|
|
|
|
|
|
|
|
|
O prelungire a visurilor |
|
|
Text
postat de
Ritta Cleopatra Coman |
|
|
Ce simt eu acum e doar o mare angoasa de idei pe care sunt nevoita sa le redau concis. Deci, pana ma hotarasc ce sa scriu, ce sa mai inventez, faceti-va comozi in scaune si atipiti pentru cateva momente in misterul agoniei…
(cuvant inainte)
Ca un embrion sta mintea mea inchisa acum in canionul din amintirile mele, iar eu nu mai sunt eu. Starda mea nu mai e a mea. Nimic nu mai e al meu. Am doar o foaie si un pix si un abur de esente in loc de gandire. Sa scot la reducere toate ideile – doar asa le va observa cineva. Atata monotonie pe lumea asta, m-am plictisit de aceeasi fereastra prin care privesc aceleasi case anesteziate de ploaie, m-am plictisit de culoarea cerului pe care sunt nevoita sa o suport zilnic si care parca in fiecare zi ma ironizeaza zicandu-mi « … De fapt nu are rost ce-mi spune. Oricum nu ati intelege.
Nu stiu ce sa scriu. Ma veti judeca… Sa nu ma dati afara. Si nu va speriati ! Cand nu stiti ce sa scrieti, patati-va degetele cu cerneala si asteptati ca ideile sa va intre in piele si veti putea intra dupa aceea in profunzimea si intimitatea actului creator.
Sau si mai bine de ce nu ati incepe sa visati ? Ce puteti visa ? O corabie cu un singur picior ce alearga pe oceanul de (dez)iluzii al umanitatii, gustul picant al ciocolatei cu umplutura de barfe sparte in cioburi ucigatoare. Sau si mai bine, chemati-va prietenii lipsiti de importanta istorica si asezati-va pe o incrucisare de transparente. Ii va observa cineva ?
Gata, mi-am epuizat ideile ! Lichidare de stoc.
Inca un sfat din proprie experienta. Cand nu stiti ce sa scrieti, luati un cuvant la intamplare si dati cu el de toti peretii. Veti vedea ca va va ruga in lacrimi sa-l lasati in pace si se va asterne impreuna cu altele pe caietul dumneavoastra .
De frica.
Nu stiti ce sa scrieti nici acum ? Nu-i nimic. Opriti pe strada un poet si intrebati-l ce are in buzunar. Cu siguranta are cenusa. Chiar vreti sa stiti de ce are cenusa in buzunar ? Nu va spun.
Inca nu stiu ce sa scriu. Intunericul din creierul meu e atat de albastru, atat de moale si atat de ramuros…Cel mai bine e sa visezi,iar visurile le-am rupt atat de usor, atat de perfect, le-am ars, le-am taiat, m-am urcat cu ele pe un deal si le-am aruncat in vant. Insa, inainte de acest act de suprema desavarsire a nebuniei, mi-am lasat din imprudenta caietul de creatie deschis iar cativa stropi de vis au cazut pe el.
Am deschis odata caietul si mi-a sarit in fata o idee. Doamne in ce hal m-a speriat!I-am tras doua palme si s-a mai calmat.
Da’ ce va mirati asa?
O entitate mediocra fara contur ce imi asediaza spiritul,imi rascoleste ca nerusinata prin memorii si scrie epistole catre subconstient.. Am dus-o la anticariat, iar peste o saptamana era si ea scoasa la licitatie, rafturile erau goale iar batranelul de acolo statea ghemuit intr-un colt cu degetele patate de cerneala…
Gata. Voi pune pe geamul camerei mele, pe cere atata il detest, anuntul :
«vand idei dintre cele mai variate. 50% reducere. Super oferta ! «
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|