartament
- Tot ce se poate. Adevarul e ca noi ne-am mutat acum o saptamana aici. Stam cu chirie, probabil si ea statea la fel, insa cand am venit noi apartamentul era liber. Am avut noroc ca l-am gasit, ne grabeam sa ne mutam. Ma rog. Din pacate nu cred ca va pot ajuta.
Plecase. Daca apartamentul era gol acum o saptamana, probabil plecase la putin timp dupa seara aceea, oare ce o determinase sa faca asta? Poate acelasi lucru care o facuse sa imi deschida larg usa si sa ma pofteasca inauntru, puteam fi un nebun, un criminal in serie, un sociopat, nu se gandise la lucrul acesta? Poate ca o facuse, poate ca, privindu-ma de dupa usa intredeschisa, cu lantul pus, toate aceste ganduri i-au trecut prin minte, insa, cine stie, ori figura mea i-a inspirat incredere, ori pur si simplu nu i-a pasat catusi de putin, ceva o bantuia in momentele acelea, o drama, iar acest lucru ne poate face uneori sa alunecam pe o panta, afundandu-ne in mizer, iar o data afundarea inceputa, avem tendinta clara sa o acceleram, folosind orice ocazie pentru asta, iar atunci ocazia am fost eu, aparut ca din senin, cu geanta in mana, la usa ei, ocazie din care ea profita din plin, lasandu-se, obosita, coborata in vartej, cu viteza ametitoare.
Poate hotararea de a parasi acest loc o luase mai devreme, pana sa vin eu, iar venirea mea nu schimbase cu nimic lucrurile, doar le intarira motivatia, daca pana atunci ar mai fi avut ceva indoieli, a doua zi dimineata, singura in asternut, sau sub dus, toate indoielile aveau sa dispara in neant, va pleca si o va face imediat, lasand totul in urma, luand-o de la capat in alta parte, dar unde? continuam sa ma intreb cu o curiozitate bolnavicioasa, nu aveam cum sa las lucrurile asa, trebuia sa o gasesc, acum imi doream mai mult ca niciodata, nu putam sa imi explic de ce anume, insa asa simteam, pur si simplu vroiam sa stiu, imi doream sa o intreb de ce o facuse, de ce se culcase cu mine si apoi plecase.
- Am inteles, i-am zis femeii din fata mea. Poate proprietarul stie mai multe, am adaugat, materializand astfel gandul ce imi incoltise brusc, parca salvator. As putea avea adresa lui? Sau macar numarul de telefon. As aprecia mult, este foarte important sa o gasesc pe aceasta femeie.
-Stati sa il caut, am telefonul lui pe aici pe undeva, mi-a zis si a disparut pentru cateva minute intorcandu-se apoi cu o hartiuta pe care mi-o inmana.
I-am multumit frumos pentru amabilitate, mi-am mai cerut o data scuze pentru deranj si am iesit in strada, strangand hartia in palma dreapta. M-am asezat pe o banca din apropiere apoi mi-am facut curaj si am sunat de pe telefonul mobil. Mi-a raspuns o voce de barbat fara prea multa urma de amabilitate in glas, a trebui sa ii spun de doua ori de unde aveam numarul lui de telefon si de ce il sunasem la ora aceea, tulburandu-i linistea de seara. Auzind despre ce este vorba mormai cate ceva apoi, la insistentele mele, accepta sa ne intalnim a doua zi la el acasa, da, cunostea femeia respectiva, doar el ii inchiriase apartamentul acum cativa ani, si da, plecase pe neasteptate, ceea ce il incurcase teribil, ramasese brusc cu spatiul gol, insa ce noroc pe el sa gaseasca inlocuitor asa repede, dar asta e viata, cateodata ai ghinion, cateodata noroc, dupa cum bate vantul, si vantul batuse de data asta in directia lui, multumita lui Dumnezeu.
Am ajuns la el a doua zi dupa amiaza, am plecat mai devereme de la birou, eram nerabdator sa aflu mai multe despre aceasta persoana iar barbatul solid care imi deschisese usa avea informatii pretioase si era dispus sa le imparta cu mine.
M-a invitat intr-o bucatarie mica, abia incapeam impreuna. Era mobilata saracacios, nu vedeam in jur decat un aragaz, o chiuveta si un dulap ce odinioara probabil fusese alb, acum insa era de un galben murdar, trecerea anilor si petele de ulei ii schimbasera culoarea. Frigiderul il tinea pe hol, nu mai incapea.
-Vreti un pahar de vin? m-a imbiat ospitalier, insa am refuzat, nu ma simteam tocmai in largul meu acolo, intre peretii aceia acoperiti de un calciu anacronic, imbacsiti de miros de mancare si fum de tigara.
- Ce va pot spune despre ea este ca i-am inchiriat apartamentul acela acum aproape un an. Am avut o colaborare buna, nu a intarziat cu chiria niciodata. Ea l-a renovat, pe banii ei, si mie asta mi-a convenit. Eu nu am facut decat sa schimb niste tevi, sunt instalator de meserie, dar atat, restul l-a facut ea. De asta m-a mirat ca a plecat atat de brusc, ce om baga bani intr-o casa si apoi dispare? Ma rog, familia care s-a mutat a apreciat ca apartamentul arata atat de bine, probabil de-asta s-au si mutat repede, ca nu au trebuit sa miste nici un deget. Pana si mobila a lasat-o acolo. M-a sunat intr-o dimineata, cred ca acum doua saptamani a fost, si mi-a zis ca trebuie sa plece, ca imi lasa banii pentru chirie si pentru restul de cheltuielilor ce ramasesera neacoperite pe dulap in bucatarie. A adaugat ca pot face ce vreau cu mobila, nu o mai intereseaza, nu are cum sa o ia dupa ea. A lasat si vesela in bucatarie, si-a luat doar hainele, atat. Si a plecat.
- Nu aveti idee unde s-a dus? Nu v-a spus?
- Nu, si nici eu nu am intrebat. De ce sa fi intrebat? Nu imi place sa ma bag in viata oamenilor, fiecare are motivele lui sa faca ce face
I-am spus doar ca m-a incurcat foarte mult, ma bazam ca o sa stea inca doi trei ani acolo. Si-a cerut scuze insa nu avea sa isi schimbe hotararea, asta a fost, la revedere.
- Nici macar un indiciu nu v-a dat? E inca in Bucuresti? E in alt oras? Am insistat. Simteam ca ma impotmolisem si asta ma descuraja vadit.
- Nu, nimic. Tot ce mi-a ramas de la ea este copia dupa buletin. Eu fac copii tuturor chiriasilor mei, in caz ca se intampla ceva, sa stiu de unde ii iau. Poate va ajuta sa o gasiti, adauga si imi aduse o copie xerox din care ma privea alb-negru, aceeasi fata lunga, insa incadrata de un par lung si liber, ii trecea de umeri. Figura ii era la fel de serioasa, insa parca mai tinereasca, tradandu-i varsta frageda, adolescentina, era clar, intre timp isi schimbase buletinul, si realizand asta am cautat cu ochi lacomi adresa din copia pe care o priveam, da, nu ma inselasem, era alta, judetul Constanta, nicidecum Bucuresti.
- Cred ca intre timp si-a schimbat buletinul, am spus, cel nou avea adresa in Bucuresti, in apartamentul dumnevoastra.
- Probabil, caci m-a rugat sa o iau in spatiu la un moment dat. Mi-a propus sa imi dea mai multi bani pe chirie pentru asta insa am refuzat, sunt un om cinstit domnule, adauga, daca poti ajuta un om de ce nu ai face-o, mai ales ca nu mi-a provocat probleme niciodata.
-Asa e, am spus, apoi m-am ridicat. Va multumesc mult, am sa incerc, probabil, la adresa de aici, poate stie cineva ceva
- Bine domnule, spuse si el, conducandu-ma. Va urez succes in cautarea dumneavoastra. Nu v-am intrebat de ce o cautati cu asa interes. A intrat in vreo incurcatura ceva? Parea o fata la locul ei, nu era genul
-Nu, nimic de felul acesta. Este o problema personala, m-am eschivat, trebuie sa vorbesc cu ea, trebuia sa ne intalnim si nu a mai venit, a plecat brusc.
- Aha, am inteles, spuse. Atunci, la revedere si mult noroc
I-am multumit si am iesit in strada, intrebandu-ma ce oare intelesese, caci si mie imi era greu sa inteleg de ce o cautam in momentele acelea, de ce ma ambitionam sa merg mai departe, dar poate din afara lucrurile sunt mai clare, suntem transparenti oamenilor din jur, insa mati cu noi insine, asa am fost din totdeauna, iar cei ce cred ca le stiu pe toate in ceea ce-i priveste se insala amarnic. Eu nu credeam asa ceva dar nici intrebari nu imi mai puneam, ma hotarasem sa imi urmez instinctul, si sa o caut mai departe, mergand la adresa din judetul Constanta, aveam sa vizitez un orasel de acolo.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
imi place cum ai reusit sa gasesti 'proprietarul generos si dispus sa ajute'... 'atele' necesare continuarii - un fel de 'link' existent intre atatea altele - ca un 'search' in google ori altundeva 'via' net... (si nu spun ca nu exista astfel de persoane)... citesc in continuare... gand bun,
regards,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-08-12 16:05:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
gheorge, ma onoreaza vizita ta. Mersi mult pentru comentariu, am sa fiu atent la clisee, o sa revin asupra textului
George |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-08-12 14:15:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Suspans, erotism bine dozat, dar și exprimări neclare:" intre peretii aceia acoperiti de un calciu anacronic," (poate calcio-vechio?) și clișee: "gamba perfectă"( cred că perfecțiunea fizică e relativă,vezi descrierea gambelor d-nei T. din Patul lui Procust)sau "asta e viata, cateodata ai ghinion, cateodata noroc, dupa cum bate vantul, si vantul batuse de data asta in directia lui, multumita lui Dumnezeu." |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-08-12 13:44:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
spune-mi c-ai gasit-o si ca sunteti fericiti 1
m-as bucura :)
ET |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-08-11 19:02:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, probabil daca as fi ramas, as fi imbatat-o si eu :) Dar asta e drama mea (a personajului) - am plecat, lasand-o in urma ca un fraier. Eh, daca viata ne-ar ajuta sa ne intoarcem si sa alegem din mai multe rute posibile, cine stie unde am ajunge....
Mersi de trecere. Te astept si la urmare |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-08-11 18:56:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
typo > doar si ea te-a imbatat:) |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-08-11 18:21:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
imbatat, nu puteam sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi ramas acolo, daca nu m-as fi grabit sa plec, lasand-o goala...
eu as fi trezit-o din somn.
cu saruturi, tandrete, mangaieri, doar si te-a imbatat, asa si tu ar fi fost frumos s-o imbeti, dar ai plecat, ca un las:P:P
astept urmarea.
nu mi-ar placea un barbat ca tine:))
glumesc:)
*
ET |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-08-11 18:19:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mersi vero ! :) |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-08-11 17:40:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Conduci bine suspansul!
Vot,
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-08-11 17:09:06 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|