|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | ... |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Radu Herjeu                 |  | 
           
            |  | se trage cu puºca în noapte cãderi ºi tãceri ºi hãituiri ºi spaime
 agãþaþi de colþurile labirintului îngerii se deºirã
 firul alb vorbeºte limba Minotaurului
 ariadnele se-ascund îngrozite
 strigând
 isterice
 cad stele din cer nãlucile îºi pierd aripile
 oamenii îºi croºeteazã pulovere din ele
 pufoase moi sã tot adormi în ele
 mai puþin zbor mai mult vis
 fiecare îºi ia îngerul deºirat acasã
 îngerul personal
 sã-mbrace toatã familia mobilele cãþelul
 sã se laude la prieteni cu rezerva lui de scame albe
 agãþate de tãlpi
 
 ºi vânãtoarea de îngeri reîncepe
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | ma uit in stanga - imi vad ingerul ma uit in dreapta - imi vad ingerul
 
 pacat
 
 muritorii au incetat sa mai creada
 in ingeri
 
 mai trec:)
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              eugenia reiter               la data de  
              2005-12-29 16:18:23 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Radu, la multi ani, dragule.  Sa ai parte numai de bucurii si impliniri pe toate planurile. 
 Craciun fericit!
 sorin
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Sorin Teodoriu               la data de  
              2005-12-23 15:57:13 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Vladimir, multumesc de atentia acordata textului. Unele lucruri au gasit ecou in mine, si, prin urmare, le-am dat curs... Altele... mai putin, poate si pentru ca nu sunt poet :) Si pentru mine, cel putin acum, mesajul e mai important decat forma. Chiar daca asta inseamna (si stiu ca asa e) uneori prea le spun pe toate si nu-i mai las cititorului libertatea sa "respire"... neprogramat :) |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Radu Herjeu               la data de  
              2005-12-22 21:55:17 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Radu sper sa nu ma consideri carcotas daca afirm ca titlul e banalizat chiar daca ideea ce sta indaratul acestuia este atat de generoasa in semnificatii. Apoi nu stiu ce-i aceea "Minotaurui"... cred ca e vorba de "minotaurului".
 Textul este insa unul interesant, in mod voit fragmentat... o succesiune de imagini care se succed intr-un soi de caleidoscop... chiar si asa eu as incerca sa scriu fara semne de punctuatie si fara majuscula la inceput de rand, incercand sa sugerez hiatusurile prin recurs la topica si intertext.
 Remarc:
 "Se trage cu puºca în noapte"... constructie simpla dar de efect tocmai prin inducerea ideii de fragmentare a spatiului, de asezare a unui "perete" intre cel ce asculta sunetul fara a sti de unde provine, fara a putea cuantifica gradul de pericol si ocultarea acestei frici prin cuvantul "noapte"... despre care stim ca este depozitarul spaimei noastre ancestrale de intuneric.
 Cred insa ca a utiliza Minotaurul, Ariadna si labirintul in acelasi context da textului o aparenta facila si poate prea explicativa ce nu poate decat sa dauneze intregului.
 As scoate "strigand" pentru ca ai cuprins deja genul in cuvantul "isteric" si nu e nevoie sa particularizezi.
 "Fiecare îºi ia îngerul deºirat acasã"... imi place fraza tocmai pentru ambiguitatea pe care o induce lectorului... ingerul e desirat? cel care ia ingerul e desirat? Daca e sa ne gandim la lipsa unei virgule acolo unde trebuie sensul este lesne de priceput dar e bine ca ai lasat asa... de fapt virtutea acestei constructii este aceea ca problematizeaza pe o tema interesanta... natura relatiei dintre om si fiintele intermediare, in speta ingerii.
 Spre final, constient fiind ca trebuie sa-ti termini ideea ai cazut cred in capcana de a rotunji textul... Radu mai lasa poeziile si neterminate... unui poet ii este permis orice :)
 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Vladimir Negru               la data de  
              2005-12-22 21:01:13 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Eu nu uit niciodata pustile :) Si am inceput sa nu mai vad poezia din viata... Multumesc.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Radu Herjeu               la data de  
              2005-12-21 19:01:32 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | "Nãlucile îºi pierd aripile, Oamenii îºi croºeteazã pulovere din ele,
 Pufoase, moi,
 Sã tot adormi în ele"  - iaca ce numesc eu "poezia din poezie". Aici nu mã mai gîndesc la puºtile acelea care nu tac în noapte. Antitezã. Hmmm... Frumos.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Name Old               la data de  
              2005-12-21 18:59:29 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Ingerii din noi... frumosi, urati... buni de pus in geam sau de laudat cu ei laprieteni... ingeri haituiti, vanati pentru scamele lor, pentru ca asta e tot ce pricepem din ei... Multumesc, Sorin, pentru cuvinte.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Radu Herjeu               la data de  
              2005-12-21 16:36:40 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | PS: As fi onorat daca ai accepta invitatia d-lui Emanuel. Ar fi pacat sa nu ne dam aceasta sansa. |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Sorin Teodoriu               la data de  
              2005-12-21 16:34:18 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Multe 'capcane' in poezia ta, Radu. 
 Fiecare îºi ia îngerul deºirat acasã,
 Îngerul personal,
 Sã-mbrace toatã familia, mobilele, cãþelul,
 Sã se laude la prieteni
 
 Ingerul de acasa trebuie sa fie in primul rand frumos, sa te poti lauda cu el.  Si mai sunt cateva clauze pentru ingerul personal.  Conditii impuse, iar daca ni se prind scame albe din rezervele lor pe haine si pe papuci avem la indemana aspiratorul.  Ingerii trebuie sa risipeasca frumusetea atat cat hotaram noi, stapanii de ingeri personali.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Sorin Teodoriu               la data de  
              2005-12-21 16:28:03 |  |  |