|
|
|
|
|
|
|
|
|
18 |
|
|
Text
postat de
George (Dumitru) Corbeanu |
|
|
Femeia se descaltase, ramasese in ciorapi. Isi intinsese picioarele pe masuta din fata ei, sa se dezmorteasca probabil. Am urmarit-o cu privirea, cum statea asa, cu bluza putin ridicata, descoperindu-i pielea fina de sub buric. Avea bazinul destul de lat, nu am putut sa nu remarc asta, femeile cu astfel de bazin se zice ca sunt foarte potrivite pentru sarcina, iata, ea nu putea avea copii, ce irosire a spatiului. Gandul m-a dus la un var de-al tatei, venit odata in vizita la noi, acasa, proaspat casatorit pe vremea aceea. Nici ei nu puteau face copii, am aflat intamplator, caci se rusinau de asta, mai ales el, iar cand mama, curioasa, a insistat asupra subiectului, el tacu, insa nu si ea, proaspata lui sotie, care incepu sa vorbeasca, intai moderat apoi din ce in ce mai vehement, chiar daca el incerca prin gestica sa ii stavileasca suvoiul. Dar degeaba, se pornise si avea sa se descarce caci, se pare, se maritase cu un bigot in toata regula, nici la baie nu se ducea fara sa se inchine, apoi cum sa aiba ei copii daca nu se atingea de ea miercurea, vinerea, duminica si in toate sarbatorile din calendarul ortodox, fie ele cat de mici, apoi, daca mai punea si zilele de post plus zilele ei de menstruatie, le mai rameau vreo doua-trei pe luna, din care una o dormea iar cealalta era in tura de noapte. Ca il vazuse ea in biserica la cununie cuprins de un exces de zel cand pupa mana preotului si icoanele, dar nu daduse prea multa atentie. Uite, ca asta i se sparge acum in cap, pana la urma e si ea femeie, si are nevoie de atentie in felul acela, ca oricine, insa de unde asa ceva, si un preot catolic i-ar fi fost mai aproape. Si sa vedeti intr-o noapte, incepuse sa povesteasca, nu era nici miercuri, nici vineri si nici duminica, m-am imbarcat si eu asa, mai sexi, mi-am pus o lenjerie intima, neagra, ciorapi, jartiera, o bluzita transaprenta, i-au lucit ochii cand m-a vazut, a avut o pornire, era clar, il atrageam. Insa cand m-am apropiat de el a tresarit brusc si si-a facut semnul crucii, va rog sa ma credeti ca nu exagerez, parca il vazuse pe diavol si nu pe sotia lui aproape dezbracata. Ce-ai ma, am intrebat, Ce sa am, nimic, doar ca nu pot sa ma ating de tine azi, zise, e Praznicul Sfantului Duh, iar eu i-am zis ceva de mama si de tata si de toti sfintii, iertati-ma, ca ma enervez si acum, cand povestesc, spuse sagetandu-l cu privirea. Pai asta e barbat ? Asta e moale ca un rahat !, adauga si parasi incaperea, indrepatandu-se la baie, sa planga putin. Ii trece ei, s-a trezit varul tatei sa vorbeasca, caci Dumnezeu le vede si le aude, El le potriveste pe toate, si poate asa este, mi-am zis foindu-ma pe fotoliu, poate varul acela al tatii avea in felul lui dreptate, poate asa a vrut El, oricine si oriunde ar fi, sa le potriveasca, aducandu-ma aici, laolalta cu strainii acestia cu care sunt fortat sa convietuiesc pe termen indefinit, cu care ar trebui mai devreme sau mai tarziu sa interactionez, experientele comune apropie oamenii unii de altii, se leaga prietenii de-o viata in astfel de situatii. Cu cine as putea fi eu prieten, cu batranul acesta in nici un caz, poate cu Robert, barbatul ce vrea sa para mereu stapan pe sine, sau cu sotia lui, Anca, exuberanta. Insa nici asta nu as putea spune, ce as avea eu de impartit cu ei ? Nimic pana acum, totul de acum incolo, ar zice cineva si ar avea dreptate.
Am avut un singur prieten in toata viata mea, care s-a sinucis la optsprezece ani. Am fost nascuti la o zi diferenta si am crescut impreuna pana pe la sase ani, apoi ne-am regasit cu bucurie la acelasi liceu pe care numai eu l-am terminat, el a murit in spital dupa ce s-a aruncat pe fereastra camerei lui de la etajul patru.
-Ai avut vreodata sentimentul ca nu trebuia sa te nasti ? imi zicea odata, in timp ce ne plimbam prin parcul tabacariei din Constanta. Faceam echilibristica pe sinele de tren de vacanta scoase din uz, invadate de ierburi si balarii, ametiti de bere si rom ieftin, la jumate. Sentimentul ca nu esti din lumea asta, ca nimeni nu intelege o iota din ceea ce faci si ce simti ? Ca totul e un mare nimic in care inotam ca pestii, tacuti si tristi ? Gandeste-te, ne chinuim sa traim, sa realizam lucruri marete in viata, si pentru ce ? Viata ne-a fost data pentru a ne fi luata, iata adevarul. Iar cand realizezi asta, mai bine iti tragi un glonte in cap. Asa, sa castigi timp. Ce rost are sa te chinui pe tine si pe cei din jur si sa te incapatanezi sa traiesti, ca un nebun, sa acumulezi, avid, ca intr-un final sa zaci, pisat pe tine, intr-un pat imputit de spital, sub ochii plini de cearcane ale vreunei asistente frustrate ? Asta daca nu esti norocos sa mori in somn. Stii ce cred eu ? Ca toti mormoloci astia din jur care isi zic oameni, nu ma privi asa, noi doi suntem la fel, toate libarcile astea scarboase care se scurg inainte odata cu trecerea timpului, nu sunt altceva decat niste lasi care nu au curajul sa grabeasca lucrurile, si prefera sa traiasca o continua agonie pana le vine vremea de duca. Si atunci incearca cu disperare sa se agate cu degetele inclestate de fire de paianjen pentru a-si mai prelungi existenta chinuita macar cateva clipe, doar doar ar descoperi macar atunci, la final, scopul existentei lor infime pe pamant. Dar nu ar reusi sa faca asta, si stii de ce ? Caci nu exista asa ceva, cum nu exista nici destin ci doar intamplare, un eveniment aleatoriu care duce la nasterea noastra, urmat de multe alte evenimente ce ne indreapta spre moarte. Iar noi putem oricand sa taiem firul de la jumatate, oprind totul dar nu putem din cauza lasitatii, ne nastem cu ea, si cu ea murim. Da, sinucigasii sunt singurii oameni curajosi, asta este concluzia la care am ajuns. Intelegi ?
- Dar eroii ? l-am intrebat ametit de bautura. Ei nu sunt la fel de curajosi ? Gandeste-te la razboaiele duse in timp de lumea asta, si cati curajosi au infruntat moartea pentru un ideal.
-Eroii nu sunt altceva decat niste inconstineti manati de adrenalina si frica. Toti cei care au supravietuit, nu au supravietuit luptei, ci lor insisi. Au iesit din lupta transpirati, pisati pe ei dar in viata. Daca mureau, intrau in groapa comuna. Traind, sunt erori. Rahat.
-Dar de ce nu ar fi si invers ? am continuat. De ce nu ar fi las cel ce se sinucide, si asta pentru ca nu are curajul de a-si trai viata pana la capat, asa cum i-a fost data, cu doza ei de imprevizibil, cu greutatile ei, cu tot ?
Ajunsesem pe malul lacului si ne asezasem pe o piatra mare, ne sustinea pe amandoi. M-a privit peste ochelari apoi mi s-a adresat grav :
-Tu te auzi vorbind ? Chiar crezi aberatiile pe care le spui ? Viata ne este guvernata de instinctul de conservare. Este o chestie organica. Daca te intepi la deget si te doare, a doua oara nu o faci, caci iti amintesti durerea. Esti atentionat de creieras. Nu iti trebuie curaj sa traiesti prietene, o faci oricum, din inertie. Are grija mecanismul de tine, tu doar te pui pe creasta valului si te lasi dus de el. Din cand in cand te mai incordezi, asa, sa eviti obstacolele. Dar asta numai sa nu fii lovit, din pur instinct de conservare. Iti trebuie cu adevarat curaj sa te arunci in cap de pe val, in hau, stiind ca nu te mai intorci de acolo. Niciodata.
Ne-am despartit dupa o ora, cand ni s-a terminat romul, iar peste cateva zile l-am vizitat la spital. Era un morman alb de gips si pansamente, se aruncase pe fereastra.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
intre ideea de 'sterilitate' si 'echilibristica pe sinele de tren'(cea mai sigura, tinand cont/ ca pamantul este 'jos' la o inaltime de om) - utopia 'eroului'- ca o impletire cu 'efect de bumerang'- existenta are nevoie de oameni care stiu sa razbata... nu sa astepte... (si mai ales sa intervina acolo unde 'ciudat' usa ramane inchisa)... '18' este ca un 'majorat' - personajele incep sa converseze deschis... spun,
regards,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-08-06 18:49:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
GD, adresa domnului Corbu este :
[email protected]
aici ii poti solicita nivel pentru a-ti posta singur textele
succes
colegial
ET |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-08-06 16:54:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
George,
Asa este, textul tau asteapta sa fie validat, am pus steaua de la mine si cu asta textul tau e instelat la maximum, lucru pe care-l merita din plin!
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-08-06 16:40:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sigur ca se poate, George! E simplu: trebuie sa scrii un email sefului cerand nivelul 100, bazat pe activitatea ta pe site si sa-i dai acolo adresa ta postala si numarul de telfon unde poti fi contactat. D-l Corbu te va suna si iti va acorda nivelul.
Nu am acuma la mine adresa lui email, probabil ca o gasesti aici undeva, daca nu, peste 8 ore cand ajung acasa ti-o pot da. Eu am luat-o tot de pe site.
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-08-06 16:28:02 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero, cred ca stiu care e problema. Am modificat greseala aceea scolareasca si acum e la "aprobat" pentru ca, din pacate, nu am nivelul necesar... Poate cu ocazia asta se sesizeaza cineva mai mare si imi da si mie un nivel care sa permita postare fara validarea editorilor.. Oare se poate?
G |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-08-06 16:08:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
George,
Am citit textul, din comentarii, m-am mirat si eu ca nu apare, am de pus o stelutza cand apare.
poate ca atunci cand ai vrut sa corectezi in loc de "modifica" ai apasat pe "sterge" la textele tale, caz in care trebuie sa-l repostezi.Pune-l din nou si iti promit ca plasez eu steaua lui Radu, daca el singur nu e pe site sa o faca.
Felicitari!!
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-08-06 16:04:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ciudat ca nu mai vad textul meu pe nicaieri. Se poate accesa insa prin comentariile aferente...
Are cineva idee de ce se intampla asta? |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-08-06 16:00:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
GD, nu este cazul, se mai intampla. Asta nu inseamna ca nu ai cultura generala sau nu stii gramatica limbii noastre dragi. Esti citit de ceva timp, ai lasat o impresie buna. Cel putin, in ce ma priveste.
uitasem sa aprind si o stea *
scuzele mele:)
colegial
ET |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-08-06 15:50:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, dammit! Mi-a scapat. Multumesc mult de atentionare, ma simt rusinat... :(
Radu - multam!
G |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-08-06 15:43:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu inteleg , cum vine > au supravietuit lor insine ?
"Toti cei care au supravietuit, nu au supravietuit luptei, ci lor insine."
.........................................
au supravietuit, lor insisi - modifica pronumele de intarire lor "insisi"
.........................................
ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale; pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] Îns(ul) + -mi, -ți, -și.
vot
ET
|
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-08-06 15:29:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
*
Radu |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-08-06 15:19:39 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|