PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Poveste cu o fata (1) Text postat de George (Dumitru) Corbeanu Trebuia să ajung la o conferință și aveam nevoie de un costum nou, ținuta era obligatorie iar garderoba mea foarte limitată. M-am repezit la un magazin de haine, am pus repede mâna pe un costum și m-am aruncat în cabina de probă, nu vroiam să mă lungesc prea mult, era frumos afară, ma gândeam că dacă tot mi-am sacrificat timpul, măcar cu o plimbare pe jos, în aer liber, să mă aleg. Când m-am aplecat să îmbrac pantalonii am văzut piciorul acela și m-a lovit un fior, un fel de săgetare, o scuturare, o frântura de aer cald care urcă pe mâna stânga și coborî pe cea dreaptă, facăndu-le să freamate usor. Nu se vedea tot, ci până la jumatatea gambei, însa îl ghiceam, îi ghiceam forma completă, liniile fine, pielea roz-arămie sub ciorapul negru ridicat până la jumatate. Peretele despărtitor cu cabina de probă alaturată nu se unea cu podeaua, ci se oprea undeva, în aer, suspendat, lăsând destul spațiu neacoperit, îndeajuns pentru a vedea, în momentele acelea, așa cum eram aplecat, tendonul întins al acelui picior desculț, eliberat de pantoful cu toc subțire alăturat, cu călcâiul ușor ridicat de pe podea, ascuns privirilor doar de mătasea neagra a unui ciorap de damă rulat pe o gambă încordată, ieșind, bombată, în evidență. Și apoi măinile, cu degete subțiri, desfăcute, rulând ciorapul în sens invers, descoperind, arătând, oferind spre desfătare pielea strălucitoare, în toată perfecțiunea ei lunecoasă, dezvelind călcâiul, apoi talpa fină, parcă de copil, degetele micuțe, delicate, cu pielea subțire și catifelată, se pare că femeia, sau fata de lângă mine proba ceva, și o făcea cu o voluptate naturală, cu o feminitate totală, care mă zgudui pur și simplu, cum pot cele mai simple mișcări să îți trezească senzații totale, nu este natura umană una cu adevarat complexă? Pentru câteva clipe am uitat de ce venisem acolo, stând așa, pe vine, cu pantalonii ridicați până la jumătate, admirând perfecțiunea acelei tibii reflectate în oglinda pătată din fața sa, suspinând ușor la vederea gleznei de o subțiime aproape nefirească, dar într-un final m-am dezmeticit, m-am scuturat și am adoptat o ținută decentă, trăgându-mi pantalonii pe mine și constantând ca sunt mult prea largi pentru talia mea. Cand m-am întors cu o altă pereche, mai mică, am observat poșeta, o gentuță neagră, dreptunghiulară, lucioasă, uitată în colțul din stânga al cabinei de probă. Am ridicat-o de acolo cât de repede am putut, grăbindu-mă în stradă, așa, cu pantalonii atârnându-mi pe brațul drept, în speranța că am să-i mai prind stăpâna, că nu a cotit pe vreo străduță lăturalnică, dar nu am mai zărit-o, și atunci m-am hotărât brusc, parcă cu bucurie, să o iau cu mine, acasă. Nu știu de ce am făcut asta, de ce nu am pus-o la loc, în colțul ei, femeia avea să se întoarcă, era doar o chestiune de timp până să își dea seama că a uitat-o, și nu o va găsi, probabil se va întreba nedumerită ce fel de om ar pleca cu un obiect care nu îi aparține, sau poate că nu o va face, având în vedere cum sunt oamenii în ziua de azi, poate gestul meu avea să-i întăreasca o convingere, a disparut demult bunul simț și nu avem cum să îl mai aducem înapoi oricât ne-am dori, iată că evoluția nu aduce cu sine mereu numai lucruri bune. Ajuns acasă am aruncat geanta pe canapeaua din sufragerie și mult timp am uitat de ea, mi-am amintit abia spre seară, când m-am așezat la televizor. Am privit-o puțin mirat, ca și când mă întrebam ce o căuta obiectul acela străin lângă mine, apoi m-a cuprins o dorință irezistibilă de a o desface, și asta am făcut, am deschis-o cu mișcări rapide, nerăbdătoare, și i-am vărsat conținutul direct pe covor, la picioarele mele, un ruj, o minitrusă de machiaj, nici o femeie nu păresește casa fără aceste accesorii obligatorii, un creion metalic cu mină, o brichetă micuță, aveam de a face cu o fumătoare, un pachet de Kent, mai avea doar două țigări în el, urma, pesemne, să își cumpere altul, câte lucruri poți afla despre o persoană doar din marunțișurile din poșetă. Fuma țigări lights, nu îi plăceau cele tari, deci era mai mult un hobby, și nu un mod de a fi, fuma să nu se plictisească, să aibă o preocupare atunci când nu ar fi avut niciuna. Am mai descoperit o cartelă de metrou expirată, nu avea mașină, mergea cu metroul, pesemne îl prefera mijloacelor de transport de suprafață, metroul e mult mai rapid și mai puțin aglomerat, chiar și la orele de vârf, apoi o pereche de chei, au zornăit când au lovit podeaua, erau cu siguranță de la casă, două chei simple, copii după originale, săraca, o lasasem pe afară, acum îmi părea rău ca luasem poșeta cu mine însă ce facem greu putem desface. Langă chei am zărit un portofel albastru, cu adeziv, pe care l-am deschis febril, vroiam să știu totul despre acesta persoană, și actele dinăuntru îmi ofereau informații nepretuite. Un buletin, un card BRD, câteva cărți de vizită, un card Metro, cinci sute de mii, nu purta mulți bani la ea, sau îi cheltuise în oraș. Am studiat fotografia din buletin, o față lungă, probabil de la prelucrarea pe calculator, un păr negru tuns rotund, terminându-se odată cu urechea, punând astfel în valoare gâtul, un gât subțirel, fin, încadrat de un lanț de argint, o bijuterie peste o alta bijuterie. Avea o figură serioasă și poate de aceea puțin îmbătrânită, surâsul, oricât de palid ar fi, ne întinerește, nici urmă de surâs pe chipul acela aș zice mai degrabă încordat, susținut de o privire fixă, către obiectiv, sau monitor, sau scanner, sau ce o fi fost, mijloacele de pozare s-au diversificat cu trecerea deceniilor. Am părăsit fotografia, m-am concentrat asupra cnp-ului, primele cifre ne pot spune destule despre persoana în cauză, mie mi-au spus că avea douăzeci și șase de ani, era încă tânără, oare era căsătorită? Nu știu, mi-am zis, însă pot să aflu, și așa era, aveam câteva rânduri mai jos adresa completă, și am realizat că nu era departe, ce ciudat, câteva străzi mai încolo, puteam ajunge pe jos fără greutate. Mi-am consultat ceasul, nu era foarte târziu, însă nici ora de vizită nu era, cu toate astea m-am hotărât să mă duc, am strâns repede obiectele împrăștiate pe jos și le-am îndesat înapoi în geantă, am băgat buletinul, prețiosul buletin, în buzunar, și am ieșit val vârtej din casă, strângând poșeta neagră la piept. Am ajuns repede, sau cel puțin așa am avut impresia, timpul nu curge la fel când ești preocupat de ceva. M-am trezit dintr-odată pe străduța aceea liniștită, luminată de câteva felinare moderne însă cu iz arhaic. Am identificat imediat clădirea, un bloc de patru etaje, pe care îl priveam de jos în sus cu un soi de emoție în suflet, întrebându-mă ce caut eu acolo în prag de noapte, oamenii normali iși fac dușul de seară și se cuibăresc în pat la ora asta, nu umblă pe străzi fără niciun motiv. Apoi am strâns mai tare geanta aceea lucioasă la piept și am pătruns în scară, zică cine ce-o zice, eu motiv aveam, și încă unul valid, venisem să returnez un obiect pierdut, ca un cetățean model al societății, îl găsisem și acum aveam să îl dau înapoi fară să cer nimic în schimb, poate doar o privire de recunoștință, minimă dovadă de apreciere. Ajuns în fața ușii am tras aer în piept și am sunat lung, de doua ori, sperând din tot sufletul să îmi raspundă ea, și nu vreun bărbat, soțul, sau amantul, sau prietenul, putea fi oricine, cu o privire nedumerită, cine sunt și ce vreau la ora asta, cum îmi permit să deranjez căminul acesta liniștit, nu știu că orele de vizită s-au încheiat demult? Ba știam, însă găsisem o poșetă, care m-a condus aici, în fața ușii acesteia de lemn, lăcuită, pe care era lipit plasticul cu numele Pavel, familia Pavel, va să zică familie, clar era casatorită, mi-am zis cu dezamăgire, sentiment apărut așa, parcă din senin, având în vedere că nu așteptam absolut nimic de la nimeni, însa poate mă înșelam, iar organismul mă atenționa, ai grijă, oricât vrei să bravezi, pe mine nu mă pacălești, dacă nu vroiai nimic acum erai acasă, îmi spunea și avea dreptate. Într-un târziu, parcă trecuseră ore întregi, ușa se deschise, dar nu de tot, era legată de un lanț pe dinăuntru. -Da? Ce doriți? mă întrebă cu voce obosită, era ea, nu un bărbat, ce noroc pe mine. -Bună seara, am răspuns, întâi cu voce înceată, poate de emoție, apoi, revenindu-mi treptat, mă scuzați că vă deranjez la ora aceasta, știu că este târziu, însă m-am gândit că... Știți, am găsit o geantă, și în ea erau actele dumneavoastră, așa v-am găsit, din buletin, mi-am zis că o să aveți nevoie de ele în cel mai scurt timp, fară acte nu suntem nimeni, am ajuns să ne reprezinte o hârtie, un plastic, am încercat o gluma. -Ah, poseta, da, uiatsem de ea, imi replica pastrandu-si aerul obosit. Apoi deschise usa larg, Intrati, va rog, nu stati in usa. Am intrat, ezitand, ma luase prin surprindere, nu ma asteptasem sa fiu poftit inauntru. -Haideti, continua, veniti in sufragerie, sa bem o cafea, luati loc, ma intorc imediat cu cestile. M-am asezat pe un fotoliu urmarind-o cu privirea, avea parul ud, cred ca doar ce facuse dus, inca nu apucase sa si-l usuce. Purta un halat de baie albastru care cobora doar pana la jumatatea gambei, cu despartitura pe partea stanga, ii puteam zari coapsa bronzata iesind, indrazneata, la lumina. N-am rezistat si mi-am coborat privirile la nivelul gleznei (nefiresc de subtire), urmarind incordarea tendonului in timpul mersului, neacoperit, de data aceasta, de ciorapul negru. Se intoarse repede cu doua cesti pe o tava de inox, cred ca avea cafeaua deja facuta, ca si cand astepta pe cineva. -Asteptam pe cineva, zise, dar se pare ca nu s-a obosit sa vina... -Imi pare rau, murmurai putin ametit, privind-o cum se apleaca sa puna tava pe masuta joasa din camera, incarcand sa ii ghicesc pozitia sanilor sub stofa halatului. Era schimbata fata de poza din buletin, parul ii era mult mai lung, trecea de umeri, si era vopsit blond, in contrast cu pielea bronzata. -Nu face nimic, imi raspunse, apoi adauga, vreti zahar? -Cum? -V-am intrebat daca vreti zahar, mie, de exemplu, imi place amara. -Ah, da, vreau, am zis clipind des, inca nu ma dezmeticisem. O lingurita, atat, va rog. Puse o lingurita de zahar in ceasca din fata mea, amesteca de doua ori, apoi se aseza, picior peste picior, privind parca prin mine. Se lasa o tacere de plumb, apasatoare, pe care nu am indraznit sa o tulbur, m-am multumit doar sa o privesc, oare ce dezamagiri o bantuiau, asteptase pe cineva care nu venise, iar acum trebuia sa se multmeasca cu compania unui strain, tot era ceva decat sa fie singura, e cumplit cand te pregatesti sufleteste pentru un anumit moment care nu mai apare, ramai cu un gol pe care nu ai cum sa il mai acoperi, eu eram aici, i-as fi putut acoperi doar o particica, buna si aia, ar zice o persoana optimista, eram curios ce-o zice ea. Nu zicea in continuare nimic, tacea de minute intregi, asa ca m-am gandit ca, in cele din urma, sa vorbesc eu. -Uitati, am spus mai mult soptit, de frica, parca, sa nu o tulbur din reverie, asta este geanta dumneavoastra. -Poftim? se intoarse mirata spre mine, ce-ati spus? Ma privea de parca abia acum o facusem constienta de prezenta mea acolo, in aceeasi camera cu ea, eu imbracat, imi pastrasem toate hainele pe mine, ea in halat si cu parul ud, teribil de vulnerabila. -Poseta, v-am spus, am gasit-o in cabina de proba, cred ca ati uitat-o acolo. -Ah, aveti dreptate, da, poseta.... Multumesc, multumesc mult, adauga si o lua din mainile mele punand-o jos, pe covor, lipita de piciorul scaunului pe care statea, insa fara sa se aplece, aproape fara sa isi schimbe pozitia, pastrandu-si in continuare aerul absent care ma cam stanjenea. Sa stiti ca m-am intors dupa ea, dar nu mai era acolo, chiar m-am intrebat cine ar fi putut sa o ia, iata ca ati luat-o dumneavoastra, imi zambi palid, probabil daca ar fi fost altcineva nu as mai fi recuperat-o. -Nu se stie, poate oricine ar fi gandit ca mine, am zis si am sorbit din cafeaua inca calda . Nu dadu atentie vorbelor mele, ca si cand nu le-ar fi auzit, omorand astfel conversatia abia infiripata. Isi pastra in continuare acceasi atitudine dezarmanta, ingnorandu-ma cu totul, aratandu-mi, parca, ca sunt nedorit acolo, in preajma ei, in ora aceea, ora altuia, si nu a mea. M-am fastacit putin pe scaun, am mai luat o gura de cafea apoi m-am hotarat, fara tragere de inima, sa ma ridic, si am facut-o, zicandu-i, Eu trebuie sa plec, s-a facut tarziu. -Plecati? mi se adresa din nou, distrata. -Da, e deja noapte, n-as vrea sa va mai retin, am zis indreptandu-ma spre usa. Va multumesc frumos pentru cafea, am adaugat. -Eu va multumesc... Am parasit apartamentul grabit, de parca ma impingea ceva de la spate. Insa pe scara m-am oprit brusc, lipindu-mi spatele de zidul alb de langa usa ei. Asta fusese tot? Parca nu imi venea sa cred, se pare ca da, ce altceva putea sa fie? I-am returnat poseta, am baut o cafea, am schimbat doua vorbe, ce altceva sa fi fost? Si totusi, imi spunea o voce in urechea stanga, si totusi era in halat de baie, si il pastrase pe ea tot timpul, poate dorea sa se bage in pat, imi sopti brusc o alta voce, din dreapta, poate prezenta ta acolo o oprise sa faca asta, da, urla stanga, insa chiar nu se cade sa stai asa in fata unui strain, si picior peste picior, decat daca vrei sa ii atragi atentia intr-o anumita directie, cine stie, sopti dreapta fara vlaga, pierdea teren, cine stie, poate asa se simtea mai comod, este o pozitie comuna, cati nu au stat picior peste picior in cele mai diverse locuri, ha, triumfa stanga, dar nu cu despartitura la vedere, nu asa, aratandu-si coapsa, nu asa umflandu-si pieptul, iar de aplecarea aceea peste masuta, ce sa mai vorbim, puncta, iar dreapta tacu brusc, in timp ce eu realizam ca buletinul ei inca era la mine. Inima imi tresalta cand l-am scos din buzunar, cu un sentiment de teama subtire amestecat cu un dram de bucurie, va trebui sa mai sun o data, inca nu se terminase, dar se va termina sigur peste cateva minute. Am sunat tot de doua ori, o data lung, apoi scurt iar ea imi deschise fara a-mi adresa nici o vorba, privindu-ma inexpresiv. -Buletinul, am baguit, a ramas la mine, i l-am intins cu mana tremurand usor. Deschise usa larg si se apropie de mine, Hai, imi spuse soptit, intra, iar eu m-am supus indemnului. -Da-ti hainele astea jos, imi spuse lipindu-si buzele calde de urechea mea, in timp ce imi dadea jos sacoul si ma descheia la camasa. Ma luase complet prin surprindere, ii simteam degetele subtiri pe piept si pe coaste si nu imi venea sa cred, se pare ca totusi luase o decizie, acum era ora mea si nu a altuia, vroia sa ii acopar, pana la urma, golul, cel putin pe termen scurt, inlocuind persoana care nu venise, i se oferise o alternativa iar ea cauta sa o fructifice, ce s-ar fi intamplat daca nu ma intorceam? -Stiti, am inceput sa ma balbai, nu cred ca... -Sstt, imi acoperi buzele cu degetul aratator, nu vorbi, hai, asculta-ma, ma impinse spre o usa intredeschisa, da-ti-le jos, nu de asta ai venit aici? -Nu, da, nu stiu, poseta... geanta... buletinul... am zis simtind ca imi pierd capul. -Nu de asta mi-ai batut la usa? continua fara sa fi auzit soaptele mele defensive, nu pentru asta? si imi lua mana punandu-mi-o peste sanul ei stang, nu pentru asa ceva? Am strans-o salbatic, iar ea se cabra, abandonandu-se stransorii mele, lasandu-se apoi dezgolita, eliberata de halatul albastru, lipindu-se, bronzata, de pieptul meu gol, cupranzandu-mi soldul cu piciorul stang, imobilizandu-ma, iar eu am ridicat-o, aruncand-o pe pat, ajunsesem in dormitor fara sa-mi dau seama. Am apucat-o de ceafa, apoi de par, cautandu-i gura, sorbind-o, muscand-o dur de buze, de gat, de ureche, in timp ce ea ma dezbraca de tot, conducandu-ma intre coapsele incalzite, gemand puternic cand ma simti in ea, tare, profund, definitiv. Am facut dragoste pana la epuizare, ne-am muscat, ne-am infipt unghiile in carne, ne-am lovit, simtind durerea placerii, gustand placerea durerii, cu lacomie, cu voluptate, fara ganduri, fara ratiune, doar instinct, pur instinct animalic, apoi ne-am desprins unul de celalat, ne-am separat, cazand intr-un somn negru, intr-o stare de inconstienta, care se lungi pana in zori. M-am trezit brusc, ca dupa un vis urat, gasindu-ma in camera aceea straina, in patul acela strain, cu asternutul umed mototolit sub mine, cu ea, femeia din cabina de proba, goala, transpirata, respirand moale, intoarsa pe burta, cu fesele in sus, doi munti de carne golasi, purtand inca urmele degetelor mele, raulete roz cu reflexe vinetii. M-am uitat in jur putin ametit, orbit de soarele diminetii, apoi am privit ceasul si mi-am dat seama ca eram in mare intarziere, conferinta aceea avea sa inceapa in mai putin de o ora si eu nu eram nici imbracat, trebuia sa trec si pe acasa, imi trebuiau laptopul si multe alte hartii, asa ca m-am ridicat febril, mi-am tras pe mine in viteza pantalonii si camasa, am mai artuncat o privire corpului dezgolit din camera si am parasit apartamentul. Ajuns acasa am facut un dus rapid apoi m-am aruncat intr-un taxi, nu trebuia sa intarzii, si nu am facut-o, am ajuns cu cateva minute inainte sa inceapa si mi-am luat locul in sala, cuminte, undeva, pe un rand din spate, purtandu-mi ecusonul de participant la vedere. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vero, ma bucur ca ai comentat pana la urma :) Cealalta poveste se scrie... nu va las neterminati :) Am simtit insa nevoia sa mai alternez, sa mai diversific. GD   Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2008-08-08 21:16:55               George, Daca actiunea va continua, atunci mi-a venit inima la loc: crezusem ca e doar atata povestirea ta si n-am comentat, mi se paruse prea multa "tensiune" pentru un "final" banal. Daca spui ca nu e finalul, atunci asteptam. Dar ce faci, ne tii "neterminati" cu cealalta poveste? Vot, VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-08-08 19:18:44 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Elena, multumesc, Urmarea va veni curand, o am pregatita :) G   Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2008-08-08 10:59:11               citit cu febrilitate, astept urmarea:)) sper sa nu-mi creasca tensiunea, acord o stea, sa mai pierd din energii, impreuna cu tine:) colegial ET   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-08-08 10:43:23               Gina, finalul e doar al partii 1. Mai sunt cateva parti, actiunea abia acum incepe... Dar nu as vrea sa dezvalui mai multe ;) GD   Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2008-08-08 10:26:40               'periculoasa' aventura... obisnuita cu scrierile tale in care trairile se 'suprapun intre real si ireal'- am gasit scrierea aceasta pe cat de limpede, pe atat de 'comuna' - in discutie /aducand/ subiectul si ideea - recunosc ca nu ma asteptam la acest final!... atat de 'the end' si fara incertitudini... inceputul adusese misterul, finalul - eliberarea 'conditionata'- la buna citire, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-08-08 00:43:18	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE